2,345 matches
-
Încărcat de păcate cu moșu', fii-su ori nevastă-sa ori Cosmescu, să-i ia dracu’, nu ne interesează. Noi trebuie să ne vedem de drumul nostru, Dumnezeu e deasupra pentru toți și pentru fiecare și are grijă și de Laur și de moșu' și de cine i-o fi luat zilele, aia e Relule, că nu stăm noi În loc de ei, nu suntem noi Dumnezeu, noi trebuie să ne vedem de drum dacă am luat-o pe drumul ăsta. Nu zăbovisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
compartimentelor strigând pentru cei uitați și adormiți În tren că-i ultima stație. N-am apucat să-l oprim sau să-i spunem ceva, pentru că nici măcar nu l-am auzit, iar el a trecut printre noi și a tras de Laur de mai să-l răstoarne jos de pe banchetă, da, e ultima stație. Și-n gară l-am fi putut lăsa. La o adică i-am fi spus și poate ar fi Înțeles. Și dacă n-ar fi Înțeles, oricum am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ceva bani și cumpărându-i din gară un bilet pentru București ori Caracal, sau pur si simplu rătăcindu-ne de el prin oraș. Îl așteptam pe Andrei să mai zică ceva. și În loc de orice altceva el Îi făcu semn lui Laur spre geantă. De-acum Își Învățase bine meseria de hamal. Se ținea ca un cățel de noi prin aglomerația peronului, cu ochii cârpiți de somn, mut și golit de orice interes sau curiozitate Încotro mergem și ce avem de gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care trebuie să-l luăm. Tot de-aici din stație o să-l luăm, da, și tot el a spus că mai Întâi să mâncăm, nu-i nici o grabă, nu-i nici nouă ceasul. Se lumină pe loc fața lui văru’ Laur când auzi de mâncare. Se trezise și se Înviorase, visul i se izbândise și țopăia din nou la patru pași Înaintea noastră. Eram pentru prima dată prin părțile astea și mă gândeam că nu voi mai avea ocazia. Laur ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văru’ Laur când auzi de mâncare. Se trezise și se Înviorase, visul i se izbândise și țopăia din nou la patru pași Înaintea noastră. Eram pentru prima dată prin părțile astea și mă gândeam că nu voi mai avea ocazia. Laur ne târa după el pe o străduță În pantă mărginită de clădiri vechi, care Începea peste drum de stația de autobuz. Zidurile coșcovite alternau cu geamurile și vitrinele a tot felul de băcănii și prăvălii, ceasornicării și cizmării și ateliere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și cu o grămadă de bani În buzunar, după ce s-a bătut cu toată lumea, din cale-afară de curajos și cu folos, și-a Învins. Toți trei am Învins În definitiv, și nu mai spun cum Îi luceau ochii lu’ văru’ Laur În așteptarea bucatelor. — E bine, Laure? face Andrei, la care văr-miu Înghite-n sec și privirea i se aburește brusc de-ai zice că acuma dă În plâns. Unde te ducem noi, Laure? — Unde vrea pula matale, părințele. Io
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dar ăsta ar fi ultimul lucru de care să ne pese. Andrei privea dominator În toate părțile cu o sumedenie de ochi, la teancul de sute pe care-l răsfoia sârguincios Între picioare, sub masă, la mine și la văru’ Laur și după cine o fi pe aici și nu mai vine să ne bage-n seamă cu ce o avea de mâncare. În mijlocul mesei trona un borcan c-un snop de fire de gura-leului, către care Laur Întinse botul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și la văru’ Laur și după cine o fi pe aici și nu mai vine să ne bage-n seamă cu ce o avea de mâncare. În mijlocul mesei trona un borcan c-un snop de fire de gura-leului, către care Laur Întinse botul lui de maimuțică tuciurie, dând ochii peste cap ca Îmbătat de parfum. Oftă și aplecă cu limba una din florile alea colorate viu, o reteză din tijă și o mestecă Îndelung, cu vădită plăcere. — I-e foame tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că toată lumea vrea să fugă și să scape din jafu’ ăsta de pușcărie. La un caz de Doamne ferește, călăuzele riscă de zece ori mai mult decât noi. Câteva luni de pușcărie pentru trecere frauduloasă, e nimic pe lângă ce riscă ei. Laur mai luase gâtul câtorva flori și mesteca Îngândurat, cu ochi-n gura lui Andrei. Îi place— nu-i place, aia e, că foamea te-nvață mai multe și mai rele decât să mănânci flori; poate or pune ăștia masa nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
capsei, de-ai fi zis că acuma sar țăndări În toate părțile, și chiar mă gândeam că-n definitiv n-aș avea ce să-i reproșez, el n-are nici i vină. Lasă-l, vere, să-i tihnească, mă mustră Laur. Nu-l vezi că-i supărat? Toți suntem supărați și tu-i dai Întruna cu ocna aia greaua. Păi la câteva luni câte zice părințelu’, să știi că nici În pulă nu m-ar durea. Laur Își bălăcește râsul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i tihnească, mă mustră Laur. Nu-l vezi că-i supărat? Toți suntem supărați și tu-i dai Întruna cu ocna aia greaua. Păi la câteva luni câte zice părințelu’, să știi că nici În pulă nu m-ar durea. Laur Își bălăcește râsul lui de curviștină nătângă În ciorba pe care o toarnă În el de-a valma cu bere, da, Andrei are banii, cu ăsta se duce, trebuie la o adică să vegheze să-i tihnească. — Să mănânce, vere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văr-miu și mă cam calcă pe nervi. Acuma chiar aș vrea să-l țin de gură. În sfârșit a adus asta cârnații și porțiile de varză cu ciolan și parcă aș simți nevoia să-mi tihnească și mie. Gâfâie Laur peste farfurii ca-n delirul unui orgasm nesfârșit, care n-are Însă putere să-l amuțească, oh, bine că l-a omorât, bine-a făcut, v-am spus eu că ăsta n-are viață lungă după cum Îl jelea el pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noi... — Taci, vere! — Păi ce să-ți mai spun, Relule? face Andrei. Știi și tu prea bine că până la noi ordine și până ne-om vedea scăpați peste graniță, noi l-am omorât pe moșu’. Care noi? vrea să știe Laur. — Ți-am spus să taci, vere, că-ți trag una de sare toată ciorba aia din tine! Și Andrei Începu să-i explice pe Îndelete lui Laur cum că noi ăștia trei de la masa asta, noi l-am jefuit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
peste graniță, noi l-am omorât pe moșu’. Care noi? vrea să știe Laur. — Ți-am spus să taci, vere, că-ți trag una de sare toată ciorba aia din tine! Și Andrei Începu să-i explice pe Îndelete lui Laur cum că noi ăștia trei de la masa asta, noi l-am jefuit pe moșu' și l-am omorât și ne-am căcat la capu’ lui În loc de cruce ori de lumânare, În fine, cam asta ar fi, la care la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ceața ostenită a memoriei, În timp ce-i vedeam pe cei patru-cinci drojdieri matinali de pe la mese Întorcând capetele și uitându-se cu jind la noi, așteptând să ne Încingem până am fi făcut zob tot de pe-acolo, și până să apuce Laur să se așeze la loc pe scaun, apăru și chelnerița. Ne fixa acuzator cu ochii ei de bufniță de la oarecare depărtare, pe jumătate Întoarsă spre ușă, gata să iasă și să cheme numaidecât pe cine i-o face ordine aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el. Știi bine că sâmbăta și duminica e pustiu mereu, de fiecare dată noi rămâneam stăpâni. Încă suntem stăpâni, și deja aveam chef să-i cânt În strună. — Suntem stăpâni și vom fi, părințele. Atâta că-mi pare rău de Laur că vrea să facă pe prostu’, că habar n-are de-așa ceva, că nici n-a trecut prin Unitate când s-a-ntâmplat. Mai bine i-aș fi dat una să nu se mai scoale de-acolo până mâine dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prostu’, că habar n-are de-așa ceva, că nici n-a trecut prin Unitate când s-a-ntâmplat. Mai bine i-aș fi dat una să nu se mai scoale de-acolo până mâine dimineață. Străbăteam agale Piața Operei, iar Laur țopăia din nou În fața noastră cu geanta, sătul de-acum și voios ca un fluture și din cale-afară de gureș. Nu-i mai stătea gurița aia a lui deloc, deloc... — Ce impresie-ți faci, vere, că dacă chema bufnița aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și nici ei cu mine. Oriunde mă duc ne se leagă nimeni de mine și am liberă trecere peste tot. Îmi Întinse un buletin hărtănit și jegoșit, abia ținându-se În copertele sale. Am acte-n regulă, vere. Făcu văru’ Laur teatru la microfon cu mine. I-am tras un șut În fund, mai reținut, nu ca să dea cu nasu’ de dalele astea frumoase ale caldarâmului, ci doar cât să-l mențină vioi și cu chef de mers. E ca și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a Crescătoriei de Nutrii și Alte Animale Mici—Vădăstrița, cu sucursale În Caracal, Constanța, Craiova, Piatra-Olt, Râmnicu-Vâlcea, Sibiu... După câte știu eu, sunt cel puțin cinci ani de când nu mai funcționează chestia asta, dar ea continuă să-l confirme pe Laur Încadrat În câmpu’ muncii și cu drept de a circula prin orașele respective pentru a achiziționa tot felul de animale mici. Cui naiba i-ar da prin cap să nu creadă ce scrie aici, mai ales când i s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu berile-n brațe și verii mei au sărit amândoi să m-aducă În simțiri, la care bufnița aia din local a sărit una-două la noi să ne bată, hihihihi... Râdem și noi, ne-alăturăm râsului de greieraș al lui Laur, da’ vă-nverziserăți, vere, și tu și părințelu’, când ați auzit-o p-aia de miliție. Mă piș pă miliție! Nu v-am spus că dacă vă iau cu mine să nu vă fie frică de nimica? Râde părințelu’ de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Mă piș pă miliție! Nu v-am spus că dacă vă iau cu mine să nu vă fie frică de nimica? Râde părințelu’ de se zguduie dalele pavajului sub el, hihihi, sfinte Dumnezeule, ce fericită Întâmplare că s-a Îndurat Laur să ne ia cu el, ca să ne scoată oricând basma curată cu crizele și certificatul lui. — Mi-e că tot o criză d-aia ai avut și când i-ai tras lu’ moșu' o rangă-n cap și l-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu el, ca să ne scoată oricând basma curată cu crizele și certificatul lui. — Mi-e că tot o criză d-aia ai avut și când i-ai tras lu’ moșu' o rangă-n cap și l-ai pus pe butuci... Laur clipește parșiv peste umăr: — Și nu te râde, părințele, că tot eu v-aș scăpa și din nenorocirea asta. I-ați dat la cap, i-ați golit curtea, iau totu’ asupra mea, că eram În crize și nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tot eu v-aș scăpa și din nenorocirea asta. I-ați dat la cap, i-ați golit curtea, iau totu’ asupra mea, că eram În crize și nu știam ce fac, care voi să ziceți Doamne-ajută că l-avem pe Laur cu noi. Și nu ne-om mai despărți de el câte zile om avea, de cât de mult bine și din câte belele o să ne mai scoată băiatu’ ăsta. — Da’ adineauri era să te pierdem, face Andrei. — Unde, În tren
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
contenea să se zbuciume tolomacul de Andrei cu sfinte Dumnezeule și sfinte tare. De un an și ceva se Învârtea prin ciorba aia de aranjamente și interese de familie, foarte sigur că numai de obrazul lui Îl ține moșu' pe Laur să ardă gazul de pomană și să-l mai și fure, și nu i-a venit să-l bage pe Cosmescu pe fir până când Laur n-a dispărut definitiv și fără urmă din Unitate, ieșind astfel de sub protecția tacită a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și interese de familie, foarte sigur că numai de obrazul lui Îl ține moșu' pe Laur să ardă gazul de pomană și să-l mai și fure, și nu i-a venit să-l bage pe Cosmescu pe fir până când Laur n-a dispărut definitiv și fără urmă din Unitate, ieșind astfel de sub protecția tacită a lui Viorel. — Mă vedeai tu așa, vai de capu’ meu, părințele, da’ nu puteam sub nici o formă să-ți spun care-i misiunea mea acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]