9,794 matches
-
grabă. Era Întuneric și Adam nu-i vedea fața prea bine. Valurile Îi ajunseseră până la genunchi și era cât pe-aci să-și piardă echilibrul. — Pleacă, Adam! Ți-am spus, nu trebuie să te ții după mine. Glasul Îi era liniștit, Însă Adam a știut că numai liniștit nu era. Adam a Înaintat spre el, pietricelele ascuțite și noroiul nu-l mai necăjeau. — Adam, nu! — Dar de ce? Tu ce faci aici? Johan s-a răsucit din nou spre largul mării, căuta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fraze tip, cunoscute doar de ei, își uneau vocile și declamau fermi verdictul. Parcă le auzea replicile răutăcioase: Încă n-a apucat să se cațăre prea sus. Ține frâiele strâns până ajunge la fagure. Pe urmă să vezi cum se liniștește, cum șade cu botul pe labe, atent să nu supere pe cineva. Cum zburdă ca un mielușel cu lanțul strâns lângă țăruș și nu mai zice nici pâs, puah! Asistase de multe ori la aceste execuții rapide, precise, când avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi explica, se justifica, îi cerea părerea, el o asculta rezemat de ușa cămării, cu brațele încrucișate pe piept, timpanele îi vibrau presate de sunetul strident al vocii ei, dar îi plăcea înflăcărarea și problemele mărunte care o frământau. O liniștea cu vorbe domoale, uneori era tandru, ea îl asculta atentă, îl aproba, chiar așa, îi zicea luminată, de ce să mă enervez eu pentru un fleac, întâi să verific dacă persoana merită, nu, să fie luată în seamă. Dacă nu merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vin roșu. Tu ce faci cu mașina, l-a întrebat neliniștită Carmina când a văzut că Ovidiu a întins mâna după sticla rămasă pe masă ca să-și mai toarne un pahar. Nu-i nimic, orice-ar fi se rezolvă, a liniștit-o el. Maman are relații peste tot. Și apoi nu-i obligatoriu să fim ochiți de poliție. A întrebat chelnerul dacă aveau alune și a rămas mirat de răspunsul lui afirmativ. Ovidiu era teribil de încântat, măi frate, a exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
derutat. Ți-am lăsat caloriferul electric, nu-i așa? Nu așteptă răspunsul, se duse în dormitor și controlă singur, după șifonier, la locul știut. Era acolo, bănuia el, bănuia. Ți l-am lăsat, îi comunică, atunci când reveni înapoi. Se mai liniștise, mai sorbi odată din cafea. Foarte bună, cafeaua, exclamă,nu știu ce-i faci de iese așa bună, spuse și-i zâmbi. Mai departe, spune mai departe. Mai departe? tresări ea. Atunci am venit direct acasă. Pe jos? Nu, nu, cu autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în apartament braț la braț. Carmina se gândea din când în când la serviciu, ce va spune oare, nu-și scuzase absența nici măcar cu un telefon. Dar toate i se păreau așa de îndepărtate, parcă trecuse un veac! Acum sunt liniștit, îi spuse Ovidiu, astăzi ai fost cu mine, nu mai am nici un dubiu, dar mâine, mâine ce vei face? Mâine o să fie o zi ca oricare alta. Mâine ai să te gândești din nou să te lepezi de mine, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
minciuni banale, incitată de bucuria de a gusta din fructul oprit. După o vreme Carmina realiză că pentru ea timpul trece ireparabil, că nu era bine să se mulțumească cu acel rol minor și își ceru libertatea, voia să se liniștească, să termine povestea, protestă la început vehement apoi, pe măsură ce se adânceau în acea voluptate fără de seamăn, din ce în ce mai șovăielnic, realiză că, pentru ea, Ovidiu devenise o stare de necesitate sufletească, trupească, că începe să-i fie dragă până și căldura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eu? Cu foanfele din ziua de azi nu-i șagă, ce, mai există credință, ce, mai există bun simț? Zboară din floare în floare, ei, aș, ce spun eu, din par în par. Și chipurile celor din fotografii să se liniștească subit, să-și recapete concentrarea avută, oare acum câți ani, în fața fotografului și să recadă în paliditatea cartonului ca sub o pavăză. Nu, șopti grăbită, nu, mai bine spune-mi la ce oră să fiu în fața cinematografului. La șase fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca proasta, el se ducea în Bulgaria și eu tot nu lămuream nimic, rămânea să mă scol de dimineață, el să plece la autocar și eu să vin ca o vacă la teatru, acum că abia am reușit să mă liniștesc și să mă obișnuiesc cu ideea, ok!!! A fost doar o aventură din care eu am sperat tot timpul mai mult, Toni, tu vrei prea mult!?! Cu cine te duci la mare, îl întreb în hotel, pe burtă, cu Iulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
am simțit prost că a spus... dă-ți-o jos di pi mini! Uni-s chiloții mei? a mai spus el într-o dimineață la Brăila, după ce a aruncat paharul în care îi dizolvasem o vitamină; abia reușisem să mă liniștesc, să zic gata, el plecase în Bulgaria, eu venisem la București, Prietena mea care e mai sus mi-a spus, ce bine că ai scăpat de boala asta, când sunt anunțată că săptămâna următoare se va mai programa un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
romantică zi din viața mea? dar mai înainte, nu ți-am spus, a, mi-a vorbit foarte urât, mi-a zis, și atunci am plecat la mare, de 1 Mai, la Prințesă, la Mihai și la Pinochio și m-am liniștit, atunci Mihai m-a ajutat foarte mult, atmosfera era ca-n piesă, identică, albicioasă, stranie, nu era lume multă pe plajă, mișto, părea că din apă se ridică coloane grecești de atâta liniște, fețele oamenilor exprimau sufletul foarte clar, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
poziția, că nu pot nicicum, îl văd că zâmbește cu ochii închiși, râd și eu, acum tu de ce râzi? da’ tu de ce râzi? 10 centimetri distanță și parcă tot corpul e la radiografie, mă culc pe brațul lui și ne liniștim doar 1 secundă în îmbrățișare, sărutându-ne și el gustând sărutul cu limba atunci când trage aer, vezi... acum nu mai suntem într-un scurtmetraj prost. Ești în formă... oarecum, mă faci, îmi trimite el mesaj de la mare, când eu, beată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tine, ai grijă ce faci până vin, mâine dormi la mine și va dormi, Pinochio e acolo, și Mihai, dorm cu Pinochio în seara asta, că n-am chef să mă duc acasă, am luat Xanax și diazepam... să mă liniștesc... ce să-ți zic, Prințesă, e dureros când pierzi pe cineva drag, era bolnav? când a murit bunica mea, lumea dansează și nici dragostea mea pentru Marius nu-mi mai pare ca înainte, o tristețe adâncă a renunțare iese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mi-a refuzat creditul și s-au cernut prietenii de la care pot împrumuta, până și cu fratele meu, o discuție, e groaznic să discuți de bani în contradictoriu cu fratele tău, te rog, ce naiba, nu țipa la mine, m-am liniștit fumând pe bordură, în fața blocului unde voi vomita, dar asta-n altă zi. Dragoș, știu, e târziu, dar vreau să vorbesc cu cineva, m-aș fi întors la el, m-aș fi întors în noaptea aceea cu lună, când ploua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pe care le aștepți de mult, vorbe care îți pierd sufletul și el știe, vorbe pe care le aștepți și pe care vrei să le mai asculți cu toată pierderea ta, vorbe care vin prea târziu, când sufletul s-a liniștit, vorbe care vin prea târziu, când sufletul e rece, indiferent ca o pisică, vorbe care te fac să cumperi din supermarket, cu pungi, brânză de vaci, stafide, esență de lămâie, pentru clătite, 6 luni pentru o femeie singură și deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
oamenilor care au treabă, e mult prea cald și-mi vine să-mi înfig mâinile în față și să mă despic pe lung cu efort de coca moale, ațoasă, în mijlocul drumului las o piele moartă, uzată, sărutată, futută, extraterestru, mă liniștesc vorbind cu altă voce, cu oameni care se opresc să asculte, scot citate, maxime, proverbe, teoreme, cifre, litere, înnebunesc. Băi, Red, pe bune, mi-ești ca frate-meu, mi-e jenă să mă dezbrac, mi-e jenă să te ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu mașina? se interesa Adrian. Nu știu, răspunse Eleanor. Probabil a rămas fără benzină. Așa cred. Fanny își reținu un zâmbet. Adrian îi surprinse privirea și surâse complice. Am zis ceva caraghios? întreba Eleanor. — A, nu, doar... Nu contează, o liniști Adrian. N-ar strică să mă-mbrac, spuse Fanny. Scuzați-mă, adaugă ea și ieși pe ușă de la bucătărie. Nu mă așteptam să te-ntorci așa de repede, îi spuse Adrian lui Eleanor. — Evident! pufni Eleanor. — Ellie! Nu fi prostuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ușa dinspre bucătărie și spuse, coborând glasul: — Bine înțeles că nu. Ai înnebunit? — Eu, una, nu, dar mă tem că tu ai luat-o razna. Ia gândește-te: daca o să afle și singura? — N-o să afle. N-are cum, o liniști Adrian. În orice caz, toată povestea cu tine, cu mine și Șam e pusă sub șapte lacăte. Și-a dat cuvântul de onoare. — Și tu ai încredere-n ea? Da, răspunse Adrian. Am. Fanny își făcu apariția pe ușă dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-ntâmplat să mă întorc acasă mai devreme decât trebuia, spuse ea și făcu o pauză, retrăind clipă de atunci. — Să nu-mi spui că i-ai surprins în pat! exclama Șam. N-am avut parte chiar de clișeul asta, îl liniști Eleanor. Dar tocmai făcuseră o saună-n doi. — Sauna? Vrei să zici în pielea goală? — Întocmai. — Futu-i mama mă-sii! îi scăpa lui Șam, cu un amestec de uimire și invidie. — Când am intrat în casă, i-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lui Șam ce auzise că-i povestise Adrian lui Fanny. Șam sări în sus. — Iisuse Hristoase! Ce-i cu el, a înnebunit? — Mi-a spus că treaba aia va rămâne între ei. — Uf, bine că rămâne între ei, se mai liniști Șam. Dar tu n-ai încredere în ea? — Nu. Nu știu ce să zic. Chestia e că el n-avea nici un drept să-i spună nimic despre mine, cu atat mai puțin ceva legat de viața mea intimă. — Nu, bineînțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
bou orgolios, lăudăros și imoral. Fanny Tarrant te-a descris exact așa cum ești. — Ei bine, abia aștept să văd ce-are de zis despre tine, i-o întoarse Șam. În timp ce cei doi bărbați își aruncau priviri furioase, Eleanor se mai liniști. Scoase un șervețel din buzunarul capotului și își sufla nasul. — Cum adică imoral? insistă Șam. — Cândva erai un dramaturg care promitea. Ți-ai vândut sufletul televiziunii de dragul succesului facil. Prefer să am parte de succese facile decât s-ajung un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
accelerând iar la o sută zece kilometri pe oră. După câțiva kilometri ajunseră la o altă ieșire de pe autostradă, unde el reuși să întoarcă pe banda care mergea în sens opus și o lua înapoi, spre intersecția cu M23. Se liniști vizibil abia când se văzu pe traseul normal. — Am pierdut doar douăzeci de minute, anunță el. Fanny, care în ultimele zece minute rămăsese tăcută și îngândurata, deschise radioul de la bord. Creighton nu păru deloc încântat, dar nu mai spuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
însă nici un răspuns. Doar glasul duios al mamei m-a întrebat ce vis am visat de țip așa. Trist, i-am povestit visul și i-am spus că-mi pare tare rău că n-a fost realitate. Mama m-a liniștit și mi-a spus să nu fiu supărat, căci de năzdrăvanul Nică n-o să mă despart niciodată. El este nemuritor în opera ,,Amintiri din copilărie” și-l vom avea mereu aproape... Andrei Perca, clasa a IV-a C Nică și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aidoma celei adevărate. Era însă o jucărie mecanică, făurită cu multă măiestrie. Am luat cutiuța cu butoanele de teleghidaj și am așteptat în apropiere desfășurarea evenimentelor. Nică a venit încrezător și a luat pupăza. I-a netezit penele s-o liniștească, fiindcă i-auzea inimioara bătând și îi zise: ,,Taci, leliță, că te-am căptușit eu”. Câteva zile, obișnuitul ,,pu-pu-pu” nu s-a mai auzit, deoarece adevărata pasăre, revenind în cuibul ei a fost prea speriată ca să mai cânte. După două
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vântul începu să sufle din ce în ce mai puternic. Zilele i se păreau și mai scurte acum, apusurile parcă însângerau pământul. Frunza se simți pierdută. Vrăbiuțele nu se mai auzeau prin preajmă, iar ea începu să se îngălbenească. Surorile ei începuseră să coboare liniștite spre pământ, formând un covor ruginiu. Rămăsese singură și neajutorată. Cu greu, își apleca fața spre pământ, închise de spaimă ochii și se lăsă purtată pe aripile vântului tomnatic. În zborul ei mai avu timp totuși să se mai gândească
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]