2,300 matches
-
s-a vorbit îndelung despre inexactitate sau despre echivalente îndoielnice. Numeroși filologi au protestat împotriva lipsei de acuratețe terminologica; nu au lipsit nici accentele polemice ce marchează orice revoluție din interiorul unei zone a culturii.459 După domolirea furtunii, variantele laureatului Nobel au rămas în istoria literelor italiene că o specie aparte, aflată la granița dintre tălmăcire și creație originală. În ciuda contestărilor sau chiar grație publicității făcute de acestea, la mijlocul secolului trecut ele au oferit anticilor o nouă viață. Leopardi, care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
anul 1815, prin intermediul Tratatului despre sublim al lui Pseudo-Longinus, citind capitolul X al acestei lucrări în care se păstrează și cea mai cunoscută oda a poetei, cea despre dragostea neîmpărtășita, compoziție ce avea să fie tălmăcita mai târziu și de laureatul Nobel. Leopardi, care tocmai scria Eseu despre erorile populare ale anticilor a tradus-o și i-a dedicat ulterior numeroase fragmente din Zibaldone.493 Acestei ascendente i se datorează unul dintre cele mai cunoscute canturi ale romanticului: Ultimul cânt al
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Stânci sihastre / și grote și cătune / ea învăța cu lacrimile noastre / să plângă și să geamă / rotita boltă-a nopții (Primăverii, vv. 61-69).519 Preluând motivele, dar transformându-le în conformitate cu propria sensibilitate, metamorfozând și proiectând ecourile pe un fundal familiar, laureatul Nobel l-a inclus pe Leopardi în panteonul sau literar. El creează interpunând imaginea insulei între bagajul sau de tablouri lirice și propriile trăiri. Insula este decorul în care scrierile vechi revin tainic la viață: iată-l pe Leopardi, în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
era încă viu, prin urmare Quasimodo, ca poet și publicist, a avut în repetate rânduri prilejul să mediteze asupra poeziilor lui. De aceea nu ne surprinde faptul că scrierile celui pe care am ajuns sa il considerăm unul dintre maeștrii laureatului Nobel a constituit subiectul unor articole semnate de sicilian în rubrică personală din ziarul milanez 'Tempo'. Tonul sau, am constatat, este laudativ iar dialogul cu un tânăr cititor vădește disponibilitatea jurnalistului de a propagă verbul leopardian, considerat unul dintre fundamentele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
motive leopardiene numai pentru a le contrazice explicit, el a arătat că respingea tradiția, întrucat numai astfel avea acces la elită autorilor consacrați, în rândul cărora îl plasăm astăzi, ca cel mai de seamă reprezentant al ermetismului. Calea parcursă de laureatul Nobel către respingerea influentelor alogene a fost condiționată de cazul mediatic creat în jurul primelor două volume pe care le-a publicat, alimentat periodic de articole în care diferiți recenzenți remarcau consonante prea evidente cu versuri de Montale sau Ungaretti. În ciuda
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
parabolic", cît și "intertextual", să vedem cum decurg lucrurile la nivelul narativ propriu-zis. Acțiunea textului începe în anul 1951, cînd fizicianul John Rivers aflat într-un puseu de retrospecție îi povestește unui prieten despre întîlni-rea sa cu savantul Henry Maartens (laureat al Premiului Nobel pentru fizică), petrecută cu aproape trei decenii în urmă, pe cînd naratorul era doctorand sărac, aflat în căutarea unei slujbe. Maartens îl angjează, pe bani puțini, ca asistent în laboratorul său de experimente atomice. În plus, îi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îndrăzni să presupun, nu asistăm acum decît la remodelarea vechilor structuri moștenite de la Barth sau Hassan și la reconsiderarea funcțiilor esențiale ale ficțiunii. Reabilitarea fenomenalității epice, așa-zicînd, este contribuția estetică a "generației următoare", în interiorul căreia strălu cesc deja Jeffrey Eugenides (laureat al Premiului Pulitzer în 2003) și Jonathan Franzen (distins cu National Book Award în 2001). Ceea ce la postmoderniștii ultimelor decenii ale seco lului XX era perspectivă fragmentară și narațiune segmentată (în buna tradiție a poststructuralismului anilor șaizeci-șaptezeci) devine la prozatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
abundă în analiză (intros pecție, investigație psihologică, excurs meditativ etc.), lăsînd "acțiunea" (căutată de cititorul consumerismului actual!) pe planul secund. Faptul nu se încadrează, repet, în așteptările celor care acordă prioritate biograficului în ficțional. CBE (Commander of the British Empire), laureat al unui Shakespeare Prize, membru în diverse societăți academice prestigioase, Ian McEwan atrage constant atenția presei să o numim "mondene" asupra lui. Mai întîi, a fost fuga primei soții, după divorț, cu unul dintre copiii lor în Franța, deși justiția
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în acid ascorbic. Manifestările avitaminozei C (scorbut) și cercetările care au contribuit la combaterea acesteia sunt descrise în capitolul introductiv. Cercetările din ultimele două decenii au permis formularea ipotezei, că acidul ascorbic inhibă creșterea tumorilor maligne. Chimistul american Linus Pauling (laureat al premiului Nobel, 1954 și 1962) a studiat raportul dintre vitamina C și răspunsurile imune ale organismului, dar dozele experimentate (de ordinul a 2-3 până la 10 g/zi) au fost considerate exagerate, în măsura în care rezultatele obținute nu au corespuns așteptărilor. Fapt
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
de seducție pe care societatea de consum le poate imagina, încercînd să se impună în acest sport egotist prin accente individuale unice, adesea cel puțin la fel de importante ca stilul. Cine îl mai poate evoca pe un Le Clézio, de pildă, laureatul Nobel din 2008, fără să aibă prezent în minte chipul său de zeu antic, parcă sculptat în nisipurile tari despre care vorbește atît de frumos? Sau ce ar mai fi cărțile nonconformistei belgiene Amélie Nothomb, fără pălăriile ei negre spectaculoase
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
chiar al Elveției, bunăoară -, amestecul de rase, etnii, credințe religioase și moduri de viață diferite conduce rareori la o entitate funcțională armonică. E un subiect pe care îl atinge dureros, dar în tr-un înveliș narativ atrăgător, și scriitorul Morgan Sportès, laureatul Premiului Interallié pe 2011, pentru romanul-anchetă Tout, tout de suite / Totul, imediat (Fayard), pornind, ca odinioară Flaubert sau Balzac, de la un fapt divers autentic, ce a zguduit Franța în 2006. Deși autorul se delimitează de o asemenea interpretare superficială: "Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fermoar lateral, din imitație de miel, lăcuite în albastru ultramarin. Albastrul vînătăilor care îi spuzeau trupul de cînd îl întîlnise pe Samuel Brody, cu mai puțin de un an înainte, în septembrie 1966. Un necrolog monocolor al lui Simon Liberati, laureatul pre miului Femina 2011, pentru romanul Jayne Mansfield 1967 (Paris, Grasset), text captivant, convulsiv și tragic, asemenea destinului divei hollywoodiene a anilor '50 pe care îl evocă, spulberată la 34 ani într-un cumplit accident de mașină. Alături de premiul Médicis
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și a mării conferea orașului un amestec de forță supranaturală și de volatilitate. Amar ca berea (Guiness) e glonțul patriei... Ce gust are trădarea? Și în raport cu ce o definim? Judecata însăși nu este, oare, un partipri condamnabil? Sorj Chalandon este laureatul Marelui Premiu pentru Roman al Academiei franceze în 2011, pentru Retour à Killybegs / Întoarcerea la Killybegs (Grasset). Fost mare reporter pentru "Libération", condei prețuit și la necruțătorul "Canard enchaîné", Chalandon mai deține cîteva premii literare importante, între care Premiul Médicis
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aspră, sacadată și adîncă a scriitoarei. Sigur, texte literare consacrate acestui genocid au apărut deja cu zecile, amestecînd reportaje și mărturii directe, de n-ar fi să-l amintim decît pe cel al lui Jean Hatzfeld, La stratégie des antilopes, laureatul premiului Médicis în 2007. Nici nu e de mirare, Occidentul ca în atîtea alte orori petrecute în ultimele zeci de ani a jucat un rol mult mai mare și mai împovărător decît răzbate din mesajele sale oficiale. Dar de data
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să vegeteze în provinciale nostalgii după glorii apuse, ci reușește, în cîteva zile, să regăsească și să transmită un entuziasm contagios pentru carte și frumos. Unul din aceste momente unice a fost și discuția cu și în jurul lui François Garde, laureat al premiului Goncourt pentru debut, cu romanul Ce qu'il advint du sauvage blanc (Ce s-a întîmplat cu sălbaticul alb, 2012). De altfel, într-un timp record, volumul a primit douăsprezece premii, desigur, de importanță variabilă, dar e limpede
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
25 și 70 de ani), miza fiind extrem de importantă, avînd în vedere că juriile marilor premii literare nu se tem defel să încoroneze debutanți, de n-ar fi să-i amintim decît pe Jonathan Littell (2006) sau Alexis Jenni (2011), laureații celei mai prestigioase recompense literare, premiul Goncourt. Cît privește tematica, nou veniții abordează cu predilecție subiecte sociale contemporane: criza, excluziunea, consumerismul etc., arta fabulatorie pură fiind lăsată mai degrabă în seama "veteranilor". De altfel, în buna tradiție pariziană, cititorii au
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de foc a traiectoriei aparte a unei cărți. Dragostea, poveste veche... Si în 2013, maratonul tomnaticelor premii literare pariziene a debutat pe 10 octombrie, cu Marele Premiu pentru Roman al Academiei franceze. Unele voci malițioase (cum ar fi cea a laureatului Goncourt de acum opt ani, academician de altfel, François Weyergans) susțin că "Nemuritorii" curăță terenul pentru cel mai plebiscitat premiu, Goncourt (decernat pe 4 noiembrie), eliminînd potențialii candidați inconfortabili de pe lista scurtă a celeilalte Academii. Același ironic scriitor a adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o cunoaște bine și de care e foarte atașat. Iată-l deci, în 2013, consacrat de un alt mare premiu, acordat, îndeobște, unor texte ce răspund unor înalte exigențe stilistice, cu iz de clasicism bine temperat. De altfel, declarațiile proaspătului laureat întăresc aceste premize: "Plonger e un roman menit să transmită ideea conform căreia cultura lumii vechi este eternă și necesară pentru a înțelege prezentul și viitorul. Lupta mea e aceea a culturii și a moștenirii", a accentuat el, deși refuză
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Lucreția Berzintu pentru trimiterea acestui articol al doamnei Ileana Andrei. N.R. 2 În România părerile sunt Împărțite unele justificate, altele nejustificate. Opera scriitorului este dintotdeauna și În toate țările cea care edifică valoarea scriitorului ca atare. Vedeți cazul Gunter Groose, laureat al Premiului Nobel.
Atitudine. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Ileana Andrei () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1443]
-
modele au fost elaborate În același an, fapt pentru care, În literatura de specialitate poate fi Întîlnită denumirea de modelul Harrod-Domar. Modelul lui R. Solow. O analiză mai amplă a modelului de creștere economică a fost realizată de R. Solow, laureat al Premiului Nobel pentru economie, prezentînd modelul creșterii stabile (1956). Procesul de producție și creșterea economică, În general, sînt influențate de o serie de factori economici și sociali. În concepția lui Solow realizarea corelații stabile, a unui echilibru economic, poate
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
muncă (în colab), Ed. Tehnică, Chișinău, 1995; Advanced Mathematical Concepts (în colab.), A92, 1997; Economie politică (3 vol., în colab.), Ed. Polirom, 1998, 1999; Performanța firmei, Ed. Polirom, Iași, 2000; Lezioni di matematica (în colab.), Ed. Junimea, Iași, 2001. Este laureat al Premiului Academiei "Victor Slăvescu" pentru anul 2000, acordat pentru "Performanța Firmei". Semnează studii și articole în reviste de specialitate românești și străine. Coperta și tehnoredactare: Ec. Costin Răzvan (c) Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA CUPRINS CAP. I. TEORIA PIEȚELOR FINANCIARE
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
Secret: William Blake's Theory and Practice of Vision (2008), precum și numeroase articole în reviste de specialitate din țară și din străinătate (Franța, Germania, Japonia, Spania). Câștigător al secțiunii "Literatură" și finalist al Marelui Premiu Prometheus pentru Opera Prima (2006), laureat al Premiului pentru Eseistică al Uniunii Scriitorilor din România Filiala Craiova (2009). La Institutul European a mai publicat Darurile zeiței Amaterasu (2008) în colaborare cu Roxana Ghiță. Cătălin Ghiță, Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească (c) 2011 Institutul European
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Catherine Lingua îl semnalează în romanul decadent al lui Jean Lorrain, Domnul de Phocas (1901), ca "motivul recurent al unei statuete androgine cu, în loc de sex, un mic cap de mort care: "... rânjește, simbolic, amenințător, triumfătoare a maternităților și raselor!"558. "Laureatul" pare să fi plătit cu moartea prețul gloriei sale, și această moarte poartă masca feminității nubile. În acest caz, craniul reprezintă o figură a deriziunii, obiect al vanitas-urilor, menit să aducă în discuție fragilitatea vieții și redimensionarea tuturor actelor umane
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
uscățivă femme fatale a cărei coafură ia forma unei arahnide și care ține în dreptul sexului un craniu pe un fundal presărat cu numeroase cruci. Acest desen relevă o altă posibilă interpretare a tabloului lui Loghi: pe de o parte, imaginea laureatului postmortem ar reprezenta destinul trist al omului de geniu, pe de alta, craniul care apare în poala fetei ar simboliza Mors Syphilitica. Comentariul lui Bram Djikstra face referire și la afișul lui Louis Raemaekers: Aparent, intenția sa a fost să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Wittgenstein (Humanitas, 2008). CUVÂNT ÎNAINTE Influența exercitată asupra lumii vestice de teoria pe care a formulat-o acum un secol și jumătate Charles Darwin, în cartea sa despre originea speciilor, a fost profundă și cuprinzătoare. Cercetătorul american Hermann Joseph Muller, laureatul Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină din anul 1946, scria câțiva ani mai târziu: „Teoria evoluției prin selecție naturală a lui Darwin a fost, fără îndoială, cea mai revoluționară teorie din toate timpurile. Ea a depășit chiar și revoluția astronomică
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]