1,578 matches
-
așa, cu un termen împrumutat din știință - metalimbajului; adică un limbaj care vorbește despre un alt limbaj: se iau modelele clasice și se distorsionează, parcă pentru a le testa rezistența. Stravinski a compus un Oedip - Oedipus rex - pe un text latinesc, de fapt franțuzesc inițial... D.P.: ...mai mult vorbit, declamat, decât cântat, aparținând lui Jean Cocteau... A.S.: ...da, un text de Jean Cocteau, transpus apoi în latină etc. Totul era făcut ca piesa să se desfășoare foarte obiectiv și Stravinski a
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
i-o atribuie acestuia. În privința aceasta, nimeni n-a ridicat vreo îndoială. Repetarea cuvântului pentru exprimarea unei noțiuni (de ex. Cântarea Cântărilor) este, în limba ebraică, o modalitate de redare a superlativului: ¸ הרּ׳ך׳ ר׳רּ șir hașși-rim; latinescul canticum-canticorum înseamnă cântare sublimă, mai presus de oricare altă cântare, o cântare care întrece în frumusețe pe toate celelalte, așa cum explică Origen (In Canticum canticorum, omilia I, P. G. XII, col. 27) titlul cărții [ca și Sfânta Sfintelor — partea cea
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
nihil est sine ratione, nimic nu e fără (un) temei. Pentru Colegiul "Andrei Șaguna" din Brașov, formula Litteris et virtvti, scrisă în fastuoasa sală festivă a școlii a funcționat ca temei și principiu călăuzitor: învățămînt, studiu și valoare, merit. Cuvintele latinești și decorația sălii (primul ei pictor a fost, în 1862, Iosef Clement) au păstrat, chiar în anii limbajului de lemn, ceva din entuziasmul adevărat al întemeietorilor și din încrederea lor în carte. Că zidurile școlii care domină partea de sus
Litteris et virtuti by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/16609_a_17934]
-
Dragobețivească” (forum). Din fanteziile etimologice nu lipsește, desigur, obsesia tracica; cu atît mai mult cu cît un zeu al mitologiei autohtone nu putea fi preluat de la slavi! Întîlnim deci și discursul amatoristic care, fără nici o bază filologica, amestecă forme grecești, latinești, românești, din diferite epoci: „O altă ipoteză este că numele de «Dragobete» ar proveni din cuvintele dacice «trago» - tap și «pede» - picioare. Mai tarziu, «trago» a devenit drago, iar pede - bețe (bețe însemnând și fășii, cingători înguste, țesute și frumos
Dragobete bis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13091_a_14416]
-
considerația pentru această operă națională de valoare inestimabilă. Așa, în anonimat, s-a făcut mai mult decât au făcut organismele oficiale ale țării, abilitate pentru a susține cauza românilor din afară. S ar potrivi, pentru a caracteriza activitatea domnieisale, expresia latinească per aspera ad astra. Rețin, de asemenea, meritul de a fi polarizat în jurul domniei-sale mai multe persoane capabile, cărturari și patrioți învederați. Cred că se cuvine o consacrare a domnieisale la nivelul Iașului, a istoriei, monografiei acestuia. Noi am făcut
Prolegomene: Portretul sărbătoritului. In: Curierul „Ginta latină” by C. Gh. Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2336]
-
este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Fasciile undate fac trimitere la râul Olt și afluentul său, râul Oltețul, la confluența cărora se află localitatea. Șoimul de argint dă denumirea localității din latinescul falco, falconis = șoim. Ramura de stejar amintește de pădurile din zonă, iar cele cinci ghinde reprezintă numărul satelor din componența comunei. Spicele de grâu semnifică ocupația de bază a locuitorilor, agricultura. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că
HOTĂRÂRE nr. 74 din 29 ianuarie 2010 privind aprobarea stemelor comunelor Cezieni, Fălcoiu şi Oboga, judeţul Olt. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/219612_a_220941]
-
în roz deschis, galben și foarte rar cafeniu. Lintea - Cod 153 Lintea (denumită științific Lens culinaris) este o plantă anuală leguminoasă, scundă, păroasă, cu frunzele paripenat-compuse ale cărei semințe sunt comestibile. Etimologic, numele acestei plante înseamnă lentilă și provine din latinescul lens, datorită formei bombate și circulare a semințelor. Planta are cca 40 cm iar semințele se găsesc în păstăi, ca și mazărea și fasolea. Spre deosebire de mazăre și fasole, semințele de linte sunt în general numai câte două în fiecare păstaie
GHID INFORMATIV din 28 aprilie 2015 privind aplicarea practicilor agricole benefice pentru climă şi mediu în anul 2015*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/268668_a_269997]
-
se aplică direct în toate statele membre. Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2002. Pentru Consiliu Președintele M. FISCHER BOEL ANEXA I Definiția speciilor și grupurilor de specii În cadrul fiecărei zone, populațiile de pește sunt precizate în ordinea alfabetică a denumirilor latinești ale speciilor. În sensul prezentului regulament, se prezintă mai jos un tabel de corespondență a denumirilor comune și a denumirilor latinești: Denumirea comună Denumirea latină Pește sabie negru Aphanopus carbo Mihalț de mare albastru Molva dypterygia Argentina silus Argentina silus
jrc5880as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91052_a_91839]
-
Definiția speciilor și grupurilor de specii În cadrul fiecărei zone, populațiile de pește sunt precizate în ordinea alfabetică a denumirilor latinești ale speciilor. În sensul prezentului regulament, se prezintă mai jos un tabel de corespondență a denumirilor comune și a denumirilor latinești: Denumirea comună Denumirea latină Pește sabie negru Aphanopus carbo Mihalț de mare albastru Molva dypterygia Argentina silus Argentina silus Mihalț de mare Molva molva Hoplostethus atlanticus Hoplostethus atlanticus Pagel argintiu Pagellus bogaraveo Grenadier de stâncă Coryphaenoides rupestris Brosme brosme Brosme
jrc5880as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91052_a_91839]
-
un posibil cuvânt asociat este termenul protobaltic "*źemē," care înseamnă „pământ”. Pe lângă limbile finice, înrudite cu finlandeza, acest nume se folosește și în limbile baltice letonă și lituaniană. Altfel, s-au propus și termenul indo-european *"gʰm-on" „om” (cf. goticul "guma", latinescul "homo"), împrumutate ca *"ćoma". Cuvântul se referea inițial doar la provincia Finlanda Propriu-Zisă, și ulterior la coasta nordică a Golfului Finlandei, regiunile nordice ca Ostrobothnia fiind la început excluse din noțiune. Teorii mai vechi propun o derivare de la "suomaa" (țara
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
limbă si”, a fost introdus în limbile moderne de către Dante Alighieri și folosit de către el însuși pentru prima dată, atestat documentar în 1304. "Òc", "oïl" și "si" corespunde în franceza veche cuvintului occitan, respectiv în italiană care înseamnă „da”. Termenul latinesc "lingua occitana" a apărut în secolul XIV în textele administrative. În limba română folosirea cuvântului "occitan" a intrat prin intermediul limbii franceze. „Limba òc”, „occitana” și prin extindere a sensului „provensala” sunt sinonime din punctul de vedere al lingvisticii. Occitana aparține
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
particular interesant faptul împărțirii lingvistice ale Galiei între partea de nord - cea franceză, și cea din sud, vorbitoare de occitană. Se-l explica prin nivelurile de celtizare și germanizare diferite în ambele regiuni, care au dus la păstrarea unor forme latinești la sud și înlocuirea lor la nord, ceea ce a rezultat că franceză și occitană nu sunt inteligibile mutual. Se estimează că occitana s-a născut în secolul VIII. A fost limba majoritară a populației din așa-zisă Occitania până la începutul
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
VIII. A fost limba majoritară a populației din așa-zisă Occitania până la începutul secolului XX. Primele atestări documentare scrise în întregime în această limbă au apărut în secolul X, dar mai înainte unele cuvinte pur occitane se arătau în textele latinești. Între secolele X și XV a fost limba dominantă în cultură, administrare și știință, concurând cu latină și depășind franceză în Galia și regiunile vecine. Perioada trubadurilor i-a dat occitanei prestigiul și recunoașterea peste toată Europa. Începând cu sfârșitul
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
acest secol IV, în principal, are loc și creștinarea. În lumea satului se vor păstra inevitabil un timp și reminiscențe păgâne (fenomen frecvent în Europa acelor vremuri), chiar termenul "păgân" ar fi un indiciu în acest sens. El provine din latinescul "paganus", care însemna locuitor al satului. Totuși în accepția romănilor, sensul cuvântlui va fi neechivoc, acela de "necreștin" și nu de "sătean". Primii migratori ce au prădat și invadat frecvent Transilvania postromană, vizigoții, au lăsat urme culturale cunoscute drept Cultura
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
perioadă să contribuie la "românizarea aproape a tuturor cărților", traducând aproape întreaga literatură a timpului. În urma sinodului din 28 noiembrie 1719 ținut la mănăstirea Horezu (sau Hurezi), episcopul Damaschin propune înființarea a două școli: una românească la Râmnic și una latinească la Craiova. Tot la Râmnic, la începutul secolului al XVIII-lea, s-a deschis o școală de artă, mai precis "de zugravi" sub conducerea lui "Ioan Zugravul" La 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi, se intonează pentru prima dată cântecul
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
cu litere slavone la Neamț, la data de 25 ianuarie 1599, și avea caracteristici gotice "S. CIVIUM DE NIMCZ" (Sigiul orașenilor din Neamț). În acea perioadă, în afara zonei Transilvaniei, au mai existat doar trei orașe care au avut propriul sigiliu latinesc (Baia, Roman și Câmpulung-Muscel). Datorită dezvoltării economice, Tîrgu Neamț a devenit și capitală de ținut, având în perioada secolelor XV-XVI o situație foarte bună, mai ales ca ținutul arondat aparținea domnitorilor, iar Cetatea Neamțului era loc de adăpost pentru familiile
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
Klausenburg", în idiș "קלויזנבורג", "Cloizânburg", în poloneză, "Kluż", în latină "Claudiopolis") este municipiul de reședință al județului Cluj, Transilvania, România. La recensământul din 2011 era al doilea oraș al României ca populație. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescul "Castrum Clus", folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval din acest loc. Toponimul "Clus" are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
secolul al XII-lea. , unul dintre cei mai importanți istorici austrieci ai secolului al XX-lea, scria în cartea sa "Der Kampf um die österreichische Identität" ("Lupta pentru identitatea austriacă"), că forma germanică "Ostarrîchi" nu este o traducere a cuvântului latinesc, ci că ambele au rezultat dintr-un termen mult mai vechi din limbile celtice vorbite în antichitate pe teritoriul actual al Austriei: acum peste 2.500 de ani, mare parte din țară era denumită "Norig" de populația celtică (cultura Hallstatt
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
și respectiv 25 km de stațiunea Băile Herculane. Numele de Domasnea vine din limba slavă, cuvantul "Domasch" însemnând casă, casnic, blând, locuința, domiciliu dar atribuindu-se însă sufixul [(n)ia] de origine latină, acesta din urmă îi stabilește paternitatea română, latinescul "Domus", având același înțeles cu "domasch"-ul slav pe care l-au îmbrățișat sătenii din considerente de ordin fonetic. Potrivit unui document publicat de istoricul maghiar Frigzes, s-a crezut că vechimea Domasnei se poate stabili începând din anul 1436
Comuna Domașnea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301081_a_302410]
-
Corpusurilor de monede, evoluția sistemelor monetare dispărute. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Substantivul românesc numismatică este împrumutat din , care, la rândul său își are originea în substantivul din , iar în genitiv singular "numismatis", „monedă”. Substantivul latinesc "numisma", "numismatis" provine din greaca veche "νόμισμα", transliterat: "nómisma", care avea sensul de „cutumă”, „obicei”, „regulă”, iar apoi „monedă având curs legal”. Acest cuvânt "nómisma" este un derivat al vechiului cuvânt grecesc "νόμος", transliterat "nómos", cu sensul de „lege”. </br
Numismatică () [Corola-website/Science/301417_a_302746]
-
fost foarte puțin influențată de limba greacă și de limba latină în care erau scrise primele lucrări teologice creștine. Acest fapt s-a datorat alegerii de la început ca limbă de desfășurare a liturgiei a limbii slavone în locul celei grecești sau latinești. Triburile nomade turcice cumane (polovoții, kipciakii) au cucerit regiunile stepelor sudice dintre granițele Rusiei Kievene și de-a lungul coastei Marii Negre și au fondat un stat - Deșt-e-Kipciak. Respingerea atacurilor nomazilor, în special cele îndreptate împotriva Kievului, care se afla doar
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
conține ghimbirul sunt compuși specifici numiți gingeroli, fenoli, ulei volatil. Cuvantul "ghimbir" provine, asemenea altor denumiri ale plantei în mai multe limbi europene (”Ingwer” în germană, ”gingembre” în franceză, ”ghimbir” în română, ”zenzero” în italiană, ”ginger” în engleză etc.) din latinescul ”zingiber”, împrumutat și el din greaca veche (”zingiberis”). Cum India a fost sursa de ghimbir a Europei în antichitate, denumirea greacă este, de fapt, o preluare din limbile vorbite pe teritoriul Indiei în acea perioadă: ”singivera” în pali și ”shringavera
Ghimbir () [Corola-website/Science/301561_a_302890]
-
componența comunei Lăpuș, fiind de altfel cea mai populată așezare rurală din Țara Lăpușului. Etimologia numelui localității este discutată: din substantivul lăpuș (= *lopus) „brusture” (Telekia speciosa) sau din hidronimul Lăpuș, el însuși putând proveni, fie conform legendei nedemonstrabile protocroniste din latinescul "lapis" (piatră, lespede), fie mai probabil din cuvântul maghiar "lápos" (teren mlăștinos, neted, plat). Satul Lăpuș este situat pe râul Lăpuș, la 12 km distanță de orașul Târgu Lăpuș, în partea de centru-nord a zonei etno-culturale Țara Lăpușului. Se află
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
creând cărbune). Diamantele au fost întotdeauna considerate rare și frumoase. Unul dintre ultimii alotropi ai carbonului, fulerenul, a fost descoperit ca produs secundar în experimente din anii 1980. Numele său vine din franțuzescul "charbone", care, la rândul său, vine din latinescul "carbo", însemnând cărbune. În germană și olandeză, numele carbonului sunt "Kohlenstoff" și, respectiv, "koolstof", ambele însemnând literal "materia (stofă) cărbunelui". Carbonul are doi izotopi naturali stabili: carbon-12, sau C, (98.89%) și carbon-13, sau C, (1.11%), si un radioizotop
Carbon () [Corola-website/Science/300751_a_302080]
-
Jurnalul intim este o specie a genului autobiografic. Termenul jurnal provine din limba franceză veche, "journal", care, la rîndul său, descinde din latinescul tîrziu "diurnalis". Un jurnal este, de obicei, un caiet în care există niște intrări aranjate, de cele mai multe ori, în ordine cronologică. Poate fi folosit pentru a planifica niște activități viitoare sau doar pentru a înregistra ceea ce s-a întîmplat în
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]