3,457 matches
-
plină putere chiar dacă unele mici neajunsuri vă mai pun la încercare. Până și Preasfântul Părinte mai are uneori dureri de tot felul precum orice muritor. Dar eu de asta sunt aici, cu întreaga mea știință, pentru a vă da unele leacuri: - În primul rând preaslăvitele voastre picioare trebuie masate zilnic, dimineața și seara, cu uleiuri parfumate astfel ca durerile să dispară iar aerul din jurul lor să fie curățit de demonii dăunători aceia care vă dau aceste nedrepte suferințe. Pentru micile deranjuri
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
seara veți scăpa de toate problemele dar scaunul trebuie să fie adânc îngropat în spatele castelului și nimeni să nu umble acolo. Pentru gură vă recomand gargară cu sare de trei ori pe zi. Veți fi surprins să constatați că aceste leacuri simple vă vor da din nou forța și vigoarea tinereții, iar domnițele vă vor admira și se vor lăuda cu atențiile voastre regești... De sub blana de oaie ochii regelui se înviorară și întrebă curios: - Și nu va mai trebui să
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
șuieră în față: - Noi medicii celui mai mare rege al tuturor timpurilor îți poruncim să te duci la el și să-i spui că lăsările de sânge, purgativele și prișnițele pe care i le prescriem noi sunt cele mai bune leacuri și nu tâmpeniile pe care i le-ai băgat tu în cap! Verdunel era însă cam pilit dar și foarte convins că protecția Palatinei cu care trebuia să se întâlnească la noapte îi dădeau dreptul de a fi ferm în
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
fiecare, acolo unde funcționează alegerile libere și pluralismul, pe de o parte, și modul în care apare răspunsul la acestea, are între consecințe, într-o bună măsură imprevizibile, și pe aceea că democrația este văzută ca un refugiu, ca un leac magic împotriva sărăciei sau ca o țintă. Valurile masive de emigranți din acest an sunt începutul. Uniunea Europeană e precar pregătită pentru acest mare exercițiu de protecție a propriilor valori fără a impune celor care vin reversul democrației. E un mare
Orașul luminilor și Vălul negru () [Corola-blog/BlogPost/338423_a_339752]
-
societate. La asta participă și informaționalizarea lumii prin rețelele sociale și internet, care contribuie la înlocuirea demersului de gândire care implică efort intelectual cu biți de informație fast-food, ușor de cules de un creier mereu odihnit și în căutare de leacuri pentru orice minut de pictiseală. Nu mai citim cărți, nici măcar articole lungi, ci ciugulim titluri, breaking news-uri, frânturi. Suntem îngrășați cu informație de proastă calitate așa cum sunt îngrășate animalele pentru producție. Artificial, rapid, simplu. Iar acest tipar de gândire influențează
Noul, și în politică, provoacă frică. Mai bine cu demonii pe care îi cunoaștem, nu? () [Corola-blog/BlogPost/338712_a_340041]
-
conștientizăm. Am avut de multe ori premoniții care s-au împlinit, deja-vu am destul de frecvent. De câte ori le experimentez, îmi spun: Viața mea merge pe făgașul ei, sunt acolo unde trebuie să fiu. „Dă-i la baba ceva să-ți dau leac să faci școală mare, domnu!” Am întors capul. Masivă, femeia ocupa întregul culoar. „Nu mai am niciun ban”. M-a privit fix în ochi, după care și-a coborât privirea și a oprit-o pe mijlocul meu. Mi-am imaginat
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
baba. Am scos, ca un automat, bancnota. A făcut-o sul și mi-a desenat cu ea o cruce în palmă. - Ai o soră, o cheamă Maria, o fost tot bolnavă. Da știe baba că scapă, ieste cineva care are leacu ei. Trenul a intrat pe un tronson cu denivelări. Vagonul se cutremura, huruitul era infernal. Ușa compartimentului s-a trântit cu un pocnet. Ghicitoarea continua să vorbească dar nu mai auzeam nimic. Să fi trecut așa 2-3 minute. Când zgomotul
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
Nu știu de ce aveam senzația că țiganca fusese o nălucire; poate că adormisem și avusesem un vis. Sau că țiganca chiar îmi ghicise dar auzisem doar ceea ce subconștientul meu voia să aud. - Dă-i la baba ceva să-ți dau leac să faci școală mare, domnu! Am întors capul. Masivă, femeia ocupa întregul culoar. - Nu mai am niciun ban. M-a privit fix în ochi, după care și-a coborât privirea și a oprit-o pe mijlocul meu. Mi-am imaginat
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
fără să pretindă vreun ban. Dar asta este altă poveste. M-am întrebat de multe ori ce-mi va fi spus ghicitoarea atunci când huruitul trenului îi făcea glasul neinteligibil. M-am întrebat ce ar fi fost să-mi dea ea leac împotriva blestemului. Am mai trecut după aceea printr-o facultate, am abandonat-o, am ajuns la a treia și am finalizat-o chinuit, cu un an tampon, fără să treacă măcar o zi să nu vreau să mă las păgubaș
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
nu se putea odihni fiindcă, îndată ce punea capul pe pernă, auzea continuu bubuituri de tun, comenzi militare..., spunea doctorul. M-am hotărât să aplic autosugestia, singura cu eficiență maximă în cazul obsesiilor de acest gen. I-am spus că am leac pentru boala sa, dar să vină peste două zile ca să fac rost de medicamente. Aiurea, că nu era nevoie, dar omul trebuia să creadă asta. Peste două zile am început tratamentul: niște banale somnifere și un set de vitamine, fiindcă
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
mai vreau să-mi văd părintii dependenți de tratamente Și cu banii pentru hrană cumpărând medicamente Nu mai vreau să-mi văd soția umilită la ghisee Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie Cum trăiesc în lux netoții iar capabilii-n mizerie Eu aștept Reînvierea, când din marile morminte Vor ieși din nou Eroii înarmați c-un bici fierbinte Și vor face curățenie printre cei ce ne-au
Lecția de istorie () [Corola-blog/BlogPost/339979_a_341308]
-
Urâțenie!? Sigur că da! Balzac zice că “răutatea calculată este cea mai ascuțită dintre toate răutățile!”... Iar Emil Cioran zice că urâțenia “e starea prin care se exprimă în cotidian nepotrivirea dintre lume și noi, e suferința unei discordanțe fără leac!”... Sigur că da! Nu? Bineînțeles, există metode infailibile pentru extirparea Răului și Urâtului, dar nu sunt aplicate. Și, și mai trist și mai grav, nu se observă nici o șansă de aplicare în următorii o mie și unu de ani. Știți
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
emoționale, imprimă cărții Copiii de pe strada mea o dublă valență. Iustin Mihailov nu e doar un bun neurochirurg, ci și un minunat terapeut. Căci cea de-a doua valență a cărții sale are menirea de a fi un remediu, un leac pentru sufletul său uneori mohorât de prea multele responsabilități ale vieții de matur. Și atunci când tristețea îndrăznește să-l tulbure insistent, plonjează cu aplomb în adâncurile memoriei, de unde revine întremat și cu puterile sufletești regenerate.” Sâmbătă, 13 mai 17.30-17
Târgul de carte LIBREX din Iași. Editura ADENIUM () [Corola-blog/BlogPost/339254_a_340583]
-
Suferințele și leacurile acestora Suferință are mai multe ramuri, oricare dintre acestea putându-se remedia. Consider că indiferent de tipul suferinței, aceasta poate fi vindecată, fie de noi înșine, fie de ajutor specializat. Primul argument adus în favoarea opiniei mele se referă la suferință
Adina Vața: Suferințele și leacurile acestora () [Corola-blog/BlogPost/339447_a_340776]
-
lucruri exterioare cum ar fi pierderea unei slujbe din motiv că ai avut o zi proastă, iar șeful tău nu este dispus să tolereze niciun fel de abatere. Dar, ca orice alt tip de suferință, și cea a sufletului are leacurile ei. Putem descoperi leacurile, doar dacă suntem conștienți de motivul suferinței. Uneori, remediul împotriva suferinței îl deținem noi, dar de cele mai multe ori refuzam să-l utilizăm, fiindu-ne frică să nu cumva să dăm greș. Atunci când noi nu putem învinge
Adina Vața: Suferințele și leacurile acestora () [Corola-blog/BlogPost/339447_a_340776]
-
fi pierderea unei slujbe din motiv că ai avut o zi proastă, iar șeful tău nu este dispus să tolereze niciun fel de abatere. Dar, ca orice alt tip de suferință, și cea a sufletului are leacurile ei. Putem descoperi leacurile, doar dacă suntem conștienți de motivul suferinței. Uneori, remediul împotriva suferinței îl deținem noi, dar de cele mai multe ori refuzam să-l utilizăm, fiindu-ne frică să nu cumva să dăm greș. Atunci când noi nu putem învinge suferință, trebuie să apelăm
Adina Vața: Suferințele și leacurile acestora () [Corola-blog/BlogPost/339447_a_340776]
-
să nu cumva să dăm greș. Atunci când noi nu putem învinge suferință, trebuie să apelăm la persoanele dragi și la cele specializate, ajutorul oferit de ele facandu-ne să trecem peste orice. În concluzie, suferință, indiferent de natură ei, are leacuri. Cel mai important este că depinde de noi dacă vrem sau nu să nu mai suferim, fie că este vorba de suferință fizică sau de suferință psihică, ori sufletească. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Adina Vața: Suferințele și leacurile acestora () [Corola-blog/BlogPost/339447_a_340776]
-
ce bolborosește. Nu se poate sta prea mult în fierbințeala aceea, așa că după scurt timp se iese din baia fierbinte, acoperită, și se merge afară, la răcoare. Acolo e un alt bazin, în care te scalzi în ceaiuri și alte leacuri tămăduitoare, aud că unii fac baie în sake, o băutură specific japoneză. Nu știu dacă baia de afară e tot caldă sau e rece. Se spune că amestecul de plante din apă tămăduiește orice boală, mai puțin dragostea (love sickness
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
p. 8). Armătură a literaturii, textul este el însuși prins în metaforă: textul este o „ființă trecătoare” (p. 44). Literatura are temperatură și „semne clinice” (p. 23), prezintă „simptome” (p. 177) sau agonizează . Ei i se atribuie calitatea de „remediu, leac” (p. 28) și manifestă câte un „puseu de vitalitate” (p. 44). 12. Mit și iluzie. Întrucât literatura „nu ar putea exista fără întreaga bogăție a sufletului omenesc”, iar „această bogăție este condiționată de consimțirea în fantasmă, în minciună și în
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
De ce și cartea lor puțină, / Era mai mult ca îndeajuns, / Să vadă cerul, cu lumină, / Și în pământ, unde-au ajuns? De ce râdeau, plângeau, în vorbe / Mai calde decât orice veac, / De ce erau bogați, în ciorbe, / Și-atâtea ierburi, aveau leac? // De ce trăgeau un sat, la muncă, / An după an, de la-nceput - / Pesemne-așa primeau poruncă / A unsprezecea, de la lut - // Pesemne, azi, de ziua țării, / Așa de vii, ne duc și tac, / Cu bătăturile răbdării, / În Raiul de pământ, în veac
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
MUT DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Voinicul mut A fost o dată de cei mulți uitată, a fost odată-n Rucăr un băiat și o fată fără leac de părinți, cu grai și cu auzul surd. Cei doi se cuibăreau într-o căsuță de sub brazi, cu șiță-n coperiș și-o vatră la intrarea-n două cămăruțe. Sărmanii nu știau ce-i cântul, vorba de-alint și joaca
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
tot pe loc, pe loc, pe loc! Întreaga drojdie se scurse Din mahalale de Fanar Și-n loc să fim un roib de curse Noi am ajuns din cal - măgar. Pe primul loc e-njurătura Ea pentru toate e un leac Simți cum îți umple toată gura O moștenim din veac în veac. Noi „facem” și „băgăm” de-a valma Noi suduim neîncetat Iar la acest popor, sudalma E o religie de stat. La treburile serioase Noi nu ne concentrăm destul
ION CATRINA PREZINTĂ: -ZEFLEMEAUA LUI CAMIL PETRESCU de ION CATRINA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340902_a_342231]
-
stejar. L-a omorât pe Python și a înființat la Delphi un oracol sacru, magic. Ciclopii o sfârșiră până la urmă tragic când tatăl pe-al său fiu l-a răzbunat. Era un tânăr mândru, înalt, frumos ce-avea pricepere la leac și profeție, maestru fără seamăn în cânt și poezie lumea-l iubea și Phoebus îi spunea. N-a fost divinitate să-i poată ține piept, era iubit cu-aceeași adorare de splendidele nimfe, de mii de muritoare care-l vedeau
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340955_a_342284]
-
sufletu-ți plăpând; La pieptul tău să-ți fiu comoară, Să nu mă pierzi decât în gând... Aș vrea să fiu o iederă înaltă, Să te ridic când vei cădea... În sufletu-ți flămând s-aprind văpaia, Să-ți fiu leac aș vrea, de voi putea.... În visul tău să fiu un heruvim, Să îți pătrund în „ gând fugar ” Pe un tărâm de vis să ne-ntâlnim Să-ți fiu jar - pe al tău altar... Să-ți fiu condei în mâna
DORINȚĂ III de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341038_a_342367]
-
de scrupule, o nutresc față de intelectuali de valoarea unor Andrei Pleșu și H. R. Patapievici (mă surprinde că le acordă atenție) domnul Manolescu extinde afurisenia asupra întregii generații viitoare: „Dacă nu vrem să murim trebuie să descoperim cât mai curând leacul. Nu-mi fac iluzia că-l vom descoperi pe durata generației noastre deja expirate. Ceea ce mă îngrijorează însă este că generația care ne urmează nu pare să fie conștientă că e la fel de bolnavă”. Am înțeles citind Biblia, că n-am
ÎN APĂRAREA DOMNULUI PATAPIEVICI de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341036_a_342365]