2,072 matches
-
în rotocoalele de fum ale țigărilor ce se înșurubau ca un maelström, Corto își putea vedea clipele propriei sale vieți, înșirate în succesiunea unor scene mute de film. Spectator al vieții sale care se scurgea către nicăieri, ca un fluviu leneș pe care navigase, la rândul său, în căutarea cetăților ascunse ale lui Orellana. * În Spania fiind, Corto nu încetase să viseze. O serie de vise intense, din care se trezea cu sentimentul ambiguu al traversării unor porți pe cale le mai
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sunt frecvent prezentate în paginile jurnalului fragmentar-cum îl numește însuși autorul. „în spatele casei, un adevărat covor verde crud al corolelor lăcrămioarelor mele din care scot capul spre lumină nenumărate flori albe cu un parfum aparte, răspândit mai departe de adierea leneșă a vântului... va trebui curând să-mi fac timp să le culeg pentru a face o bucurie deosebită cunoștințelor mele feminine. Ce poate fi mai frumos decât un buchet de 51 de lăcrămioare!” Buchetul de lăcrămioare de pe coperta a IV
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tineresc, abia atunci își fac apariția frunzele - veșmântul verde ocrotitorul de mai târziu contra arșiței soarelui. Și astfel împodobit, cu fiecare zi ce trece, sporește greutatea și bogăția rodului sezonier. Alți pomi precum cireșii, merii, perii ori prunii - ceva mai leneși dintr-o anumită prevedere, își sporesc nemăsurat bogăția frunzelor care-și iau în serios rolul de protector al fructelor contra unor brume întârziate ori mai ales în a le feri de dogoarea soarelui. Având asigurată protecția se dezvoltă fructele mult
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bune școli din Aman. Cu toate astea, fiica lui era o târfă care își luase drept model curvele de pe MTV; iar băieții nu erau mai breji. Unul prost grămadă, a cărui singură calitate erau pumnii săi. Celălalt mai isteț, dar leneș. Se trezea la amiază și aspira să devină playboy. Asta îl întrista pe Jaafar al-Naasri. Da, era un bărbat înstărit, în parte datorită generozității lui Saddam Hussein și armatei Statelor Unite. Între ei, deschiseseră ușa marii trezorerii a omenirii, depozitul rădăcinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să fie vindecați mai târziu, pe durata vieții lor. Este ca și cum v-ați curăța dinții cu ață dentară. Oricine știe că acest truc menține dantura sănătoasă mai târziu, dar relativ puțini indivizi sunt convinși să facă acest lucru astăzi. Consumatorul leneș va alimenta viitoarele inovații care vor reface sau înlocui organele sau funcțiile sănătoase, cum sunt memoria și mobilitatea. La fel cum Prozac vindecă anxietatea și Viagra modifică relațiile sexuale, există noi „soluții” care urmează să apară. Industria biofarmaceutică va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
lipsit de păr. După felul În care erau așezate, Zeliha remarcă imediat și trase concluzia plină de cinism că cea mai tânără era cea mai puțin Îngrijorată dintre toate, răsfoind Încet paginile cu poze ale unei reviste pentru femei, prea leneșă ca să citească articolele, aflându-se probabil acolo pentru a-și Înnoi rețeta pentru anticoncepționale; blonda durdulie de lângă fereastră, care părea să aibă vreo treizeci și ceva - patruzeci de ani și al cărei păr avea nevoie de un vopsit urgent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spre marea azurie. Zarva mulțimii dinăuntru a crescut preț de un minut Întreg și apoi a scăzut la un zumzet monoton care acompania alte sunete: zăngănitul motorului exterior, plescăitul valurilor și țipetele pescărușilor. Armanoush a observat cu Încântare că pescărușii leneși de pe țărm veneau după ei. Aproape toată lumea din feribot Îi hrănea cu bucăți de simit - pâinițele acelea În formă de inele, presărate cu semințe de susan, fiind o tratație pe care păsările acelea carnivore o găseau irezistibilă. O femeie corpolentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai vrea să-mi deguști vinul? Aceasta este cea mai directă propunere pe care a auzit-o Wakefield vreodată. Și cea mai completă biografie care poate fi rezumată În cîteva cuvinte. Cu siguranță, Sandina este un membru muncitor al clasei leneșe. După degustare, urmează BMW-ul Sandinei În jos pe coastă, către oraș. Parchează În fața unei băcănii. — Am nevoie de cîteva chestii, Îi explică ea și Wakefield o urmează Înăuntru. Magazinul nu este ce se aștepta; sînt acolo saci de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
gonit-o. (Râde.) De ce-ați furat? Pentru bani. S-aduc bani în casă, ca să fie mulțumiți. Să nu mai fie scandal, să nu mai fie îmbârligături, să nu măscărească pe ăla, s-arate pe ăla, să-njure. Tata era leneș. Am muncit pe șase mii cin’sute pe șantier, aicea, la Liceul Economic „Crețulescu“. La șantier și le-aduceam bani acasă. Și ei dormea toată ziua. Decât se scula, mânca, bea cafea toată ziua, se ducea pe la buticuri d-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eram obișnuit. Și vedeam că nu respectă faptul că eu muncesc. Ne-am certat de mai multe ori în trei luni de zile... și asta. A doua faptă, cam tot la fel s-a-ntâmplat. Același tip de femeie. Indiferentă, leneșă probabil, poate așa mi se părea mie. De ce le-am ales pe ele? La situația în care eram eu... Mă mulțumeam cu orice. Față de soție n-am avut astfel de impuls. Ne-am mai certat, ne-am mai certat. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu m-am apucat să fur. Nu știu dacă înțelegeți, și la școală, preferam să-i duc un Napoleon lu șeful de atelier, îmi punea zece și nu mai treceam două săptămâni. Cam așa, eu am fost un tip mai leneș. Nu mi-a plăcut munca. Să mă trezesc dimineața la șase, era coșmar. Pentru unii e necesitate, pentru alții, dorință. Eu nu eram drăguț cu munca. Mie mi-a plăcut distracția, să mă plimb. Astea mi-au plăcut. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de broască-n păr răsai din papură, o undă vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă. Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă îți verși mlădie trupul gol în iarbă. Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește cu gușa unei leneșe șopârle ce se prăjește-n soare, mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare. Ca pâinea caldă eu te-aș frânge, mișcarea ta mi-azvîrle clipe dulci în sânge. Nisipuri prind să fiarbă. Vară, soare, iarbă! II - Zeul așteaptă Prin miriște se
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mă răzgîndesc. — O să-l duc Înăuntru, spune ea. O să ne jucăm. Hai, scumpule, bunica o să-ți arate ce ți-a pregătit. Îl duce În casă Într-o viteză și, de data asta, nu mai protestez. Mă Întind cu un zîmbet leneș pe chip și las toate grijile zilei să se risipească. — Ce șanse crezi că avem să ieșim În oraș la cină, În seara asta? Îl Întreb pe Dan cînd sîntem singuri la noi În camera, unul avînd gijă de Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
s-a înroșit..." Ultimele ei cuvinte m-au aruncat într-un alt vis. Stăteam pe o stâncă arsă de soare, într-o insulă necunoscută, izolată de lume, undeva în mijlocul mării. La picioarele mele băteau valurile, iar prin apa sângerie și leneșă foiau rechinii. Dacă nu izbuteam să-mi imaginez paradisul, urma să fiu izgonit din insulă și dat pradă rechinilor. La început, toată povestea cu paradisul mi s-a părut un lucru copilăresc de simplu. N-aveam decât să-mi închipui
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
oră — Ce-ai pățit la ochi? Îl Întrebă Carlotta. Ești bolnav? — Am ambliopie, răspunse Kevin fără chef, căci nu-i plăcea să vorbească despre ochiul său. — Ți-e strabic și cel bandajat? — Nu, cel Închis e ochiul sănătos. Celălalt e leneș și trebuie să-l forțez, explică pentru a nu știu câta oară Kevin. Doar când explica, povestea aceea Îi părea și lui convingătoare. De fiecare dată când mama Îi schimba bandajul protesta pentru că nu-l mai voia, oricum nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pierzi, cu zidurile acelea Învechite, cu palatele ei părăginite, până și lumina era palidă, Încât părea lipită pe ele de zeci de secole. Un oraș copleșitor, care nu știe să păstreze distanțele, ca o femeie prea exuberantă. Și apoi, indolentă, leneșă, Roma era un oraș fără port și fără fabrici. Ce făceau oamenii la Roma? Din ce trăiau? La terminarea stagiului militar, Antonio voia să se Întoarcă acasă și să se transfere la Reggio Calabria sau la Messina, sau la Salerno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
biserică în locul celei vechi și șubrezite. Doar conacul de la București a rămas pe numele Nălbicăi, sub cuvânt că îl va face danie unei mănăstiri. Pe urmă Zogru a privit de departe, ba dintr-un corp de femeie, ba prin ochii leneși ai unui bătrân, cum se ridica biserica și cum Ioniță picta pereții albi cu scene pioase, scoase din mintea lui ori din ce văzuse prin alte biserici. Dar obsesia cea mare a lui Ioniță Zugravu era să picteze chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aș vrea ca această clădire să fie protejată. Comisia dumneavoastră se ocupă tocmai cu acest lucru, după cum am aflat, uitați-vă pe acest dosar, în care am adunat toate datele privind istoricul ei. Zogru îl privea prin ochii micșorați și leneși ai lui Victor Ionescu și aproape că îi simțea acestuia aroganța tuturor strămoșilor care curgeau din Ioniță Bubosu. Îi făcuse semn să se așeze în scaunul din fața biroului și deschisese dosarul, curios, gândindu-se la câți bani cheltuise Josh ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
luau diferite forme și jocul preferat devenea un joc al imaginației. Doamne, câte găseam: animale, prințese, balauri, flori, palate și multe altele! Praful drumurilor de la țară străbătut de căruțe încărcate cu fân trase de cai și uneori trase de vaci leneșe mă mai trezeau la realitate. Îmi plăcea să mă strecor în spatele lor și mă agăț în mers de ele. Nimeni nu știa de mine și după câteva clipe renunțam victorioasă. Așa făceau toți copiii de peaici. Era o probă de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ea le alunga pe toate și le făcea proaste și șleampete. Ani de zile râsese de ele fără menajamente, așa că veneau acolo doar când insista Esau. Nu era mult mai amabilă nici cu mamele mele. De Rahela zicea că e leneșă, frumoasă, dar leneșă. Despre Bilha spunea că e urâtă, iar pe Zilpa o considera o lungană superstițioasă. Cu mare greutate accepta că Lea era muncitoare și evident binecuvântată de nașterea atâtor fii sănătoși. Dar nici măcar Lea nu era suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe toate și le făcea proaste și șleampete. Ani de zile râsese de ele fără menajamente, așa că veneau acolo doar când insista Esau. Nu era mult mai amabilă nici cu mamele mele. De Rahela zicea că e leneșă, frumoasă, dar leneșă. Despre Bilha spunea că e urâtă, iar pe Zilpa o considera o lungană superstițioasă. Cu mare greutate accepta că Lea era muncitoare și evident binecuvântată de nașterea atâtor fii sănătoși. Dar nici măcar Lea nu era suficient de bună pentru Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am devenit mult mai ocupate decât fuseserăm vreodată la Teba. Majoritatea bărbaților care munceau în vale erau tineri și aveau neveste la vârsta procreării, așa că ne duceam cam la zece nașteri într-o lună. Shif-re nu mai avea niște musafire leneșe de hrănit și curând s-a trezit cu mai multe fleacuri drăguțe și bucăți de in decât ar fi știut ce să facă cu ele. Menna era mândru să aibă femei așa de respectate în casa lui și mă trata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prea bulversată pentru a găsi cuvintele potrivite. Știi... în mod normal, eu... Mă apucă brusc un căscat uriaș și-mi duc mâna la gură. Acum vreau să dorm, vreo câteva zile. Nathaniel ridică o mână și începe să deseneze cercuri leneșe pe spatele meu. Șase minute nu înseamnă sex, îl aud zicând în clipa în care mi se închid ochii. Șase minute îți ia să fierbi un ou. Când mă trezesc, cuștile de zmeură sunt parțial umbrite. Nathaniel s-a extras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
literatura populară. Printre scriitorii care au însumat valori estetice și etice în creațiile devenite mărturii ale “Marelui Timp” ( Mircea Eliade), se număra și Ion Creangă cu scrieri precum Povestea lui Harap-Alb, Dănilă Prepeleac, Soacra cu trei nurori, Povestea unui om leneș etc. Basmul, cu etimologia în slava veche, ca semantem este înregistrat în literatura română în secolul al XVII lea cu formele de “basna”, “basne”, dar este pus în circulație abia în secolul al XIX-lea de oameni de cultură precum
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
al antinomiei, ce va constitui premisa acelui “coincidentia oppositorum”, prezentat ca principiu al cauzalității: fratele “cel mai mare era harnic , grijuliu si chiabur, pentru că unde punea el mâna, punea și Dumnezeu mila, dar n avea copii”, iar cel mic era “leneș, nechitit la minte, și nechibzuit la trebi ș-apoi mai avea și o mulțime de copii”. În acest context, sfatul fratelui mare, dat lui Dănilă de a-și schimba condiția, va constitui determinismul evoluției personajului. Astfel, Dănilă, posesor a doi
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]