5,763 matches
-
cealaltă nară, cu diferența că de data aceasta porția de cocaină era atât de mică, încât abia se vedea. - Pot trage doar cu nara stângă, îmi explică el ca un om care, vorbind despre caracterul excepțional al firii sale, atenuează lauda făcând-o pe nedumeritul. Cu o expresie de dezgust, Zander își scoase limba și începu să lingă locul de pe mână pe care fusese cocaina, apoi, când văzu că din nas i s-a desprins un fir de praf, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nimic nou în cadrul investigației. Stătuseră de vorbă cu ceilalți colegi ai șoferului dispărut, cu mecanicul de pe utilajul de ridicat și cu țapinarii din pădure. Nimeni nu putuse să aducă informații în plus față de ce știau. Cu toții aveau numai cuvinte de laudă despre băiatul dispărut dar ridicau neputincioși din umeri când venea vorba despre vreun motiv care l-ar fi putut determina să-și ia lumea în cap. Părerea lui Cristi era tot mai bine conturată. Ipoteza că băiatul își luase lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și-a zis că e mai bine să le acopere cu un strat gros de vopsea, urmărind conturul lăsat de igrasie. Așa apăru În baie prima floare, un clopoțel uriaș sau un nufăr, cine mai știe. Toți i-am adus laude. Au venit și de prin vecini să-i vadă opera. PÎnă și nepoțelul lui drag și-a manifestat sincer admirația. Și uite așa a Început totul. A urmat fereastra de la baie, pe care a Împodobit-o cu floricele mărunte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
falnici, renumiți prin frumusețea armonioasă a făpturii, prin iuțeala și rezistența lor, dar și foarte lăudați de poloni și unguri, ba chiar și de turci, care au și un proverb: „Un persan tânăr și un cal moldovenescă sunt mai de laudă ca orice”. Locul îngrădit unde stăteau și pășunau caii era desemnat de un termen turcescă - ceair - din care răzeșii din Fruntești și Oțelești au făcut cier. Țăranii răzeși creșteau cai pentru nevoile proprii de deplasare, dar, întro perioadă mai veche
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
va solicita excelenței sale șeful statului. Schimbare de ton, brațe pe jumătate deschise, mâini ridicate la nivelul umerilor, Guvernul națiunii are certitudinea că exprimă astfel voința fraternală de unire a tot restului țării, care, cu un simț civic ce merită toate laudele, și-a îndeplinit cu normalitate datoria electorală, venind aici, ca părinte extrem de iubitor, să amintească populației capitalei, care s-a abătut de la drumul drept, lecția sublimă din parabola fiului rătăcitor și să-i spună că pentru inima omenească nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
voturi albe, de aceea ți-a căzut toarta, ni se părea nouă că era ceva suspect cu toarta aceea, dacă ceea ce putea lua mult întotdeauna a fost satisfăcut cu a lua puțin, asta da, e o modestie demnă de toată lauda, pe tine ceea ce te-a făcut să pierzi a fost ambiția, credeai că aveai să urci până la astrul-rege și ai căzut de-a dreptul în dardanele, amintește-ți că i-am spus același lucru ministrului de interne, dar el aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
avea să se facă în liniște, fără să provoace traume excesive unei populații care eventual se căia, în parte, de un comportament rebel sub toate aspectele inexplicabil, dar care, cu toate acestea, într-o dovadă de civism demnă de toată lauda și care prevestea zile mai bune, nu părea să aibă intenția de a manifesta ostilitate, nici prin acte, nici prin cuvinte, față de guvernanții și reprezentanții săi legitimi în acest moment de dureroasă, însă indispensabilă despărțire. Aceasta era concluzia care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
are mai bun vechiul spirit legionar, onorând, în serviciul binelui civic, tradițiile sale, prin actul de a întoarce cu hotărâre spatele capitalei, sodoma și gomora reunite în vremea noastră, în felul acesta au demonstrat un spirit combativ demn de toată lauda și pe care guvernul îl recunoaște, totuși, având în vedere interesul național în globalitatea sa, guvernul crede, și în acest sens apelează la gândirea acelora cărora mă adresez în special, mii de bărbați și femei care, timp de ore în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o dată cât este de util să analizăm ideile adversarului cu scopul de a descoperi ceea ce poate fi de folos ideilor noastre. Ministrul apărării și cel de interne schimbară priviri indignate, numai asta le mai lipsea, să fie nevoiți să audă laude la adresa inteligenței unui trădător renegat. Ministrul de interne mâzgăli în grabă câteva cuvinte pe o hârtie pe care o trecu celuilalt, Flerul meu nu mă înșela, îi bănuiam pe tipi de la începutul acestei istorii, la care ministrul apărării răspunse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Morala pe care o deduc este că scriitorul trebuie să-și caute răsplata în plăcerea operei lui și în eliberarea de povara gândurilor lui și, arătându-se indiferent față de orice alt lucru; el nu trebuie să țină seama nici de laude, nici de critici, nici de eșecuri, nici de izbânzi. Acum a venit războiul, aducând cu el o schimbare de atitudine. Tineretul s-a întors către zeii pe care noi, cei născuți mai demult, nu i-am cunoscut, și se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pictură era o rară încântare. Entuziasmul lui era sincer și spiritul critic foarte acut. Era catolic. Nu numai că știa să-i aprecieze cum trebuie pe vechii maeștri, dar manifesta înțelegere și pentru moderni. Era primul care descoperea talentele, și laudele lui erau de-a dreptul generoase. Cred că n-am cunoscut vreodată un om cu o judecată mai sigură ca a lui. Și era și mult mai învățat decât majoritatea pictorilor. Nu era, ca mulți dintre ei, ignorant în privința artelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vorba de propria lui pictură - cu ceea ce era incredibil de banal și de vulgar. — Mai arată-i din tablourile tale, zise doamna. — Să-i arăt? Da? Deși suferise atât de mult de pe urma prietenilor care-l ridiculizau, Dirk Stroeve, dornic de laudă și mulțumit de sine într-un chip atât de naiv, nu putea rezista niciodată îndemnului de a-și etala opera. Aduse un tablou reprezentând doi copilași italieni cu părul creț care se jucau cu niște bile. Nu sunt dulci? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care era subiectul? am întrebat eu. — Nu prea știu. Era straniu și fantastic. Era o viziune a începuturilor lumii. Grădina Paradisului cu Adam și Eva - știu și eu? -, era un imn închinat frumuseții trupului omenesc, masculin și feminin, și o laudă Naturii sublime - indiferentă, frumoasă și crudă. Îți dădea un sentiment îngrozitor al nemărginirii spațiului și al nesfârșirii timpului. Pentru că pictase pomi pe care îi văd în fiecare zi în jurul meu, cocotieri, smochini indieni, poinciane cu florile stacojii, cei ce dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
informațiile pe care le-ai cerut despre oaspeții de la han, zise secretarul, prezentându-i lui Dante o foaie. Nu a fost ușor: a trebuit să Îi Întreb pe toți șefii de gărzi de la porți. - Te aștepți la o cântare de laudă, messer Duccio? răbufni Dante, smulgându-i hârtia din mână. Era o listă de nume, cu câteva cuvinte În dreptul fiecăruia. - Nu pare să fie mare lucru, rodul muncii dumitale. - Florența e un pământ al libertății. Noi nu interogăm drumeții, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apoi, mi-am consumat toate resursele și la Siena partidul meu e În război cu dușmanii. Și luptăm prost când o avem drept scut pe Doamna Sărăcia. Eu nu sunt nicidecum unul din nătărăii cate țopăie Încoace și-ncolo cântând laude tolomacului din Assisi, conchise el cu o fărâmă din veselia sa obișnuită. - Cecco, În noaptea asta vei dormi la Stinche. Sienezul păli. Dar numai pentru o clipă, după care Își reluă de Îndată atitudinea dezinvoltă. - Hai, Dante, doar nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
groază și dorință totodată. Făcu un pas Îndărăt, spre ieșire, dar se opri În prag. Ființa Își deschisese larg brațele, dezvăluindu-și Întreaga paloare a trupului. O mare pasăre fără pene. Așa trebuie să fie Îngerii care fac cunună de laude În Înaltul cerului, Își zise În sinea lui. Ființa se mișcă, Îmbiindu-l, veni spre dânsul, În nuditatea sa orbitoare, și Începu din nou să Îi mângâie fața cu o mână albă și rece ca zăpada. Atracția și repulsia Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
s-ar destrăma. Toate acestea trebuiau oprite. Era scris În stele că eu trebuia să fiu cel care o va face. - Dumneata ești nebunul. Măsura universului creat ar fi fost cea mai măreață operă a minții omenești, un cânt de laudă Închinat lui Dumnezeu. Astrologul se ridicase În picioare cu o agilitate neașteptată, venind spre el. Dante făcu un pas Înapoi. Dar Bonatti nu părea că ar fi vrut să Îl agreseze. Fixa pe cineva din spate. Poetul se răsuci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
orice bărbat viu care ar fi băut la fel de necurmat ca mine ar fi fost terminat din punct de vedere fizic, dragul meu, și Înmormântat - Înmormântat demult. Amory a făcut o grimasă, Întrebându-se cum i-ar fi sunat o asemenea laudă lui Froggy Parker. — Da, a continuat Beatrice pe tonul acela tragic, am avut vise, viziuni uluitoare. Și-a apăsat ochii cu palmele. Am văzut râuri de bronz lingând maluri de marmură, păsări gigantice Înălțându-se În eter, zburătoare pestrițe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
poetul era mult mai conservator decât el și că, pentru a deveni un pișicher obișnuit, nu avea nevoie decât să-și ude părul cu apă, să-și reducă orizontul conversației și să poarte o pălărie de culoare mai Închisă. Dar lauda gulerelor Livingstone și a cravatelor negre ajunse la niște urechi surde. De fapt, D’Invilliers era vag exasperat de eforturile lui Amory, așa că acesta și-a limitat vizitele la una pe săptămână și-l invita ocazional pe Tom la 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
atât, cred, căci nu ai cum juca o experiență de o viață la doar douăzeci și trei de ani. Lumea spune că a fost un rol mare pentru mine, dar eu nu cred, chiar dacă m-am bucurat peste măsură de laudele primite. Acum am vârsta care trebuie, dar am alte priorități, viața mea curge altfel. Am debutat în teatrul mare la Nottara cu un rol comic într-o comedie cu oarece haz, alături de foarte mari nume ale teatrului românesc, dar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
greu și am nevoie și eu de un dram de sprijin. Nu e de colo să constați că nu ai prieteni în teatru și că nici nu le duci dorul, că poți trăi singur, fără să mai ai nevoie de laudele sau aplauzele lor. Mă fericesc cu amintirile mele și cu șansa într-adevăr uluitoare de a fi întâlnit oameni fantastici, pentru că în prezența lor m-am simțit extraordinar, am trăit clipele astrale ale existenței mele de actor, de om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nu voia să fie surprins de alții, de parcă ținea cu tot dinadinsul să fie primul: ― Păp’șelu, bravo! A spus-o cu atâta drag, cu atâta căldură, cu atâta poftă de viață, încât îl aud și acum. Au mai fost laude din partea unora și ale altora, dar vorba lui Păp’șelu mi-a rămas în minte și în suflet. Nea Mircică, Mircea Cojan, un glas cald, un suflet imens, era un actor foarte preocupat de ceea ce trebuie să fie și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nou un mic cutremur În dulapul meu de cuvinte uitate, căzute În desuetudine, care dădeau să iasă la iveală ca niște zombi. Ceea ce a adăugat ea Însă le-a oprit ascensiunea. — Aveți darul conversației, observ... La auzul cuvintelor ei de laudă, am simțit că mă Înalț Într-un fel de extaz. Nu sunt decât un câine, m-am gândit eu. Un câine, am murmurat, și În momentul acela m-am simțit ca și cum m-aș fi aflat la marginea unei stânci ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fost date publicității. 5) Starea de revoltă este imediat urmată de un acut sentiment de împăcare cu lumea, de înțelegere și acceptare a tot și a toate. Domină acum dorința de a elogia, de a înălța imnuri, ode, cuvinte de laudă. Robertson, de pildă, a scris pe o hârtie că fără NASA n-ar fi fost nimic în viață. În ceea ce-l privește, cam același lucru se pare că l-a trăit și Kudașvili. Acestea sunt reacțiile tipice suportate de cosmonauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune - cum? ... n-ar fi decât pentru a vă da ideea (fr.). Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. GRUP E temnița în ars, nedemn pământ, De ziuă, fânul razelor înșală; Dar capetele noastre, dacă sânt Ovaluri stau, de var, ca o greșală. Atâtea clăile de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]