18,834 matches
-
său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele prin care era suspendată să poată atenua smuciturile. Migrena lui Dante se Înrăutățea, În acele zdruncinături chinuitoare. Prin deschiderea laterală, zări cum se perindau fațadele aspre ale vechilor ziduri, apoi carul o coti spre râul Arno, până la rampa care ducea spre Ponte alle Grazie. Aici, fură opriți de garda cartierului, care supraveghea tranzitul. Bargello, după ce se lăsase recunoscut la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Un abis se căsca În mijlocul pardoselii, ca și când o greutate enormă s-ar fi precipitat de sus, sfărâmând dalele de piatră pentru a-și deschide calea spre măruntaiele pământului. Lucifer căzut din cer. Numai două scurte pasaje, de-a lungul pereților laterali, de nici măcar un braț lățime, rămăseseră intacte. Încă un pas și s-ar fi prăbușit violent. Își trecu mâna peste frunte, ștergându-și sudoarea, iar apoi se lăsă pe genunchi, pentru a-și reveni. Avu nevoie de cel puțin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el. — N-am văzut pe nimeni. Dar ușa nu e supravegheată. Vino, Îți voi arăta unde locuia meșterul Ambrogio. Chilia era situată În fundul unui coridor Îngust care dădea direct În claustrul dinăuntru. Un unghi al colonadei se deschidea spre intrarea laterală a bisericii. Oricine ar fi putut intra fără să fie observat, profitând de afluxul neîntrerupt al credincioșilor. Mobilierul era unul elementar: o scândură mare Îi slujea drept pat și o scândură mai mică, rezemată de zid, drept masă de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ei? Asta vrei să spui? Iacopo mișcă din cap În semn de aprobare. — Poate că el vă va putea fi mai de folos, messer Durante. Era, cu siguranță, mai apropiat decât mine de sursa acelor zvonuri. Dante făcu un pas lateral pentru a face loc unei Încărcături de cărămizi trasă În sus de un braț mobil legat de o contragreutate. Atenția Îi fu atrasă de mașină, o simplă pârghie a lui Arhimede, realizată Însă la o scară gigantescă. Una din specialitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi descurcat mai bine de unul singur, se gândi el În timp ce Îi concedia scurt. Și apoi, pentru ceea ce avea de gând să facă, ar fi fost oportun să bată la ochi cât mai puțin. O coti grabnic pe o stradă laterală, atent ca nimeni să nu Îl urmărească. Când ieșise din nunțiatură nu se uitase nici În stânga, nici În dreapta și nu era exclus ca vreun zbir al cardinalului să Îi fi luat deja urma. Scrută cu luare aminte chipurile trecătorilor, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de-a lungul peretelui. Lângă poartă trecu pe lângă un grup de femei. Dante, care Îl urmărea cu privirea din adăpostul său, aruncă În treacăt o privire asupra lor. Atunci o văzu, pe jumătate ascunsă Înapoia unei coloane dintr-o capelă laterală. Era Învăluită Într-un lung veșmânt din bumbac turcoaz și purta pe chip una din acele măști din bumbac pe care multe nobile doamne o purtau pe afară, pentru a se feri de praf. Dar Îi fusese suficientă o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poetul se reînsuflețise, ca și când ar fi conceput o nouă idee. O rupse la fugă, lăsându-și stupefiat Însoțitorul, care după o clipă se zori să Îl ajungă din urmă. Îl apucă ușor de cot, abătându-i mersul către o străduță laterală. — De ce Încolo? Întrebă Dante, care continua să se simtă dezorientat. Pentru Paradis trebuie să mergem În partea opusă. — Cercul zidurilor vechi: acesta este ceea ce leagă casele... Un cerc. Iar un cerc poate fi parcurs În ambele sensuri, messer Alighieri, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
crescânde. Crima Îl fascina. Dar era oare just să Își dedice Întreaga lumină a minții faptei rele a unui singur individ, neglijând călăuzirea unui Întreg popor? Treptele ce duceau la camerele de oaspeți de la San Marco dădeau către o străduță laterală față de piața din fața bisericii. De jur Împrejur, Îmbulzeala celor lipsiți de orice ocupație părea să sporească, Într-o gălăgie confuză care Îl asurzea. Ar fi vrut să se Întoarcă de Îndată la Palatul Prioriei ca să afle vești despre executarea exilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dezbrăcat, cu brațele și picioarele depărtate, Întocmai ca În cunoscutul desen al lui Leonardo, pe care Îl aflăm astăzi reprodus pe unde cu gândul nu gândești. Este acel desen În care un bărbat cu picioarele apropiate și mâinile Îndepărtate În lateral, În unghi de nouăzeci de grade față de corp, se Înscrie Într-un pătrat, iar același bărbat, și cu mâinile, dar și cu picioarele Îndepărtate, se Înscrie Într-un cerc care, la rândul său, circumscrie pătratul. Da Vinci ilustrează grafic funcționarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șansa... Era vădit Îmbufnată că operasem, cu solicitarea mea imperativă, modificarea parțială a scenariului cu care venise pregătită de-acasă. O Înțelegeam, dar asta era tot ce puteam să fac pentru ea. Am mai Înaintat prin tunelul cu multe deschideri laterale preț de câteva sute de metri - nu multe, două-trei -, apoi ne-am oprit din nou. Eveline, care ținea tot timpul lumina lanternei fixată la câțiva pași Înaintea noastră ca să vedem pe unde călcăm, a ridicat-o cu o mișcare bruscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ne aflam acum Într-un uriaș spațiu circular. Mi-am dat seama de dimensiunile sale observând că raza lanternei, Îndreptată drept Înainte, se pierdea treptat, dar iremediabil, Înghițită de Întuneric. În schimb, dezvelea cât de cât inteligibil geografia rotondei pe lateralele noastre imediate. În dreapta și-n stânga ieșirii din tunelul de acces se aliniau zeci de Încăperi identice, despărțite de firide subțiri. Camerele erau foarte mari, judecând după distanța dintre uși. Sau dintre porți, nu știu care e termenul cel mai potrivit. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de pe care nu-mi desprinsesem Încă degetul, gata să-l apăs În orice clipă, am făcut câțiva pași În interiorul hardughiei. Treaba asta mi-a adus un folos destul de modest, deși am găsit resurse de curaj să pătrund și pe coridoarele laterale, pe care nu le văzusem decât parțial, cât timp Întârziasem lângă intrare. Fiecare corp de rafturi era segmentat, din evidente motive funcționale, de coridoare mai Înguste, alcătuind rețele labirintice menite să facă accesibile toate documentele Îngrămădite pe rafturi. Exista, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oriunde altundeva, În nici un caz aici? M-am ridicat de pe scaun, am privit către intrare și, ajuns acolo, am trecut din nou În revistă cu privirea uniformitatea enervantă a incintei. Am făcut apoi câțiva pași, până În dreptul primelor două culoare laterale, și m-am așezat pe rând, cercetător, În capătul fiecăruia. În afara micului labirint de miniculoare care despărțeau rafturile, nimic de semnalat. După a treia oprire soldată cu același rezultat nul, mă aflam deja În fața corpului de rafturi ce căptușea peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atent la namila ce stătea de cealaltă parte a mesei în încăpătorul și luxosul cort alb dotat cu aer condiționat și tot confortul ce s-ar fi putut imagina în Sahara; cel dintâi arătă spre harta ce acoperea tot peretele lateral și pe care erau înfipte o mulțime de stegulețe de diferite culori. — Da, știu că de ani de zile înfrunți deșertul, zise. Și ai un succes remarcabil, deoarece până în prezent s-au contabilizat doar patruzeci și trei de morți. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Cu sacoșele doamnei Oprișan intru pentru prima dată de la moartea lui nea Dumitru În garsoniera de la parter. Un vestibul Înțesat de obiecte, o masă pe care se află găleata cu borș, o tavă de aragaz și o pîlnie. Pe peretele lateral un cuier plin cu jachete vechi și pantofi scîlciați. La cotul tavanului o pată mare de condens. — Intră-n casă c-acuș pui de cafea. Două canapele acoperite cu pături cazone, pe una se vede urma maronie a fierului de călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sunt tot magazine. De la război încoace, orașele noastre au cele mai dezvoltate centre. Și cu asta m-a apucat de braț și m-a târât pe poarta întunecoasă în biserică. Era o soră aprigă. Iute. Prin una din ferestrele navei laterale răzbătea o rază gălbuie, plină de praf. Lumina aceea hoinară ce desenează un cerc printre bănci și străbate întreaga biserică înainte de vecernie. Bătrânul preot a ieșit din confesional și se îndrepta cu pași repezi spre noi, trecând prin acel cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
potrivesc acestui băiat. Așa cum am spus, și subliniem acest lucru, el nu este nici urât, nici frumos, nu pare a fi nici deștept, nici prost. Altceva ne uimește la acest copil. Pe măsură ce aparatul se apropie de el printr-un trav lateral, vedem ce anume este acest altceva. Copilul e nebun de legat. Pe ușa camerei intră brusc bunica lui Ionel, Titi, 60, ce poartă cu sine un coșuleț cu prăjituri. Aproape indiferentă la importanța momentului și martoră involuntară a inactivității copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
noi, spre o lume abia acum vizibilă, dar dorită de absolut toată lumea, cu clădiri și oameni ale căror zâmbete și forme erau expresia libertății totale. Un sex de tablă arab. Un con heterociclic, hesperidian, cu înflorituri, basoreliefuri și cârlige încovrigate laterale, aidoma ácelor pentru pescuit, pândind și amenințând viața cu ascuțimea nemaivăzută a tăișului său, vexând-o. Un monstru de metal gravat cu slove arabe, rele, al căror unic sens era destinul fără scăpare al umanității. Un demon, săturat de legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de elevi care-l înconjura întrebându-l - „Ei, Eisenberg, care-i ultima ta amantă? - rămânea cu ochii fixați pe mâinile lui. Când Eisenberg vorbea cu unul dintre noi, stătea cu capul în jos și înclinat puțin într-o parte, privea lateral cu ochii lui de culoarea urzicii și-și acoperea gura cu mâna. Takadjiev era cel mai în vârstă și cel mai voinic elev din clasă. Acest armean era iubit de toți pentru capacitatea lui uimitoare de a devia batjocura dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rândul meu. Mai departe, totul a fost îngrozitor de simplu. Mai întâi, echipajul care sălta, dar parcă stătea în loc, pentru că vedeam deasupra mea doar un petic de cer înstelat în timp ce-i rupeam buzele, plin de o dulce cruzime. Apoi, poarta și, lateral, pe vârful unei bare, o cizmă aurie; poarta era din lemn masiv și avea ușițe care se deschideau în ea de parcă ar fi fost un ceas cu cuc. Apoi, coridorul, tencuiala căzută cu paneul dezgolit, ușa capitonată cu mușama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o mână inertă și retrăgându-și-o imediat pentru a urca în trăsură și a pleca. Mi-amintesc cum i-am cerut odată niște bani împrumut, o sumă neînsemnată, câteva ruble. Fără un cuvânt, Stein a scos dintr-un buzunar lateral, cu o mișcare largă și mijindu-și ochii (deși în momentul acela nu fuma), o pungă de mătase de unde a extras o hârtie nou-nouță, foșnitoare, de o sută de ruble. „Oare mi-o dă?“ mă gândeam eu - și straniu, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ei, nu te așeza, spune, spune cum stăm. Auzind de la Zander că stăm bine, că avem cincisprezece ruble, făcu o mutră acră. Apoi zâmbi, după care rămase fără expresie și bătu tare cu inelul în sticla mesei. Hirghe privea undeva lateral cu o lene plină de silă. O chelneriță cu fața îngrozitor de trasă, care îmi păru cunoscută de cum am zărit-o, se întoarse repede auzind bătaia în masă; atingând colțul ascuțit al mesei cu șorțul ei scrobit, aceasta începu să strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
poți, fă cât mai mult zgomot! îi șopti printre dinți. După aceea, poți să-ți găsești și tu o ascunzătoare unde să mă aștepți, îi făcu el hatârul, văzând-o că nu se dă dusă. Făcu apoi un pas în lateral și dispăru în spatele stejarului. Ileana îl privi aproape oprindu-se dar plecă mai departe când văzu semnele disperate pe care i le făcea Cristi. Pașii ei continuau să se audă îndepărtându-se, după care se făcu liniște. Ciripitul păsărelelor încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ajunși la locul unde își lăsaseră mașina zilele trecute, Cristian încetini și vru să tragă pe dreapta. Nu, rupse tăcerea Ileana, mergi mai departe! Ascultător, Toma băgă în viteză și acceleră. Un kilometru mai departe, femeia îi arătă un drum lateral făcându-i semn să o ia pe acolo. Nu era decât un intrând printre copaci, un loc unde trunchiu rile se dădeau în lături cât să permită mașinii să se strecoare pe acolo. Probabil că în trecut fusese un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
temea că ajunsese prea târziu. Îngenunche alături de el și își lipi urechea de pieptul bătrânului. Sângele îi pulsa zgomotos în timpane, așa că îi era imposibil să audă bătăile inimii acestuia. Încercă să-l ajute să respire, trăgându-i mâinile în lateral și apăsându-i-le apoi pe piept. După câteva minute, în care repetă aceste mișcări, bătrânul gemu și trase adânc aer în plămâni. Ochii îi avea încă închiși dar, în sfârșit, respira. Bucuros că reușise să-l readucă în simțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]