2,115 matches
-
între mașinile încărcate de ninsoare care treceau, cu ștergătoarele de parbriz în funcțiune, pe câmpul dintre Universitate și impunătoarele construcții cu coloane de vizavi, prin prăpădul viscolului, Maria cea primăvăratică depăși intersecția de la Romarta Copiilor și înainta pe bulevard, pe lingă Casa Armatei. Vulturii de ipsos de pe acoperișul ei erau acum niște momâi troienite, din care doar ciocurile încovoiate mai ieșeau ca ghearele din pernițele unor pisici albe. De-aici încolo se-nșirau cinematografe cu nume amintind tuturor de democrația populară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ținte-n picioare, tot prost bărbierit... Cu ochii aceia care puteau fi și blânzi dar și grozav de severi, ochii lui negri și frumoși de bănățean. Și părul negru pana corbului, cu firul gros ca din coadă de cal, pieptănat lins pe spate. Acum se uita năuc în toate părțile după ea, cu mîinile-n buzunare, ca de obicei ("las' că-l dezvăț io de asta") și în cap și pe umeri era nins ca naiba. Dar nu stătea zgribulit în rafalele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încuviință. Bătrâna traversă, pe când cei doi rămaseră în înserarea labirintică, tot mai stacojie (dar cu un ciudat cer galben-murdar deasupra, mult mai luminos decât aerul dintre case, cer străbătut în sus și-n jos de lilieci), și cum stăteau unul lingă altul, ferchezuiți și-nfășurați în mătase, deasupra cu luna de sânge închegat a umbreluței, cu umbrele lor negre și ascuțite prelin-gîndu-se pe zidul din spate, plin de cherubini și ghirlande de stuc, Cecilia și Cedric păreau decupați din cine știe ce revistă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sfârcuri deveniseră stacojii ca vinul în lumina ce declina, Costel și Maria se opriră contemplând perspectiva ascuțită a bulevardului, și el aproape pustiu. Totuși, treceau uneori grupuri de tineri, liceeni cu șepci pe cap și serviete, studenți cu părul pieptănat lins pe spate, fete cu părul numai bucle și cu sprâncenele pensate ciudat, "cu sprîncenele-n deplasare", cum glumea Tomazian la radio; mai vedeai și cîte-un domn cu lavalieră, cu baston de trestie-n mână, într-un costum croit atât de elegant
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
putea fi desprins pe partea jupuită, ca să se vadă și cele mai din interior, așa că am rămas repede cu un volet costal în mânuțe, ținîndu-l ca pe un nai. Tata, care n-avea încă nici un fir alb în părul pieptănat lins pe spate - era mult mai tânăr decât sânt eu acum - s-a sculat, înroșindu-se de furie, să mă atingă ("Ia vezi, că eu nu știu multe și acum le iei! Pune oasele-alea la loc!"), dar chiar atunci a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un boboc abominabil, acolo-ntre granulele scuturate ale măselelor noastre, între bețele de chibrit arse până la alb ale oaselor noastre, se mai află ceva, și-n acel ceva este totul. Când tunelul intră în linie dreaptă și gura cuptorului îl linge cu vâlvătăi, topind pereții sticloși, când te repezi cu o viteză fantastică direct spre orbirea de dincolo de orbire, spre surzenia față de care surzenia e un zbieret de abator, când protuberante de foc care ard focul ca pe vreascuri uscate izbesc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
diminețile să-mi iau pâine și lapte mă afund până la glezne în praful în care s-au prefăcut fostele case negustorești și tihnite ale cartierului. De când s-a schimbat lumina și turbioanele de vânt cald ale primăverii au început să lingă zidurile, casele s-au golit de locatari și de mobile, geamurile s-au făcut țăndări, lemnul cercevelelor a putrezit și frumoasele, tandrele, ciudatele, voluptuoasele, atrocele, spectralele triburi de ipsos ale gorgonelor și atlașilor ce sprijineau balconașele de fier forjat, femei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zmoala) floricelele din tapet își desfăceau cupulele transparente, nesănătoase, devitalizate ca lujerii de cartof ținut în beznă, dar străbătute de capilare pline de sânge, se agitau infinitezimal, ca împinse în sus și-n jos de un fluid gros și nevăzut, lingeau lubric pântecul câte unui păianjen care, alunecând pe firul lui scânteietor, de asemeni de purpură, cu picioarele întinse extatic, culegea în cădere nectarul negru, gâlgâitor, din acele guri, acele faringe căscate-n amurg și, ajuns pe podea, fugea dezordonat de la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cel Mare, unde ne-am mutat pe când aveam cinci ani și câteva luni, într-o toamnă lăptoasă care măcina marea construcție încă plină de schele și cofraje de beton. Blocul se ridicase pe terenul viran din fața morii "Dîmbovița" și era lins permanent de vânturile ude și reci ce veneau dinspre lacul To-nola, lângă care se afla Circul. Moara urla pe-atunci atât de tare din toate motoarele sitelor electrice, încît duminica liniștea era nefirească și urechile-ți țiuiau de pustietate. Plopii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aripile marelui fluture, ale marelui bivol înaripat lung de patruzeci de pași pe care, cu ani în urmă, Badislavii îl descleștaseră din cleștarul gheții dunărene, hăcuindu-l și mîncîndu-i apoi carnea moale și dulce ca aluatul la lumina flăcărilor ce lingeau și lustruiau gheața. În întunericul sipetelor, fiecare petic de aripă, de pe-atuncea largi ca niște catrințe, crescuse mai mult, se rotunjise, își refăcuse forma și-și întregise desenele. Maria privea acum vrăjită sorbul modelelor, spirala liniilor, glisarea lentă a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu doar de labele păroasei ale celui cu care juca, ci și de altele, din preajmă. Văzu țâțe ca niște săculeți moi, scoase afară și frământate până ce albul lor sidefiu se păta cu dungi roșii. Văzu limbute ca de mâță lingând sfârcurile flăcăilor. Văzu mădulare groase, cu inimioară vînăt-lucioasă în vârf, ținute strâns de degete albe și micuțe. Apoi muzica se stinse cu totul și, îmbrățișați, ca o mare împletitură de carne și borangic, mesenii trecură într-o altă odaie, ce-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru că trebuia s-o adune apoi, turtită de șosete și plină de fire de păr, din toată casa, scoteam din celofanul lor cele șase bare cu miros de sămânță de in, le dezlipeam unele de altele și le priveam extaziat: linse, moi și ferme-n același timp, cilindrice și colorate-n maro, mov, alb, roșu, verde și galben, ele mi se păreau ființe vii, cu personalitatea lor, și chiar mă jucam o vreme cu ele așa, fără să le deformez, lăsîndu-mi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lase în fine în pace, îi apucă viermele moale și gros ca o țâță de vacă și-ncearcă să și-l îndese acolo, să scape mai repede. Se freacă burtă pe burtă, încetișor, să nu-i audă ăia mici, își ling gâturile cu gust acrișor, buzele sărate la colțuri, dar sula soțului, altădată brutală și tare ca uneltele lui din atelier, atârnă acum dezumflată-ntre pulpele păroase ale nevestei, și nu se-ntîmplă nimic, și el se dă jos de pe ea înjurînd-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca s-o urnesc din visătoria ei neliniștită. A treia zi, pe când mama tocmai își scotea, tăindu-l cu foarfecă, bandajul, care se lipise de rană și ieșea cu tot cu crusta de sînge-nchegat, așa că mici stropi purpurii, pe care ea îi lingea pe măsură ce apăreau, mai țâșneau din carnea degetelor strivite, a sunat cineva la ușă, atât de neașteptat - era unsprezece dimineața, când nu ne căuta nimeni niciodată - încît am tresărit amândoi și ne-am privit speriați. "Cine-o fi?" șopti mama. "Poate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la cofetărie, sărbătoriseră cravata de pionier, aflase și el ce gust au lotușii, prăjituri scumpe, din care nu mai mâncase până atunci... Mama-i călcase cravata din nou, blestemîndu-l pe derbedeu. După fiecare înghițitură de blat însiropat și ciocolată, copilul lingea bine, pe furiș, lingurița și se privea în ea: pe spatele ei se vedea gras, cu un cap bulbucat pe un fond de frunziș și cer albastru, iar în scobitură era cu capu-n jos, subțire ca un cui și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lei și leoaice, fiecare-n cușca lui, unii umblând ne-ncetat, într-un du-te vino așa de strâns, de parcă nici nu s-ar fi-ntors, ci doar capul le-ar fi migrat cumva la coadă și invers, alții trântiți pe podea, lingând niște mari ciozvârte de carne pe jumătate uscată, pline de muște. Mai era un tigru de Bengal, cu un cap mare și nobil, ochi inteligenți și buze negre de tot, ca de cauciuc. Dintr-o parte părea foarte mare și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ușii dinspre terasă venea lumina teribilă a unei alte lumi. Chiar în dimineața aceea urcase până la etajul opt al blocului lor în cel mai fantastic teL Și-acum îi tremurau picioarele când își aducea aminte, privind distrat pantera ce-și lingea de zor puiul alb ca laptele, ciudățenie aproape unică în lume, după cum se zicea. De fapt, toată discuția despre Dumnezeu de-acolo pornise. Pe la nouă dimineața se adunaseră cu toții în spatele blocului, la depozitul de mobilă și se trântiseră comod pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și se oprise în fața casei. Și casa era în ruine. Gardul de fier era lăsat și nu mai avea portiță. Banca-și pierduse scândurile, rămăseseră din ea doar picioarele de beton. Curticica fusese parcă incendiată, și limbi de foc furioase linseseră parcă și casa. Tencuiala zidurilor căzuse aproape de tot, iar ce rămăsese era ca o lepră întunecată. Ferestrele nu mai aveau tocărie, din găurile lor diforme ieșeau tulpini viguroase de buruieni. Ușa fusese de mult, poate, spartă cu toporul și pusă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și Marioara, cu paharele ei pline de ceva evident chimic, căci nici o substanță naturală din lume nu putea fi atât de intens portocalie. Dacă Ionel și Costel păreau din cam aceeași lume, destul de eleganți, sobri, tunși de curând cu părul lins pe spate, cum se purta pe-atunci, cu cravata-n dungi oblice și butoni auriți la manșete, diferența-ntre cele două femei era izbitoare. Erau fără-ndoială nu doar din altă lume, ci aproape din altă specie. Modestă și cenușie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lăptoasă dinainte de prânz. Se așeză pe desagă, după ce scoase din ea toate cele trebuincioase pentru masă. Împărți tot cu Frits, până la ultima firimitură. Mestecând, privea cerul nesfârșit de înalt, mai înalt decât oriunde pe lume. Norii cei mai de jos lingeau gheața, ca niște fumuri mereu destrămate de vânt. Cei de deasupra erau mai vârtoși și păreau încremeniți, dar dacă-i priveai multă vreme vedeai că și ei sânt în schimbare continuă de forme și luminozitate, și micul Maarten se-ntrebă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bivolii răpeau vitele, zdrobindu-le oasele în mandibule. Toate se reflectau livid în ochii lui Maarten, bile de cristal greu între pleoape uscate ca pergamentul. Pereții se-apropiau treptat, drumul șerpuit se făcea tot mai îngust, corabia, înclinîndu-se ușor, mai lingea cu flamurile din vârful catargelor stâncile de ivoriu. Crabi uriași, în întregime transparenți, prin coaja cărora li se vedea inima pulsând și hrana din intestine, scoteau uneori din apa cea neagră cîte-un tragic braț descărnat. Caracatițe se lipeau de scândurile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
babă care constată că lumea nu mai e cum a fost și îi profețește sfârșitul. După încă un păhărel începu să se plângă de vreme: "Vine toamna, Maarten, dragule, știi tu ce-nseamnă asta? Știi ce-i aia să te lingă blestematul ăsta de vânt umed dinspre Ij? Mai ales când ești mereu cu genunchii goi și curentul te ia pe dedesubt... Genunchii mei, Maarten..." Și deodată, aplecîndu-se atât de adânc spre tânăr încît șerpii din coafura Gorgonei începură să-i
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
conține pregătirea unui quint. Nici măcar maestrul său. ― Da, dar se spune că... ridică din umeri Maria. ― Știu ce se spune, o întrerupse brutal Rim. Că ne duc acolo și ne lasă pe mâna neguțătorilor... Tu ce mai știi? Femeia își linse buzele cu surescitare. ― Am auzit că acolo vi se aplică o tehnică inventată cu multe secole înainte de primul Exod Stelar, pentru băieții din magazinele de dulciuri. Se zice că vi se dau atâtea amintiri câte puteți absorbi deodată. Și dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
religiozitate o înghițitură: era totuși o krug 1976. Sigrid se așeză la masă în fața mea și începu să mănânce. -N-am pus sare, din pricina căpșunilor. Dacă dorești, poți pune piper. -E delicios. -Da, busuiocul merge de minune cu căpșunile. Mi-am lins farfuria. Mizilicul acesta nu-mi potoli foamea. -Ai și terminat? se extazie gazda mea care mânca exasperant de încet. -Da. Îmi imaginez că nu îți mai este foame după acest prim fel. -Așa e. -Prin urmare nu trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
umbre, acolo vă-nchinați Unde se-nchină lumea... Ba nu, să stați, să stați, Am trebuință încă să știu că eu domnesc, Și cine-o vrea să fugă să știe că-l zdrobesc. Ce-mi folosește mie că voi pămîntu-ați lins Când am călcat pe dânsul fălos și neînvins? Ce-mi folosește mie că voi, o stinsă spuză, Împlineați în genunche, zâmbet pe vineți buze, Orce spuneam atuncea când, de popor iubit, Treceam prin lume tânăr, mândru, nebiruit? Acum să văd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]