6,066 matches
-
Vladimirescu Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași Zona Botoșani A.T. Laurian Botoșani A.T. Laurian Botoșani Familie A.T. Laurian Botoșani Direct Line Cruises Cunoștințe Înapoi M-am împăcat cu ideea Nu sunt urmașul Romei Zamolxis m-a în vățat latină direct de la greci Pan theonul din Carpați Așa strigă du pa mine nebunul satului Poți să știi de unde are informația De multe ori i-am făcut semn că-l înțeleg Și când a fost bolnav l-am înlocuit fără nicio
EREZIE NULĂ SAU FRUCTELE OGLINZII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353351_a_354680]
-
Acasa > Orizont > Portret > PEPE: CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANȚĂ Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1372 din 03 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Pepe (Ionuț Nicolae Pascu) glăsuiește unic de frumos cântecul. Interpretează o muzică „latino” dar, mai aproape de expresia în cuvânt a interiorului sufletesc fermecat de cântecele lui Pepe, ar fi serenada și balada - de ce nu s-ar spune și așa?! Repertoriul acestui artist, totalmente răscolitor prin sensibilitate, timbralitate și mesaj integrează un univers sonor
CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352803_a_354132]
-
cântăreți sunt aceia lipsiți de duhul melosului?! Ei au a se retrage de la calea călduță a scenei. Și ce viață e aceea lipsită de voință?! Cei care o trăiesc au a primi lecție de la Pepe! Cântărețul de muzică ușoară și latino a fost atins de aripa îgerului cântecului, de copil, apoi i-au fost determinante munca și seriozitatea îngemănate cu talentul. Altfel nu s-ar fi putut! Și-a făcut drum spre scenă cu trupa „Latin Expres”, alături de care a realizat
CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352803_a_354132]
-
Nu te mai doresc” l-a urcat pe brațe la inimile înlăcrimate ale îndrăgostiților. A ieșit în fața scenei muzicale românești și a intrat în profunzimea sufletească a tuturor iubitorilor de muzică ușoară, de toate vârstele, cu stilul flamenco și muzica latino, dar succesul său se datorează în primul rând calităților vocale fructificate printr-o pregătire temeinică la canto clasic, studiind cu maestra Camelia Dăscălescu. Azi, Pepe este un artist total și de excepție. Interpretează, compune cânt, compune vers, este prezentator și
CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352803_a_354132]
-
care-l mai vizitase, cu o vegetație luxuriantă, mă avertiză, insulă denumită și Mica Deltă. Îmi vorbi, în cunoștință de cauză, despre tristețea strigată de cormoranii de acolo, un fel de corbi de mare cum îi indică și denumirea în Latină - corvus marinus - despre zecile de egrete roz-albe ce izbucneau în explozii de penaj și cârâieli la apropierea omului sau de amintirea lebedelor lungi în aripi, că te-ar fi ocrotit sub planarea lor, pe tine și ai tăi, de soare
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
-a Evanghelizare în limba cultă, latinească În Dacia Mediterana, ca lumea să se Sfințească ! Sub DUHUL, Sfântul Niceta, a mers în Dacia cea Mare Și-a convertit pe mulți păgâni, prin Sfânta Cerului Lucrare ! Lăsă Scrieri : simple, clare, ce în latină-au fost păstrate Realizând romanizarea, poporului în unitate ! Vizat-a continuitatea, etnică, daco-romană În jurul Danubiului și-n Dacia Mediterană : "Despre robii DOMNULUI, și-ale lor bune privegheri" "Despre folosul Psalmilor, în frumoasele Cântări !" "Cărticele de-nvățare"(un "Catehism pentru Botez
SF.IER.NICETA DE LA REMESIANA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352988_a_354317]
-
tarziu prin sec. IV în Nord de Dunăre au apărut primele lăcașuri de cult, biserici paleocreștine. Ca argument convingător asupra vechimii creștinismului românesc, sunt numeroasele cuvinte lingvistice cu sens religios folosite în sec. III - IV până azi, termini preluați din latină populară vorbită de strămoșii noștri. Notam cuvintele: biserică, credința, lege, înviere, înălțare, Boboteaza, Treime, Tată, Fecioara, înger, altar, cruce, rugăciune, toaca, păcat, părinte etc. Din cele de mai sus rezultă că la daco-romani procesul de increstinare are o notă specifică
BISERICA LUI POPA TANDA de IONEL CADAR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354310_a_355639]
-
comparației cu sanscr. marga „drum, cale“. Noi am mers mai departe și am găsit în sanscrită un verb margayami „a merge“ și am emis ipoteza existenței acestei vorbe în graiul băștinaș dacic cf. sanscr. margayami, de unde a fost preluat de latina populară, care l-a vehiculat și prin alte părți ale Imperiului Roman. În ultimul timp, ideea pare să găsească noi aderenți (L. Wald, D. Slușanschi, op. cit., p. 116 scriu: „a merge vine, ca formă, din lat. mergo, ĕre, dar sensul
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
devenit nos nos en alons (NDE, p. 23). Dar oare allons, allez și aller să provină din ambulare fără a avea legătură cu lat. pop. *callare „a merge“ (din dacic *kal)? Noi credem că acest verb al strămoșilor daci pătruns în latină, a fost vehiculat și în alte părți ale Imperiului Roman, inclusiv în Gallia. Ne bazăm această afirmație, care poate părea fantezistă, pe următoarele argumente. Verbul lat. amo „iubesc“ este socotit că nu are paralele în nici una din limbile indo-europene (Ch.
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
această afirmație, care poate părea fantezistă, pe următoarele argumente. Verbul lat. amo „iubesc“ este socotit că nu are paralele în nici una din limbile indo-europene (Ch. Ionescu, MEO, p.36), dar el se compară cu sanscr. kama „iubire“, kamo „iubesc“ (în latină fără k-!). La fel, lat. astula „bucată de lemn“, care a dat ascula, ascla și apoi așchie pe românește, se compară, după noi, cu indo-iranianul kašt „lemn“ (în lat. -ula e sufix diminutival și remarcăm iarăși lipsa lui k-). Lat.
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
picior? Cum va fi dispărut k- în aceste verbe latinești putem presupune fără a fi siguri că așa s-a întâmplat. Ne putem gândi la o pronunție aspirată din care a învins elementul aspirat h, care apoi a dispărut în latină. De fapt, nu ne interesează cum s-a pierdut; importantă e concluzia că el nu apare în unele cuvinte latinești. P.S. Presupunerea că dacii vor fi avut un *kal „a merge“ cf. sanscr. kal „idem“ își găsește un nou argument
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
Mai târziu prin secolul IV în Nord de Dunăre au apărut primele lăcașuri de cult, biserici paleocreștine. Ca argument convingător asupra vechimii creștinismului românesc, sunt numeroasele cuvinte lingvistice cu sens religios folosite în sec. III-IV până azi, termeni preluați din latina populară vorbită de strămoșii noștri. Notăm cuvintele: rugăciune, biserică, credință, lege, înviere, înălțare, treime, tata, fecioara, inger, altar, cruce, toacă, păcat, părinte etc. Din cele de mai sus rezultă că la daco-romani procesul de încreștinare are o notă specifică, în
BISERICA DIN SATUL NOSTRU de IONEL CADAR în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353160_a_354489]
-
cât și în Centrul Europei Medievale. În limba franceză, nobilul act de vitejie va deveni chevalier, în italiană, cavaliere, în limba spaniolăcaballero. În limba română, în acea perioadă, conceptul va fi preluat cu înțelesul de călărețașa cum era folosit în latină. În slavă,cuvântul cavaler era sinonim cu vitez, vityaz, alăturându-se vocabularului românesc ca un apelativ prin care se evidenția atât puterea fizică, iscusința mânuirii armelor în ideea distrugerii existenței adversarului, cât și înțelepciunea acumulatăprin aprige strădanii. Viteazul era războinicul
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
așa cum arată izvoare istorice credibile, recunoscute, de altfel, de marii istorici ai tuturor timpurilor, și cum logica în sine ne convinge, doar treptat, în timp măsurat zeci și sute de ani, neamurile supuse de romani s-au deprins să vorbească latina populară. Este de la sine înțeles că, mai întâi, au învățat să vorbească latinește cei care aveau mai mare nevoie să se înțeleagă cu administrația romană, având în vedere că latina era, de fapt, o limbă folosită doar pentru înscrisuri oficiale
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
ani, neamurile supuse de romani s-au deprins să vorbească latina populară. Este de la sine înțeles că, mai întâi, au învățat să vorbească latinește cei care aveau mai mare nevoie să se înțeleagă cu administrația romană, având în vedere că latina era, de fapt, o limbă folosită doar pentru înscrisuri oficiale și nu pentru a fi vorbită de populație. Romanii nu foloseau limba latină în comunicarea curentă, pentru că nici nu o cunoșteau ori, cu permisiunea ta, cititorule, o cunoșteau tot așa
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
vorbită de populație. Romanii nu foloseau limba latină în comunicarea curentă, pentru că nici nu o cunoșteau ori, cu permisiunea ta, cititorule, o cunoșteau tot așa de bine precum o cunosc italienii din Roma zilelor noastre! Adică... aproape deloc! Admit că latina s-ar mai fi folosit și în relația cu ofițerii romani, aceștia fiind proveniți din rândul aristocrației Romei sau cu o parte dintre meșterii aduși pentru înălțarea și întărirea forturilor, a cetăților, precum și cu amenajarea drumurilor și a podurilor, cu
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
cea oficială (oare?), impusă de romani, dar este inadmisibil să credem că toți negustorii cunoșteau această limbă! În aceste condiții, este firesc să se fi vorbit, un timp de ani și zeci de ani, în paralel și combinat, geto-daca și latina. Acea populație formată din autohtoni și străini avea nevoie să se înțeleagă pentru a-și desfășura viața, în general vorbind, în condiții normale, pașnice. Drept urmare, limbajul populației a început să aibă cuvinte din ambele limbi: dacă și latină populară. De
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
geto-daca și latina. Acea populație formată din autohtoni și străini avea nevoie să se înțeleagă pentru a-și desfășura viața, în general vorbind, în condiții normale, pașnice. Drept urmare, limbajul populației a început să aibă cuvinte din ambele limbi: dacă și latină populară. De exemplu, ambele „neamuri” de populație amestecată rosteau numele multor ape, plante sau animale, în denumirea veche a limbii geto-dace: Timiș, Criș, Mureș, Cerna, Dunăre, Argeș, Jiu, Olt, Buzău, Prut, Siret etc., sau: brusture, mazăre, vatră, cătun, brad, barză
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
de acord. Iar acum du-te Marcius, mai spuse procuratorul Ponțiu Pilat. Centurionul Marcius ieși repede și coborî în atrium la barăcile gărzilor unde citi tabla ordonată de Ponțiu Pilat: ,,Iisus Nazarineanul Împăratul Iudeilor’’, rosti acesta privind tabla scrisă în latină, elină și ebraică. Marcius își aminti că se aflase lângă procurator când acesta ceruse apă într-un vas și își dăduse seama atunci că lui Ponțiu Pilat i se făcuse frică. Mâna stângă a acestuia, înfășurată pe după togă tremura aproape
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
pe acesta venind cu tăblița mai devreme. Îi cerură deci explicații. Acesta însă scoase documentul parafat de Ponțiu Pilat. -Cunoașteți această pecete? îi întrebă el pe iudei. -E pecetea procuratorului Ponțiu Pilat! spuse cineva dintre ei. -Care dintre voi știe latina? întrebă Gaius Cassius apropiindu-se. Centurionul Marcius Cenna desfăcu documentul pe care unul dintre iudei îl citi în fața celorlalți, traducând. -,,Senatul și poporul Romei ", rosti acela. ,,Eu, Ponțiu Pilat procuratorul provinciei Iudeea și stăpân peste toată Samaria, Iudeea, și Edom
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
cuvântul care, pe la sfârșitul primului mileniu, ne identifica neamul ca distinct de altele e de origine germanică și provine de la numele unui trib celtic romanizat, numit "volcae", cuvânt prin care germanii acelor vremuri numeau pe cei romanizați sau vorbitori de latină. În argumentația sa, autorul pune termenul de "valah" ("vlah" în limba slavă, "blah", în greacă) în relație cu Wales (Țara Galilor), valoni (populația francofonă din Belgia), wloeh (termen prin care polonezii îi numesc pe italieni), Welsche (termen peiorativ prin care germanii
O CARTE CARE CINSTEŞTE NEAMUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354747_a_356076]
-
așa-ziselor cuvinte cu „origine necunoscută” (ex. etimologia cuvântului „balaur”). • Capcana teoriei latiniste Cu tot respectul pentru erudiția iluștrilor savanți, trebuie să constat că au căzut în capcana teoriei latiniste a limbii române, determinată de asemănarea cuvintelor românești cu cele latine, precum și de falsa idee că limba geto-dacilor a dispărut complet după cucerirea Daciei. Din această cauză, la celelalte cuvinte care nu aveau corespondent în limba latină, toți autorii dicționarelor etimologice au căutat origini în alte limbi și le-au „găsit
LIMBA ROMÂNILOR -3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347032_a_348361]
-
auzit. Nimic de la strămoșii lor geto-daci, nimic creat de ei. Încerc să-mi explic, cum a fost posibilă o astfel de concluzie? Adică, după retragerea aureliană, geto-dacii rămași pe teritoriile părăsite de romani, vorbeau numai limba latină, un fel de latină de baltă, pentru că uitaseră complet limba lor vorbită de câteva mii de ani în urmă...Mira-m-aș! Apoi, în câteva secole și-au îmbogățit lexicul cu multe cuvinte auzite de la barbarii care au năvălit peste ei. I-auzi! I-
LIMBA ROMÂNILOR -3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347032_a_348361]
-
adică, englezești). Așa să fi fost? Evident că Ov. Densușianu et. comp. mă contrazice cu dispreț savant. Mai ales profesorul G.Ivănescu cu a sa „Istorie a limbii române” în care afirmă că geto-dacii, după retragerea aureliană, au vorbit numai latina populară pe care au transmis-o și dacilor liberi din celelalte regiuni care nu fuseseră ocupate de romani. Atunci, când i-au auzit pe frații lor (care trăiseră sub ocupație romană) ce limbă frumoasă vorbeau au renunțat și ei la
LIMBA ROMÂNILOR -3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347032_a_348361]
-
frumoasă vorbeau au renunțat și ei la limba lor strămoșească și au început cu toți să vorbească numai latinește. Că era de bon ton. Ca acum când este de bon ton să vorbești englezește. Ce dacă este de baltă? Parcă latina strămoșilor noștri nu o fi fost tot de baltă? Dar eu tot nu m-am lămurit cum au intrat cuvintele străine în limba noastră. Referință Bibliografică: LIMBA ROMÂNILOR -3 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1397, Anul IV
LIMBA ROMÂNILOR -3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347032_a_348361]