1,311 matches
-
consilierul literar și asistenta lui Vaughan Williams și s-a mutat cu el în casa sa din Surrey, aparent cu aprobarea tacită a lui Adeline, pentru care Wood a servit ca îngrijitoare până la moartea ei în 1951. Wood a scris libretul pentru lucrarea corală "The Sons of Light" ("Fiii luminii") și a contribuit la libretul lucrărilor "The Pilgrim's Progress" și "Hodie". Vaughan Williams și Wood s-au căsătorit în 1953, s-au mutat în Londra și au trăit acolo până la
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
casa sa din Surrey, aparent cu aprobarea tacită a lui Adeline, pentru care Wood a servit ca îngrijitoare până la moartea ei în 1951. Wood a scris libretul pentru lucrarea corală "The Sons of Light" ("Fiii luminii") și a contribuit la libretul lucrărilor "The Pilgrim's Progress" și "Hodie". Vaughan Williams și Wood s-au căsătorit în 1953, s-au mutat în Londra și au trăit acolo până la moartea compozitorului cinci ani mai târziu. În 1964 Wood a publicat "RVW: A Biography
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
pe care o cerea monarhul său a fost indicată de aproape fiecare biograf, inclusiv schimbarea sa rapidă la muzica de biserică când starea de spirit de la curte era mai pioasă. Cele 13 tragedii lirice finalizate ale sale sunt bazate pe librete ce se axează pe conflictele dintre public și viața personală a monarhului. Arcangelo Corelli a fost influent pentru realizările sale în celălalt domeniu al tehnicii muzicale - acela de violonist care a organizat tehnica și pedagogia viorii - dar și în muzica
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
compozitor la 10 decembrie 1791. Deoarece Mozart nu-și finalizase opera la data decesului său, a fost cântată numai partea existentă. Unul dintre cei care au participat la "onorurile funerare festive" a fost regizor de teatru Emanuel Schikaneder al cărui libret a fost folosit de Mozart pentru "Flautul fermecat". Fațada actuală a fost construită de Ernest Koch în 1792 în stil neoclasic, un stil tipic pentru domnia împăratului Iosif al II-lea. Deasupra intrării, pe partea de sus a frontonului, așezat
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
podoabe sau peruci, sunt prezentate, unele în sicrie deschise, împodobite cu flori sau cranii, altele decorate cu picturi baroce sau cu simboluri ale vanității. Cel mai renumit dintre cei înmormântați aici este Pietro Metastasio (1698-1782), cel mai celebru autor de librete de operă din epoca barocului. Săpăturile arheologice realizate în Michaelerplatz între 1989 și 1991 au dus la descopeirrea, printre altele, a urmelor unui canabæ asociat cu castrul roman de la Vindobona. Acolo se aflau locuințele soțiilor și copiilor militarilor romani. Situl
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
Sanctuarul" (1994), "Doamna din Avalon" (1997), "Preoteasa din Avalon" (2000), "Străbunii Avalonului" (2004), "Ravens of Avalon" (2007) și "Sword of Avalon" (2009). În Nota autoarei, Marion Zimmer Bradley declară că imnurile din capitolele 5, 22 și 30 sunt adaptate din libretul operei "Norma" de Vincenzo Bellini. Imnurile din capitolele 17 și 24 sunt preluate din "Carmina Gadelica", o colecție de rugăciuni tradiționale din Scoția, adunată de Reverendul Alexander Carmichael la sfârșitul secolului al XIX-lea. "Fantastic Fiction" vede în "Sanctuarul" "o
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
(titlu original în ) este singura operă compusă de Béla Bartók, pe un libret scris de Béla Balázs, prezentată în primă audiție în data de 24 mai 1918, la Opera Regală din Budapesta. Balázs a scris în 1910 o piesă de teatru cu același titlu, lucrarea având la bază un episod real din istoria
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
scrisoare către mama sa, în care relata cât de singur este, și că nu-și găsește pereche, trebuie să accepte singurătatea oferită de soartă. Bartók încă nu trecuse peste iubirea refuzată de către Stefi Geyer când a citit pentru prima dată libretul scris de Balázs. Totuși această criză a fost estompată de căsătoria compozitorului cu Marta Ziegler, căreia îi va dedica această operă. Balazs a oferit libretul și lui Kodály, dar Bartók imediat s-a simțit atras de subiect și de conținutul
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
încă nu trecuse peste iubirea refuzată de către Stefi Geyer când a citit pentru prima dată libretul scris de Balázs. Totuși această criză a fost estompată de căsătoria compozitorului cu Marta Ziegler, căreia îi va dedica această operă. Balazs a oferit libretul și lui Kodály, dar Bartók imediat s-a simțit atras de subiect și de conținutul filozofic al acestuia. A compus opera pentru concursul organizat de Casinoul din Lipótváros (astăzi un cartier al Budapestei). Opera a fost prezentată în prima audiție
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
de către Olga Haselbeck, la pupitrul dirijorul aflându-se Egisto Tango, proza introductivă a fost recitată de către Imre Pallo. După pauză a fost prezentat baletul „Prințul cioplit din lemn”. Criticii au lăudat muzica lui Bartók, dar nu au fost mulțumiți de libretul simbolist al lui Balázs. Kodály a luat apărarea ambelor, în revista „Nyugat”. După opt reprezentări, opera a fost scoasă din program, și până în 1936 nu a mai fost jucată în Ungaria. Reluarea din 1936, regizată de Kálmán Nádasdy, dirijată de
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
(Il Turco in Italia) este o operă bufă în două acte, compusă de Gioachino Rossini. Libretul în limba italiană a fost scris de Felice Romani. A fost o readaptare a unui libret de Caterino Mazzola creat pentru opera (cu același titlu), a compozitorului german Franz Seydelmann în 1788. Premiera mondială a avut loc la 14 august
Turcul în Italia () [Corola-website/Science/332025_a_333354]
-
(Il Turco in Italia) este o operă bufă în două acte, compusă de Gioachino Rossini. Libretul în limba italiană a fost scris de Felice Romani. A fost o readaptare a unui libret de Caterino Mazzola creat pentru opera (cu același titlu), a compozitorului german Franz Seydelmann în 1788. Premiera mondială a avut loc la 14 august 1814 la Teatro alla Scala din Milano. Durata operei: cca 2 ore. Acțiunea se petrece în
Turcul în Italia () [Corola-website/Science/332025_a_333354]
-
La Cantiniére", care a fost tradusă în limba engleză că "Nectarine", desi n-a mai fost reprezentată. În 1882 "Rip Van Winkle" a fost reprezentată la Londra și, ulterior, la Paris, sub titlul "Rip", având în ambele cazuri mare succes. Libretul este o adaptare realizată de H.B. Farnie a faimoasei povestiri a lui Washington Irving. În 1884 fenomenul unei opere a unui compozitor francez, care a fost reprezentată mai întâi la Londra și apoi la Paris a fost repetată în "Nell
Robert Planquette () [Corola-website/Science/336520_a_337849]
-
sensuri, cel de bază și „client care a comandat mâncarea respectivă”. Alți lingviști consideră că prin metonimie se creează sensuri noi. De exemplu cuvântul „operă” cu sensul de bază „compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic” ar mai avea și sensurile opera ca instituție, opera ca clădire, spectacol de operă, trupă de operă, partitura unei opere, înregistrarea unei opere etc.. Un procedeu cert de creare a unor sensuri noi este metafora, cu condiția să nu
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
(în ), K. 621, este o operă în două acte compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret italian scris de Caterino Mazzolà, după Pietro Metastasio. A fost începută după ce a fost deja compusă cea mai mare parte din "Flautul fermecat", ultima operă la care a lucrat Mozart (Mozart a finalizat " Flautul fermecat" după premiera de la Praga a
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
Mozart nu a fost mai puternic presată într-o agendă politică decât "". Nu există nicio dovadă pentru a analiza atitudinea lui Mozart față de asta sau dacă era conștient de evenimentele politice și sociale care aveau loc în Boemia în 1791. Libretul lui Metastasio a fost deja transpus pe muzică de aproape 40 de compozitori; povestea este bazată pe viața împăratului roman Titus, cu câteva idei preluate din "Viața celor 12 cezari" scrisă de Suetoniu și a fost elaborată de Metastasio în
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
alegere a lui Guardasoni. Inițial, a apelat la Antonio Salieri, cel mai important compozitor de opere italiene din Viena și liderul activităților muzicale de la curtea imperială. Dar Salieri era prea ocupat și a refuzat comanda, deși a participat la încoronare. Libretul a fost editat într-o versiune mai utilă de poetul de curte Caterino Mazzolà pe care, în mod neobișnuit, Mozart l-a creditat pentru revizuirea sa din propriul său catalog al compozițiilor sale. Mazzolà a adăugat mai multe numere de
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
fiind cunoscută și sub numele de Teatrul de Operă. Pe scena teatrului au fost reprezentate pentru prima dată piesele lui Vasile Alecsandri având-o ca personaj principal pe Coana Chirița precum și, la 26 decembrie 1848, prima operetă românească, "Baba Hârca", libretul fiind scris de Matei Millo iar muzica compusă de Alexandru Flechtenmacher. Pe scena acestui teatru au fost jucate piese de teatru, opere și operete în limba română sau franceză de către trupele teatrale din Iași sau numeroasele trupe române sau străine
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
este o operă în patru acte de Amilcare Ponchielli pe un libret al italianului Arrigo Boito, bazată pe piesă de teatru în proza a lui Victor Hugo "Angelo, Tiranul din Padova", datând din 1835. (Aceasta este aceeași sursă că a lui Gaetano Rossi care a folosit-o pentru libretul lui la Îl
La Gioconda () [Corola-website/Science/332565_a_333894]
-
Ponchielli pe un libret al italianului Arrigo Boito, bazată pe piesă de teatru în proza a lui Victor Hugo "Angelo, Tiranul din Padova", datând din 1835. (Aceasta este aceeași sursă că a lui Gaetano Rossi care a folosit-o pentru libretul lui la Îl giuramento Mercadante din 1837). Premiera operei a avut loc la 8 Aprilie 1876 la Teatrul Scală din Milano și a fost un real succes pentru Ponchielli. Ponchielli revizuit opera de mai multe ori, iar versiunea care se
La Gioconda () [Corola-website/Science/332565_a_333894]
-
extravaganțe. În secolul al XVII-lea, palatul a trecut în proprietatea familiilor Mocenigo și Bernardo care au continuat să organizeze acolo importante evenimente sociale. La celebrarea nunții Giustinianei Mocenigo cu Lorenzo Giustiniani în 1629, a fost interpretată "Proserpina Răpită" cu libretul lui Giulio Strozzi și muzica lui Claudio Monteverdi. Cele două familii erau încă proprietarii clădirii la căderea Republicii Venețiene în 1797. După ce clădirea a suferit efectele decăderii orașului, venețianul Giuseppe Dal Niel din Friuli, cunoscut sub numele de Danieli, a
Palatul Dandolo () [Corola-website/Science/333421_a_334750]
-
În capitala Franței a studiat la Facultatea de Drept și a obținut doctoratul la Sorbona, deși nu a profesat niciodată în domeniu. A fost profesor la Conservatorul Pro-Arte (1936-1939) și director al Filarmonicii George Enescu din București (1945-1947). A tradus libretul operei Oedip de George Enescu, traducere pe care compozitorul o considera singura valabilă. În anul 1914 s-a căsătorit cu pianista Muza Ghermani Ciomac.
Emanoil Ciomac () [Corola-website/Science/334536_a_335865]
-
este o operă comică într-un act a cărei muzică a fost compusă de Giacomo Puccini pe un libret scris de G. Forzano. Premiera operei a avut loc la Metropolitan Opera din New-York, la 14 decembrie 1918, în cadrul celor trei opere într-un act, care formează "Il trittico" („Tripticul”). Locul și timpul acțiunii: Florența, în anul 1299. În casa
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
o arată însuși Gianni Schicchi, întâmplarea aceasta este relatată în Divina Commedia a ilustrului poet italian Dante Alighieri (1265 - 1321) și anume în cîntul XXX din Infernul. Acolo găsim ideea de bază a acțiunii din care s-a inspirat auorul libretului. Pe lîngă efectele comice, opera Gianni Schicchi ne prezintă și o satiră reușită a moravurilor claselor avute din Florența, în perioada de la începutul Renașterii. În aviditatea lor, bogătașii nu se dădeau în lături de la falsuri și înșelăciuni. Muzica lui Puccini
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
albumul care s-a bucurat de cel mai mare succes. Low Symphony de Philip Glass, inspirată de David Bowie și Brian Eno Ife:Three Yoruba Songs continuă seria muzicii vocale, compusă de Philip Glass pe versuri ori librete ce folosesc limbi rare. Limbajul în sine se aude ca un nou și necunoscut instrument. Cele trei cântece, al căror text a fost scris de Angelique Kidjo, povestesc legenda locului numit Ife, unde poporul Yoruba crede că a avut loc
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]