2,345 matches
-
îngrijorează că Hsien Feng ar putea să dispară, lăsându-mă fără puterea de a-l ajuta pe Tung Chih. Când An-te-hai îmi raportează că Su Shun a încercat să-l recruteze pentru a mă spiona, intențiile Marelui Consilier îmi devin limpezi. Mulțumesc Cerului pentru loialitatea lui An-te-hai. Pentru refuzul său, numele lui a ajuns pe lista dușmanilor lui Su Shun. — Su Shun de-abia așteaptă să lovească în câinele tău, îmi spune Nuharoo în timpul unei vizite. Mă întreb ce l-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pot să te asigur că schimbarea asta și-o dorește oricine: peste speranțe, omul nu vrea decît să simtă fiorul trăirii. Schimbarea în sine a fost o înfrîngere; curios însă, prin ea mi-am regăsit mulțumirea de sine. Îmi sînt limpezi azi sentimentele și locul sau mai bine zis rolul pe care îl am de jucat între semenii mei. Nu mă mai sperie mediocritatea deoarece, așa cum spuneam, am cîștigat acea inefabilă împăcare cu mine care, după înțelepciunea lui Spinoza, este supremul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ideologii. Nu-mi rămînea decît să ignor tot ce știam eu despre activiști. Pe Ieduț nu-l admiram doar ca poet, ci mai ales ca tînăr dumerit în privința acestor năzuințe. La el fapta se potrivea cu vorba. Pentru a-mi limpezi gîndirea, în vacanță, tata l-a rugat pe domnul Timofte să țină ore de franceză cu mine. Învățătorul cunoștea nu numai franceză și germană, ci o mulțime de alte lucruri, de pildă, filozofie. Amic cu Bachus, pensionarul era plin de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
moș Chifor. 141 Cu încetineală de pensionar, acesta se scula în picioare, privea nedumerit în spate la scaunul cu arc care pocnea de spătar și își așeza umerii în palton. Deputat de circumscripție, moș Chifor fusese ilegalist. Mititel, cu ochi limpezi de găină, fostul fochist se împrietenea mai ales cu necunoscuții. Se mirau și aceștia de căldura cu care, strîmbîndu-se de rîs, îi întîmpina ilegalistul. De la prima frază sala izbucnea în hohote. Toți adormiții se trezeau. Nici vorbitorul nu pricepea cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Înduioșaseră cele văzute și trăite În timpul somnului. Fără vorbe, liniștit, curat, cu o strălucire molcomă În ochii mari, negri și adânci, Ion sărutase un genunchi al Mariei. Picioarele ei strâmbe se Îndreptaseră, zgârieturile se Închiseseră, vânătăile se topiseră, ochii se limpeziseră, pielea se netezise și se albise. Întreaga ei făptură răspândea miros molcom de grâu În soare, maci și albăstrele. Apoi amândoi, și Ion cel Frumos, și străvezia lui mireasă Începuseră să se topească ușor, aproape până la a nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
schimbări. Aș dori să văd ceea ce se va întâmpla cu națiunea. Acest lucru îl păstrez în inimă, dar răstimpul de viață ce mi-a fost acordat nu-mi va permite să-mi împlinesc dorința. Cuvintele îi deveneau, treptat, tot mai limpezi și părea a vorbi cu ultimele puteri. Trupul îi ceru un moment să respire, dar își controlă zbuciumul umerilor și-și ținu respirația, pentru a vorbi în continuare. — Dar... stăpâne... nu credeți, dumneavoastră înșivă, că ați fost ales pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în Luna a Șasea, chiar înaintea marșului forțat spre Yamazaki și a marii victorii prin care fusese răzbunat a lui Nobunaga, stătuse în aceeași poartă, întrebându-se dacă avea să se mai întoarcă viu. Ultimele lui ordine către vasali fuseseră limpezi: „Dacă aflați că am fost învins, ucideți-mi toată familia și dați foc castelului până-n temelii.“ Iar acum, se afla din nou la Castelul Himeji, sosit exact la miezul nopții, în ziua de Anul Nou. Dacă ar fi șovăit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
făcut trimițându-mi un volum de 300 de pagini având titlul „Cu pușca după zmei”. Cu voia posibililor cititori, îi fac loc scrisorii în spațul imediat următor. Bârlad, 27 februarie 2007. Dragă domnule Andrei. De câtva timp încerc să-mi limpezesc gândurile după ce am citit și recitit „Memoriile mandarinului Valah”, cât și „Cu pușca după zmei”, pe care ai avut bunătatea să mi-o trimiți ca dar de suflet. Referitor la „memorii”, țin să adaug faptul că am surprins în ele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fost ucis, în Beilic, Grigorie Alexandru Ghica voievod - avem dovada limpede privind gâlceava pe seama ulicioarei dintre cele două biserici: Vodă a primit “jalobă” de la cei care foloseau hudița. Aceștia arătau că unii au împresurat-o. Vornicii de poartă trimiși să limpezească lucrurile au strâns “mahalagii și împregiurași” din “mahalaua Feredeilor cât și la Ulița Mare... și i-au întrebat pentru acea hudiță... Aceștie toți au mărturisit că din vechi au apucat hudița aceasta ce începe din Ulița Mare și merge pe lângă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
împresurare... s-au fost cuprinsu supt numile Bisericii Catolicești... pe care este tractirul și alte dughene, în fața Uliții Mari”. --Săracul Locman. De aici înainte are de furcă cu prefectorul Bisericii Catolice. Nici la 20 august 1777 lucrurile nu s-au limpezit. După cum spun vornicii de poartă, pe locul reclamat “să află făcut despre Ulița Mare pe locul acesta trahtirul și 3 dugheni ce sânt a preuților italienești osăbitu de pivnița și crâșma ce este pe pivniță, ce este alăture cu tractirul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
acel ce au lucrat în loc strein perde-va lucrul său>”. --Din câte îmi aduc eu aminte, de fiecare dată, în asemenea cazuri, i se “prețăluia” casa, pivnița sau orice altă construcție avea împricinatul și era despăgubit. --Aici lucrurile nu s-au limpezit până ce bietul Mihălache cofetarul nu a “căzut cu rugăminte după dumnealui logofătul Zaharia... din partea mănăstirii și dumnealui împreună cu sfințiia sa... egumen am stătut la așezare înainte preosfințitului chir Nechifor mitropolit și neîndurându-să pentru sărăcie noastră, au făcut milă și ne-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
simțit că îmi dau lacrimile și i-am închis... O vreme am rămas suspendat parcă între cer și pământ... “Unde-i nebunaticul meu prieten? Acum era aici în dreapta mea” - m-am întrebat eu. Mă frec la ochi pentru a-mi limpezi privirea. Cercetez fiecare colțișor din jurul meu. Zadarnic însă. Nici urmă de prieten. “Așa-mi trebuie dacă nu-l țin din scurt”. După ce am învins valul de tristețe, resemnat, am pornit în lungul Podului Vechi. “Auzi dumneta. Cică el e gândul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
face!” “Mulțumesc de încurajare, părinte!” - i-am răspuns eu în gând, întorcându-mi involuntar privirea spre chilie, unde, lipită de trunchiul nucului din grădiniță, ședea... ea. Am clipit de câteva ori, nevenindu-mi a crede ce văd... Când mi-am limpezit privirea, mi-am dat seama că nu era decât o reflexie a luminii soarelui pe coaja nucului. Imaginația îmi jucase un nou renghi... “Cum văd, eu vorbesc, eu aud. Spusele mele trec pe lângă tine ca Dunărea la Cazane sau Bistrița
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
De ce eșt îndărătnic și nu vrei să privești în urmă? Uite!” Întorc privirea...La o bună bucată de cale, încovoiată, cu bățul în mână bocănind pământul uscat...vine o bătrână...Cine o fi? Îmi frec ochii spre a mi-i limpezi și caut să mă dumiresc. Gâfâind de atâta trudă, cu ochii mijiți, în fața mea se oprește o bătrână, care mă scrutează cu o privire ascuțită. Nu-i trebuie multă vreme ca să-și dezlege limba: Da’ bine, conașule! Mă faci să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să încep a vorbi a cam trecut oleacă de vreme, pentru că numai nu-mi venea în minte toată tărășenia. Știam eu că ceva nu a fost în regulă atunci când au fost ridicate dughenile. În cele din urmă, totul s-a limpezit și, mândru, am pornit a-i spune bătrânului: Apoi ipochimenul care s-a învoit cu preotul prefect al Bisericii Catolice ca să-i facă cele cinci dughene îi Manolachi teslarul. Și asta a făcut-o la 24 martie 1755. A și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
loc de casă și dugheni din fața porții mănăstirii. Nu întârzii și îi împărtășesc și bătrânului cele pe unde îmi umblau gândurile. Răspunsul a fost o întrebare: Și cum s-a terminat judecata, fiule? Păi nu mi s-au părut prea limpezi cele scrise la 25 mai 1709 (7217) de către Mihai Racoviță voievod și Divan. Da’ de ce nu te împaci cu cele scrise în acea hotărâre? Cum să nu fiu împotriva hotărârii, când nu se ia în seamă un ispisoc al lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
De ce ne-o fi căutat țiganca? Răspunsul a venit când mă așteptam cel mai puțin: Să nu te mire faptul că țiganca ne-a ieșit în cale. Trebuie să știi...dar... Nu mă lăsa să mă gândesc la cine știe ce vrăji. Limpezește-mi mintea, sfințite părinte! Cred că ai dreptate. łiganca nu este ceea ce se vede. Ea este o făptură ce vine din altă lume...Ea se află tot timpul pe urmele noastre. Ale tale mai bine zis, pentru că așteaptă să îndeplinești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pivnițe zidite cu piiatră, una acoperită, altă pivniță descoperită, și simtu gata pre Ulița Tărbujenească...Acestea am vîndut călugărilor de la svînta mănăstire de la Galata den Deal”. Cu alte cuvinte, o afacere cinstită, spre mulțumirea părților, părinte. Parcă mi-am mai limpezit sufletul. Da’ poate îmi spui ceva despre această mănăstire? Știam eu că mă aștepți la cotitură, dar m-am făcut și eu băiat mare și nu mai încurc stânga cu dreapta. Întâi am să-ți spun că au existat trei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
îi cu cântec, pentru că a stat mulți ani fără stăpân, încât unii și-au făcut chiar case pe el, fără să întrebe pe nimeni. Abia la 23 februarie 1759 (7267), în urma mărturiei hotarnice a unui vornic de poartă, s-au limpezit lucrurile. Păi vornicii de poartă nu se jucau când erau trimiși să cerceteze vreo pricină. Așa s-a întâmplat și de această dată: „Ștefan Popăscul vornic de poartă, hotarnic” scrie: „Din luminată poroncă preînaltului domnului nostru, măriia sa Io Ioan
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
domnului nostru, măriia sa Io Ioan Theodor (Calimah) voievod, am mărsu la un loc de casă al lui Chervasie croitorul...cari loc este pe Ulița Trapezănească, ș-alături cu Ulița Fînăriei”. Numai că din spusele vecinilor nu s-au putut limpezi lucrurile deplin, pentru că „fiindu acestu loc pustiiu și necăutat de multă vreme, s-au împresurat de cătră alții”. Norocul lui Chirvasie a fost că a „găsit o mărturie veche de la Stratulat și de la Dumitraș vornicii de poartă din vălet 7139
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
au fost cumpărat făr-de știre egumenului”. Deci asta-i „Școala jdovască”, părinte? Știi doar că am mai îmtâlnit-o noi când „ulicenii” din preajmă au închis poteca de ieșire spre Podul Vechi și vodă a trebuit să trimită slujbașii săi să limpezească lucrurile. Îmi amintesc foarte bine, părinte. Dacă-i așa, atunci să mergem mai departe și să ne oprim la dughenele mai răsărite de colo. Doar n-or fi cele ale mănăstirii Sfântul Ioan Gură de Aur, primite în schimbul a patru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ia mănăstirea Galata. Acest lucru s-a făcut cu respectarea locului „de treaba haznalelor”. Apoi cu împresurările locurilor altora sau locurilor obștești îi mare neorânduială. Uite că Scarlat Ghica voievod, la 8 octombrie 1757 (7266), trimite vornici de poartă să limpezească calea Podului Vechi și a ulițelor din jur. Aceștia adună „oameni buni mahalagii, armeni și moldoveni, oameni bătrîni...și alți oameni buni”.de la care au „aflatu precum c-au fost ulița veche de la Podul Vechiu dispre Păscărie, de merge pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
adevărat zapisul nostru la mîna dumisali giupînului Ioniță Pană precum...i-am vîndut...o casă cu tot locul...ce iaste pe Podul Hagioaei”. Nu știu cum se întâmplă, dar când rămân singur cu gândurile mele, îmi vin în minte fapte mai puțin limpezi pentru mine, scrise în zapise. Și de această dată îmi dă târcoale un zapis care arată cum se poate „cumpăra” un loc în „pomelnicul” unei biserici. Pentru că nu-mi este deloc limpede dacă-i drept sau nu acest fapt, îl
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
un oarecare Pascal și nu de obștea din care făcea parte. Apoi că biserica Curelarilor era la 1726 de fapt mănăstire de călugărițe și că e înconjurată de țintirim. Întocmai acestea erau cele nelămurite pentru mine. Dacă lucrurile s-au limpezit, atunci a zăbovi pe Ulița Curelarilor nu mai are noimă. Așa că o fugă până pe Ulița Sării sau a Sărăriei, cum i se mai spune, este cel mai potrivit lucru, mai ales că acolo dăm de „Andoca fost clucer”. Acesta mărturisește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și natura se dezlănțuia întotdeauna înfuriată că a fost tulburată de cântecul-descântec al oarbei. Norii parcă se luau de piept și trăsnetul ne înfiora despicând zare și cutremurând casele. Totul dura cel mult o jumătate de oră, apoi cerul se limpezea și noi ieșeam din ascunziș ca să privim curcubeul ce se lăsa ca un brâu de fecior mândru peste mijlocul cerului. Pierdută într-o existență opacă, oarba își ducea singurătatea pe umeri cu mare demnitate. Nu supăra pe nimeni și ajuta
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]