1,351 matches
-
s-o interogheze din două în două minute; era de înțeles că ajunsese cu nervii la limită. Mi-am dat seama că-i găseam scuze lui Violet. Ușor, ușor, îmi intra pe sub piele. — Cred că mai avem nevoie de niște licoare, zise Hugo, dând pe gât ce mai avea în pahar. Stați pe loc, doamnelor. Mă ocup eu. Dispăru în mulțime. Violet îl urmări cu privirea, plină de afecțiune. — Îmi pare atât de bine că ești cu Hugo, îmi spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
somptuoasă dintre toate, aceea pe care a organizat-o odinioară emirul Ibn Dhul-Nun la Toledo, cu prilejul circumciziei nepotului său, și pe care de atunci toți se străduiesc s-o imite fără sorți de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile în valuri, în vreme ce sute de roabe frumoase dănțuiau în ritmurile instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea chiar și stihurile ce fuseseră declamate pentru tatăl meu: Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai țărânei goneau fulgerește spre mine și mi se prosternau întru slavă și mântuire. Eram umbră de zeu vechi și damf de licoare neîncepută. Astfel și în dimineți ca acestea. Nu mai beau, dar povara de minune este parcă și mai grozavă. Aș pleca în câmp, să privesc ierburile, să înghit depărtările, să mușc din orizontul cu dunga lăptoasă a ceții ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gratuite precum însuși balansul jucăriei atârnate de un gumilastic. „O votcă m-ar aduce iar aici“, am gândit, semețindu-mă cu puterea de a nu-mi duce gândul până la capăt, transformându-l în bine știutul răsfăț al buzelor abia atingând licoarea arzătoare, jucându-se parcă pe marginea primei înghițituri, urmărind în închipuire cum arsura se coboară tot mai mult în corp, împrăștiindu-se în toate ungherele, pentru a se răstigni apoi în grimasa unui „uoaaaaah“, îmblânzită, în buna tradiție a votcarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încrucișa razele. Cupele de șampanie cu clinchet subțire erau pregătite deoparte, pe măsuța de serviciu, lor le venea rândul abia la miezul nopții. Sticlele cu șampanie erau deja în frapiere, prinse între bucăți mari din gheața lacului Cișmigiu. Ideea că licoarea cea mai bună din lume a venit din Franța ca să stea între bucăți de lac bucureștean o intriga pe Marioara. Citise în Universul, acum câteva zile, care sunt lacurile din care bucureștenii aveau voie să ia gheață: Floreasca, Herăstrău, Cișmigiu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nostru, adică de crunta realitate, la un moment dat, am dat bir cu fugiții, o luasem razna, ca proștii prin volbură. Tentații multe... Care de care mai atractive... Înfruptându-ne din ele, involuntar ne întreceam în vicii: fete frumoase, din licoarea lui Bahus gustam cam des și mai mult decât era necesar, cafele peste cafele preparate în nisip sau direct pe jar, fumam ca turcii, nopți nedormite, sacrificate în numele celui mai nestatornic și adorat zeu "Amor". Colac peste pupăză, pentru a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu mirosul și savoarea ei, îți voi explica totul! În timp ce cafeaua fierbea sfârâind în cafetiera cu filtru, sângele, ce circula prin sistemul sanguin al Sionei Bidaru, fierbea așișderea, gata-gata să explodeze. După aproximativ zece minute, la masa din bucătărie, cu licoarea frumos mirositoare în față, discuția reîncepu cu o întrebare formulată tot de doamna Siona Bidaru: Ce-ai pus în ea, măi omule, pietre de moară? Și de ce ai încuiat-o cu atâtea lăcățelele, doar suntem numai noi doi? Mai mult
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ibric cu apă rece pe care-l ținea strâns cu ambele mâini în apropierea gurii, după care i-a mai turnat dintr-o sticluță câteva picături de apă sfințită cu miros de busuioc. Întâi cu fața la răsărit, trebuia să guste din licoarea călduță de patru ori, din patru părți diferite ale ibricului, de fiecare dată cu fața la alt punct cardinal și să rostească solemn: "Satana și tot răul din mine să piară sau să se întoarcă de unde a venit!" după care urma semnul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
devenit prieteni. Cu asemenea imagini vagi în minte, trecând prin apropierea unei crame placată prin exterior cu piatră de râu de diferite culori, unde locuitorii din zonă se pot deconecta după o zi de muncă servind câte un pahar din licoarea lui Bahus, se pomeni față în față cu un tânăr profesor de biologie, care locuia prin apropiere, pe care-l cunoștea foarte bine și al cărui tată, tot pensionar, i-a fost cândva elev la învățământul seral. În raport cu colegii, tânărul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
primească cum se cuvine, adică să-și facă înviorarea, să se spele cu apă rece și să-și primenească ținuta. După nici jumătate de oră, la masă cu același sfeșnic în față însă fără lumânări aprinse, sorbind ca pe o licoare destinată zeilor cafea din ceașca aburindă, precaut ca și cum ar deține cifrul unui seif încărcat cu bijuterii, se hotărî să împărtășească soției răspunsul care-l avea pe buze în momentul când s-a trezit din somn. Am vrut să-ți comunic
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
poartă, adică pe parcursul acelor ore, că au fost ore din moment ce am luat în calcul și spălarea pereților bazinului, nu fusesem bruiat deloc. În răstimpuri, mă spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile de pai din verandă, sorbeam licorile pe care mi le lăsase doamna K.: coniac, cafea, vin, pepsi-cola (pe care n-o cumpărai decât pe sub mână, cu pile mari), etc. și ronțăiam biscuiți și covrigei de casă. Când să cobor însă pentru ultima rundă de spălare a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu o traistă, iar din ea, scoteau capul, pe rând, butelci umplute cu rachiu făcut din cazanele de la casa boierească, de la Cracalia-Liveni, și, pe toți cei care-i întâlnea acolo, îi împărtășea, cu câte o ceșcuță din lemn, plină cu licoare. De obicei, de la acest rest de ceremonial, nu lipseau notabilitățile: primarul, preotul, jandarmul, goardul localității. Evident, mai ducea și el aghiazma aia la gură, o turna pe gât, după care, cinstirea colectivă continua. Într-o zi, moș Costache n-a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
medicii au făcut minuni și din nou pe gîtlejul lui MacKena băutura lunecă și mai și ca înainte. Ancheta poliției patina. A rupt zgarda, spunea Vasile. A dat drumul cîinelui, contra MacKena. Vasile nu era prost și, utilizînd cu abilitate licoarea lui Bachus, era pe punctul de a se înțelege cu partea vătămată. Trebuie împușcat Cezar, susține și polițistul și partea vătămată. Deja am făcut-o, suspină Vasile. De atunci MacKena se trezește noaptea pe la ora două și aude: Hau, hau-uuuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la realitate. Spune-mi, doamna Anica, cu ce ai asemăna trăirile acelea de demult? Într-un beci răcoros este un butoi cu vin. Plin, neînceput și foarte bun. Tu bați cepul: stînga, dreapta, în sus, în jos și deodată țîșnește licoarea... Un pahar, două... începi să plutești în euforie și n-ai vrea să te mai trezești. Moartea nu te mai sperie... Liana și iresponsabilii Liana, femeie la patru decenii, așteaptă încordată să i se facă dreptate de către domnul judecător. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nu ai și tu calitatea asta, dar ai altele... Care anume? Nicușor mimează că se gîndește și dă un răspuns tîmpit: Nu prea găsesc momentan, dar cu siguranță... Rezerva de vin fiind generoasă, îl determină pe Nicușor să abuzeze de licoarea lui Bachus. Cam lăcomior, spun în gînd. Discuțiile devin mai puțin elevate. Nivelul lor era inferior celor duse de submediocri. Nicușor abia se ține pe picioare. Caută toaleta prin umbrar, golește paharele ca și cînd le-ar turna într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și dă din codiță, flatat de așa cuvinte. Mașina trece în trombă, revine de cîteva ori, se cercetează gardul de cătină și, într-un final, pleacă. Ilarion sărută cățelușul pe bot și-i mulțumește... Povestitorul se oprește și soarbe tacticos licoarea din pahar. Și după aceea? întreb curios. Mi-am cumpărat pistol! Dar nu știi de ce toată povestea asta s-a intercalat în viața ta? Stăteam cu amicul meu Ilarion la el pe terasă, soarele dădea să se culce, obosit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cămașă hawaiiană albastru-deschis cu pescăruși, ochelari de soare cu lentile mari și-o pălărie fără boruri -, așa că probabil eu am fost de vină pentru asta. Când primești frappé-ul, dacă e unul bun, cuburile de gheață stau pe fundul paharului. Pe măsură ce licoarea se așază, devenind mai mult cafea și mai puțin spumă, gheața își croiește drum în sus. Ca o apă curgătoare sau ca focul, e un lucru oarecum hipnotic. Clio spuse ceva despre un colos de șapte metri și jumătate, cioplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu face nimic. Probabil că-i o idee bună să vorbim. Polly. Pe sora mea o cheamă Polly. Ce vrei să-ți spun? — Doar... orice. Cum e? Scout se gândi o clipă. — E-o răsfățată. O mare răsfățată, băutoare de licori semialcoolice, purtătoare de fuste scurte și o pacoste de zile mari. — Mda? — Mda, zâmbi ea vag. Știi, dacă mă furișam vreodată noaptea târziu în casă, trebuia să trec pe lângă camera ei ca să ajung la a mea, și, dacă mă auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
camera mă duse cu gândul la un fumoar pentru gentlemeni. Două fotolii din piele verde, o veioză de birou, cu abajur din sticlă verde și lănțișor de aprindere, o masă cu pahar din sticlă șlefuită sau cristal, plin cu o licoare maronie, probabil o băutură alcoolică. Cu excepția unei uși, toți pereții fuseseră acoperiți cu corpuri de bibliotecă. Sau nu? Uitându-mă mai atent, nu mi-am putut da seama dacă pereții erau acoperiți de biblioteci sau dacă pereții înșiși erau făcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se deschide, sinistră, spre tine. La fel se petrece și În viață, uneori Îți vine mai ușor să mori decît să protestezi. Rowe Își aminti de o femeie care, cuprinsă și ea de Îndoieli, nu protestase, ci, resemnîndu-se, tristă, băuse licoarea fatală... Aidoma unui pușcăriaș care-și ocupă locul În careu, Rowe păși Înainte și se așeză la stînga lui Cost și la dreapta domnișoarei Pantil. Doamna Bellairs se așezase Între Hilfe și doctorul Forester. Rowe n-avu răgazul să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Mai mult, pentru prima oară de când Îl urmăream, l-am văzut destupând o sticlă de șampanie și turnându-și o porție generoasă. A scos la imprimantă un teanc grăsuț de foi, pe care l-a așezat sub fereastră. Probabil că licoarea i-a pus capac, căci pentru prima oară În ultimele zile și-a Încălcat programul și s-a dus mai devreme la culcare. Cât timp el a dormit, am urmărit tot ce se Înregistrase În lipsa mea. Inspirația Îi sunase la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
afundându-ne picioarele În nisipul mai fin decât zăpada, când tăindu-ne tălpile În stâncăria ascuțită. De cum se crăpa de ziuă, căutam un bolovan mai mare ca să ne dea umbră, ne ridicam la adăpostul său casa din piei, beam din licoarea lui Aban și adormeam. După o vreme Însă, stâncile s-au rărit de tot și n-au mai rămas decât dunele. Cât vedeai cu ochii, erau numai valuri de nisip peste care ne târam noaptea pentru ca Înainte de răsăritul soarelui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care se respectă punând mare preț pe calitățile vaniliei, produsul este utilizat și la prepararea unor băuturi alcoolice lichiorizate. Romul de vanilie, de exemplu, este foarte apreciat în lume, iar creolii din insulă se pricep foarte bine la facerea acestei licori deosebite. Cum eu nu sunt cofetar, deci nu am nici un secret, față de nimeni, am să reproduc chiar rețeta pe care o folosesc localnicii pentru prepararea romului Îrhum - zic eiă de vanilie. Iat-o! Se folosește un litru de rom alb
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
de celebrul cântăreț al deșertăciunii. Umbra lui îmbibată cu vin, ca remediu universal al tuturor angoaselor, se strecoară în condeiul poetului contemporan nouă și devine un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari, înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice, întreaga carte este o zburdălnicie boemă, un chef continuu, un chiuit învățat în tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau în taine", însetat în permanență, „bea cerul ridicat de două
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
vine de la Dumnezeu. Adevărul trebuie rostit impetuos și cu curaj. Suntem dezrădăcinați, dar nu răpuși. Nici un popas. Viața și lupta își urmează cursul lor. Aștern pe hârtie aceste rânduri sub imperativul: să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de multe amărăciuni care voiau să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]