4,107 matches
-
vatra dragostei supreme, Aici pământul a rodit credință. Privește către munți și nu te teme, Căci patria înseamnă năzuință, Să fie pasul tău făgăduință Atunci când glasu-i blând o să te cheme. Noi ne-am născut ca munții din furtună, Ne-au legănat pădurile la sân, Nici cerul nu ne sperie când tună, Cad fulgere, dar crestele rămân. Doar glia ne aduce împreună, Purtând în piept eternul crez român. SONET POETULUI Poetul este însăși veșnicia Ce-a sărutat cuvintele cu jale Și-a
POEZII DE ACASĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369747_a_371076]
-
doar acum o vedem pe interior, nu pe exterior. Și înăuntru este lumina. Tudor se trezi din somn și începu să plângă atunci cand constată că sânul cald al mamei nu este lângă gura lui veșnic înfometata. Ioana începu să-l legene ușor. - Uite, s-a trezit și asta micu'! În timp ce mașina începuse să ruleze pe șosea, Maria își instala mutrița de îngeraș între cele două banchete din față și spuse deodată: - Mama, mai bine ne întoarcem. - De ce, îngerașule? Uite, gata, o să
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
prin ea. - Cel care ne urmărește de când am plecat... Uite-l acolo, în spate!, exclama Maria arătând cu degetul spre drumul care se desfășura în spatele mașinii. Criști își ridică privirea spre geamul din spate, iar Ioana se întoarse cu totul, legănându-l în continuare pe Tudor care plângea din ce in ce mai tare. Un țipat scurt și disperat o făcu pe Maria să-și privească mama într-un mod ciudat. Criști apasă pe frână și mașina se opri brusc, pe drumul din afara orașului. Noaptea
O APARITIE INEXPLICABILA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368109_a_369438]
-
care născu primul strigăt de la începutul lumii Ecorseu Pogany cuprinsese o pană în zbor și așezată pe-un scaun al nerostirii cu tâmpla în mână trimitea o scrisoare eternității cocoșii tocmai cântau a treia oară Miracol templuind infinitul coloanei Măiastra legăna nemișcat tăcerea în pântecul ei izvora dimineața Mă zidea Referință Bibliografică: Brâncușiană / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Violeta Deminescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
BRÂNCUȘIANĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368196_a_369525]
-
totuși agitată, mai ales între cele două diguri din fața bufetului Semiramis, pe unde ieșeam noi cu bărcile, acolo unde valurile se spărgeau de mal. Era destul de riscant de ieșit, dar puteam să ne hotărâm să pornim pe mare, chiar dacă ne legănau destul de violent talazurile, însă situația ar fi fost neplăcută și nu ne-am fi atins scopul, am fi prins doar câțiva guvizi. Mogâldeața, pe care o văzusem în umbră sub copac, se apropie de mașina mea, observând că era o
FEMEIA DE SUB LUNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368230_a_369559]
-
că din zori pân’la chindie așa dragă mi-a fost mie... doamne, nu mă adormi, că nănaș ție ti-oi fi, și de-o fi să fie-așa, florile m-or năpădi, păsările m-or nunti, teiul se va legăna, floarea își va scutura peste umbrulița mea, frunza-n dungă mi-o cânta: cetioară, dragule, acolo sus înspre cer zboară bunul norocel, te vor păzi mierlele, te vor cânta mândrele, te vor spăla apele, dragele de văduvițe îți vor pune
RUGĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368287_a_369616]
-
nou scrutin la votare. Dar fără deșteptare, Democrația dispare. Deșteaptă-te, române, Din somnolența visării! Să duci pe-naltă culme, Prin vremuri, destinul țării! DE DORUL ȘI IUBIREA POEZIEI Pe-aripi de primăvară înalț privire, Ce-n iarnă mi-a legănat dorul sub pleoape, În slove de gând să regăsesc iubire, De „al nouălea cer" să fiu mai aproape. Lacrimă zdrobesc în petale de cais, Jertfire să duc fluturilor din ierbar. Amintirea îmi dezbrac pe-al nudului vis, Când noaptea mă
„LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ -ANTOLOGIE STARPRESS 2016 de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362566_a_363895]
-
de o herghelie de cai biciuiți, ce goneau cu steaguri de singurătate și cu scuturi de frig.Era în legătură cu el prin partea nobilă a firii și despărțită de ceilalți prin superioritatea intelectuală și prin bolta găndirii, a căror vulturi imenși legănau idei înfipte în ciocuri aprige, cutreierând să descifreze înțelesurile lumii acesteia și lumii celeilalte, ce nu se lăsa descoperită. Se născuse într-o zi de iarnă, când făptura nefinită a lui D-zeu coborâse peste strigătul pruncului care plonjase în
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VALSUL FRUNZELOR Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Scăldate de ploaie și bătute se vânt, cad frunze-ngălbenite în al doinei cânt. Copacii își legănă crengile de dor, după frunze căzând de bruma toamnelor. De vânt și ploaie, într-un vals amețitor, în lacrimi se îneacă plânsul frunzelor. Sentimente dragi de frig sunt alungate că, îngheață iubirea în suflete calde. Idee-mi mângâie tâmple-ncărunțite
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Gabriela Mimi Boroianu s-a născut în 13.06.1967 pe meleaguri mehedințene mai precis în minunatul oraș Drobeta Turnu Severin, orașul unde frumosul își leagănă dorurile în apele Dunării ostoindu-le în poveștile munților , orașul unde a învățat să simtă iubirea revărsându-și prea plinul în versuri. A publicat în antologiile "Cioburi de vise I" (proiect inițiat de doamna Marinela Jurcă), "Iubirea dincolo de vis"(proiect
GABRIELA MIMI BOROIANU de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362780_a_364109]
-
pot aprinde pe malurile mele. Sunt același fluviu anonim oglindit în singurele aripi ale salciei peste care-am pășit, spumegând, în liniștea dureroasă a talazurilor. FLOARE-DE-COLȚ Desculță de gânduri, desfrunzită de vise îmi cresc rădăcinile pe lujerul ploii, și-mi legăn ramurile pe creștetul pământului. FLOARE-DE-LOTUS Arșița nopții cade osândită de miezul grâului copt. Frunzele crescute în primăvara morții mă dor... Flori de lotus orbecăiesc prin sufletul meu într-o goană nebună... și cântă. protejat copyright/versuri - Viorela Codreanu Tiron/ pitura
6 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370142_a_371471]
-
a lui Dumnezeu a nemuririi, și ca o prețuire din partea lor: Pe-o creangă de brad, / Pe-un verde răsad, / Se arată-n zori / Colindețe-flori, / Maica le strângea / Multe aduna, / Flori de rugăciuni, / Crenguțe-minuni, / Pruncului le da, / Pat Îi împletea, / Leagăn Îi făcea / Și dulce-i cânta: / Fiule Născut, / De rău neștiut, / Primești rugăciuni / De la oameni buni. Și tot vei primi / Cât pământ va fi (“Colindul Maicii Domnului” - colind popular românesc). Ce ar putea să sugereze aspectul bradului în formă de
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
nu-i facă mai mult rău decât bine. Era o tânără suplă, înaltă, îmbrăcată într-o ținută sport. Reuși să o scoată prinzându-i mijlocul subțire cu mâna dreaptă și trăgând-o cu ceva dificultate pe fereastra spartă. Mașina se legănă punând viața amândurora în pericol. Putea să-i angreneze pe amândoi în rostogolirea sa spre fundul râpei. Când scoase definitiv victima din mașină, o așeză pe un strat ud de frunze, și verifică dacă mai are puls. Nu-și putea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
este Cuvântul dumnezeiesc - Obârșia tuturor cuvintelor-făpturi: Cerul cu Îngerii lui, Pământul cu odraslele sale, Lumina cu cântarea-i serafică, Ziua cu zâmbetul ei, Noaptea cu înțelepciunea sa, Apa cu viețuitoarele zglobii, Iarba cu miresmele florilor, Pomii cu mugurii surâzând, Plantele legănându-se îmbobocite, Codrul cu rapsodiile maeștrilor lui, Soarele cu strălucirea sa, Luna și Stelele cu podoabele lor și sus de tot, peste toate acestea, ca un rege înveșmântat în splendoarea frumuseții este așezat Omul -Omul dac- chip al lui Dumnezeu
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
Ta, să-mi reînvăț urcușul. M-am lăsat purtată de apele umanului apoi, în cuvântul scris, am lăsat prea multe pietre eu-rificate să-mi sufoce harul. Lasă-mi, Te rog, o stea în mijlocul Tălpii Tale, să-i privesc strălucirea, de câte ori legăn înnegurările, în gândul absurd al plecării “. Poeta desfășoară de-a lungul acestui volum dens un fel de angajament cast de a se izola de lume, consacrându-și viața singurătății, poeziei și reflexiei. Aspiră la liniște, se autoconstrânge de a-i
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
Acasa > Poezie > Delectare > DEDICAȚIE CELUI IUBIT Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2047 din 08 august 2016 Toate Articolele Autorului Aș vrea să te iubesc în mii de feluri, în mângâieri suave legănând lumina, în sărutări aprinse strălucind de har, în vântul care cântă pe poteci hoinar, să te cuprind cu brațele lipite de senin, s-aștern în gânduri pod de stele plin, o barcă fermecată să ne poarte-n paradis și-n
DEDICAȚIE CELUI IUBIT de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353408_a_354737]
-
Acasa > Poezie > Imagini > NOCTURNĂ Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2047 din 08 august 2016 Toate Articolele Autorului NOCTURNĂ Pasul neauzit... se mai leagănă doar umbra bătranului ulm purtând în coroană înțepenit condurul lunii... CLIPĂ Între hăul trecutului și abisul viitorului planează cuprins de curburile aripilor în zborul prezentului nimicul. NEGRU ȘI ALB Petalele negrului trandafir legănate lasciv se răsfrâgeau peste întunecatul bor al
NOCTURNĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353397_a_354726]
-
firișoarele de nori, alunecând pe bolta albastră, ascultam susurul izvorului, glasul naturii, și parcă toate acestea se petreceau într-un basm repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei și mă legăna în dulci și amăgitoare iluzii. Când m-am trezit dimineața, am auzit zarvă mare pe drum. Am ieșit să văd ce se întâmplă. Nebunul din vis, călare pe măgarul lui Brăican, furat de la grădina de zarzavat, cu un toiag în
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
mai are... - Țuică! Spuseră flăcăii într-un glas, râzând în hohote. Îi lăsă în veselia lor și alergă spre casa Speranței. În curte, sub cireșii înfloriți, pe un covor cu iarbă moale, smălțuit cu viorele, brebenei și micșunele, Soare-Împărat se legăna într-un fotoliu de trandafiri cu o cupă de cristal în mână, în care albinele turnau nectar. În jurul lui erau demnitarii lui dragi, Nor Alb și Rază de Vis, cufundați în reverie. Pe un scăunel, Speranța sta ghemuită la picioarele
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
doare gândul ce se întoarce mereu acasă, mă poartă la timpul când ieșam cu tata la coasă, simt lemnul transpirat sub mână de atâta trudă și gustul ulciorului rece, ce-l puneam la gură. Văd lanul bogat ce se alintă legănat de vânt, câte fioruri adânci mă pătrund la acest gând, mă doare primăvara când se întoarce-n vad, aud naiul ce plânge cu jale-n pădurile de brad. Mă dor Carpații, umiliți de voi și de atâta trudă, sângele românesc
MĂ DOARE GÂNDUL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352784_a_354113]
-
Unde testam papile gustative Și unde ne-mbăiam în catifea De ape,mângâindu-ne lascive... Ne vor fire de vânt să ne sărute Obrajii-ncinși de sete de amor Și-n argintiu de noapte pământeană Un val vrea să te legene ,ușor, Să mai venim ca ieri pe plaja udă De lacrimi din iubiri împărtășite, Ne cheamă peste mare stânca nudă (Ce se-nvelea cu noi),în rugi șoptite, Un albatros timid,în largul mării Țipă de dorul de-a ne
CHEMĂRI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352822_a_354151]
-
fără nimb, sunt desfigurați -Pe luciul argintiu- și-n haos emigrează ... Spălată-n lacrimi, neîncepute, de cristal Se-ntâmplă, atunci, să mă prindă dimineața. Răcoarea mă-nfășoară cu șalu-i de opal Iubirea ta încearcă să-mi aprindă fața ... Ivirea zorilor leagănă dorința, Neașteptat, sărutul mă înfioară, Mă poartă-n vibrații suave de vioară ... Cum stăruie emoția-n toată ființa! Referință Bibliografică: IUBIREA TA / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1377, Anul IV, 08 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
IUBIREA TA de LIA RUSE în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353035_a_354364]
-
între noi. Guvidul mușcă frumos. Are poftă de mâncare când marea este agitată. Numai stomacurile noastre să reziste la această legănare continuă. Să nu avem rău de mare. Dacă nu este hulă (furtună de fund), totul este în regulă. Te leagănă ca într-un balansoar și atât. Cât timp trage peștele, nu ai timp să te gândești la mare. Aceasta este și greșeala noastră. Peștele trăgea ca apucatul, prindeam numai bucăți mari, negre și cel puțin doi la fiecare ridicare a
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
din os, lemn, din tije vegetale, din piele de capră, din pene de gâscă, tobe, fluiere, arcușuri din cozi de cal, era o muzică cu un aplomb stins, tânguitor, adesea asemănătoare cu strigăturile și urletele coyot-ului din preerie, cu fredonări legănate la refrene și răspicate, alertate, când invocau divinități care își întârziau indeplinirea feluritelor implorări, erau “surde” la apelurile prosternărilor și rugilor, înălțate din varii pricini omenești de care nu erau feriți ... Uzina de produs filme de la Hollywood, din rațiuni comerciale
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
-l pot simți sub palmă tot asa de rotund că zborul păsării paradisului... fiindcă toate sunt ele însele întotdeauna, neschimbate și mai ales neschimbătoare, am hotărât să mă întind suspinând în iarbă plină de roua și multă vreme să mă legăn acolo neștiut că un copil care n-a cunoscut iubirea de mamă. Referință Bibliografica: În leagănul ierbii / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1360, Anul IV, 21 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Râul Bâz : Toate Drepturile
ÎN LEAGĂNUL IERBII de RAUL BAZ în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354408_a_355737]