12,623 matches
-
de peste șase milioane de victime, multe dispărute în „fabricile” morții de la Auschwitz, Majdanek sau Treblinka încât mesajul literar la cele întâmplate - dacă nu lipsea - încă era prea firav. Nici Staff, nici Iwaszkiewicz, nici Przybos sau Milosz nu veniseră cu intervenții lirice pe măsură. De aceea un adevărat eveniment a fost apariția florilegiului Neliniște, apărut la Cracovia în 1947, scris de Rózewicz, dar și plachetele care au urmat: Mănușa roșie ori Cinci poeme, în care nu numai problematica dar și poetica acestora
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
o persoană trăia dar și ceea: - ce n-a făcut/în ce nu crede/ce face aici/când va înceta să se mai prefacă/până la urmă/unde o să se ducă... Nu mai puțin acide sunt și constatările din Mica publicitate lirică - poetul mărturisindu-mi, în anii 70, când i-am oferit volumul de Poeme pe care le-am transpus în românește, la Editura Junimea de la Iași, grație poetului Corneliu Sturzu și a înțelegerii dovedite de editorul Mircea Radu Iacoban, că personal
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
cu care Ionel Ciupureanu face un inventar al lucrurilor neverosimile. Avem a face cu o simulare a impersonalizării. Autorul are aerul a se regăsi într-o instanță străină de sine, singura care, în chip paradoxal, pare a-i surprinde identitatea lirică. Ca și cum și-ar pune sie însuși o capcană în care intră cu voluptate, „într-un oraș părăsit/ într-o zi într-un vis// într-o pădure astupată de brațe/ lingîndu-și adevărata durere” (Amiază închipuită). Unei atari false obiectivări îi datorăm
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
depărtări nebănuite încă/ S-aud bătăi de clopot repetând/ În unduirea dealurilor tale/ Vestirea unor noi itinerarii./ Închipuire- i tot ce lași în urmă/ După-nserat, pe drumul fără martori” (p. 7). Biograficul și cotidianul fiind conținute în însăși ideea jurnalului liric, rămâne de detectat cel de-al treilea: aluzia culturală. Mai puțin manifestă aici, ea nu lipsește totul. Să numărăm versurile. Sunt exact paisprezece. „Caroserie” de sonet. Dacă adăugăm și precizia ritmului (care convoacă în memorie dacă nu direct teatrul shakespearian
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
și pe ceilalți comentatori ai cărții (Gabriel Dimisianu puncta „tragismul integral al unei viziuni”, iar Eugen Simion califica versurile ca „sublime prin tragedia pe care o exprimă”), relectura face posibil ceea ce părea imposibil: și anume, dezmembrarea și a acestei structuri lirice de o apreciabilă esențializare. În Puntea, Sorescu nu-și mai ghidează cititorul, nu se mai explică, nu se mai „traduce” prin constituenți raționali, distincți de cei vizionari. Poezia nu mai este, în subsidiar, o lecție despre poezie, o demonstrație a
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
corporalizarea, generalul și particularul, simbolistica morții și așteptarea ei, demersul analitic poate fi întreprins. Obiectul lui fiind volumul în întregul său, cea mai adecvată procedură este abordarea preliminară a unui poem tipic pentru „vechiul” Sorescu și inclus în noua experiență lirică din Puntea. E cazul lui Pe front: „Cînd s-a întors de pe front/ Fratele meu mi-a povestit un episod/ Care-mi tot revine în gînd/ În aceste zile, nu știu de ce.// În timpul vreunei ofensive,/ Răniții din primele rînduri/ Răsăreau
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
suferindului stoic), iar în acest episod de pe front apar alte personaje, surprinse în directul suferințelor și cu rugămințile pe care mai apucă să le facă. Sorescu alege aici modalitatea de multiplicare și punere în perspectivă, iar nu decantarea și esențializarea lirică operate în celelalte poeme din Puntea. El pune tot materialul necesar și face întreg parcursul poetic impus de modalitatea alegoric-parabolică. E nevoie de mai multe personaje, de mai multe planuri temporale, de mai multe analogii pe fiecare nivel și de la
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
titlul poeziei “Gol”....”Nu poți avea decât o moarte, numai una”, strigă poezia cu acest titlu, “ Dar vieți,o, câte vieți pot fi trăite!” Și pentru această convingere poeta aduce o ploaie de metafore, venite firesc, din profundul culturii sale lirice. Strofe întregi sunt țesute din surprinzătoare și actuale metafore, demne de premiul Nobel. Să ne întoarcem la marele răspuns: “Nu poți avea decât o moarte”și să “copiem” câteva strofe-metaforă, sui generis” “Prin negrele ferigi, prin zorile de lapte/ Ale
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
ta întreagă/ copleșea a mea ființă.// Dincolo de absența neagră/ Cu lugubra neputință/ In care râdea nebunul”... Iată “o voce notabilă în concertul liricii noastre actuale”, cum a observat Nicolae Balotă. Cea care a redat sone tului locul său de bijuterie lirică și sufletului omenesc, materialitate românească.
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
Stoica. Mai mult: că acest ciclu a fost scris într-un răspăr intenționat față de cartea-cult a generației lui. Marcel Tolcea intuiește excelent această frondă atunci când vorbește, en passant, despre „tonul elegiac” al bucăților de aici. Corelată cu titlul, Unsprezece adnotări lirice pentru covoarele {erbanei, observația se explicitează de la sine. {i se potențează pe parcursul lecturii, când întâlnim secvențe ca aceasta: „Cifra 9 care atinge aripa îngerului/ litera gama care atinge orbita timpului fără timp/ ochii albi din zarul care atinge floarea de la
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
care s-a ferit instinctiv s-o practice. Evident, o face tocmai în virtutea acestei ostilități funciare. Dar nu „de ce” trebuie să ne întrebăm, ci „cum anume”. Fiindcă de fapt regimul abstract al acestor poeme e numai aparent. Petre Stoica adnotează liric, cum singur o spune, o serie de covoare ale artistului vizual {erbana Drăgoescu. Covoare ilustrând, abia ele, arta abstractă. Să nu confundăm natura cu maniera. Referentul fiind nonfigurativ, poezia rămâne cât se poate de figurativă. E ușor să ne imaginăm
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
atît mai vîrtos de formula stradală, jemanfișistă, a optzeciștilor, poetul nostru e mai curînd un pseudorealist care performează prin faptul că nu-și exhibă viziunea, ci o absoarbe întro introspecție arzătoare aidoma unui acid. O transformă într-o dureroasă ființare lirică precum într-o culoare ce nu poate fi desprinsă de obiect: „și-i bine/ vara-n cîrciumi la răcoare, în salubre/ încăperi, să crească în liniște/ carnea, să treacă femei,/ să uiți de pîcla/ adunată pe chipuri ce nu s-
Sensul demoniac by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2770_a_4095]
-
muzei Euterpe. Reușind să spargă embargoul impus de autoritățile comuniste din România în jurul numelui ei, o curajoasă reportera de la Radio București a reușit să-i consacre două emisiuni de câte o oră și jumătate fiecare în ciclul „Corifei ai Artei Lirice”, într-o perioadă în care cultul personalității conducătorului atinsese paroxismul și marginalizase toate elitele și valorile naționale. Drumul spre glorie al artistei pe marile scene lirice ale lumii, pe care avea să le cucerească stârnind ropote de aplauze și ovații
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
două emisiuni de câte o oră și jumătate fiecare în ciclul „Corifei ai Artei Lirice”, într-o perioadă în care cultul personalității conducătorului atinsese paroxismul și marginalizase toate elitele și valorile naționale. Drumul spre glorie al artistei pe marile scene lirice ale lumii, pe care avea să le cucerească stârnind ropote de aplauze și ovații a pornit de la Operă Română din București, unde a fost considerată încă de la debut un adevărat fenomen al Artei Lirice. În zilele în care numele sopranei
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
glorie al artistei pe marile scene lirice ale lumii, pe care avea să le cucerească stârnind ropote de aplauze și ovații a pornit de la Operă Română din București, unde a fost considerată încă de la debut un adevărat fenomen al Artei Lirice. În zilele în care numele sopranei apărea pe afiș, se formau la casa cozi imense în care iubitorii muzicii își pierdeau pantofii. Nu este o figură de stil, ci un fapt consemnat în cronicile muzicale ale vremii pe care artista
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
și al lui Mme Buterfly de așa manieră, încât publicul spectator din capitală Ungariei a solicitat cu toată energia și ropote de aplauze ce nu mai conteneau, repetarea „intrării” interpretei și a unor arii, lucru neobișnuit pe scenele vreunui teatru liric. Încurajată de succes și sigură pe forțele ei, siguranța care făcea parte din trasaturile-i puternice de caracter ce-i subliniau personalitatea, a plecat împreună cu soțul ei dirijorul Constantin Țurcanu, să cucerească cel mai important pisc al scenei lirice, „Scală
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
teatru liric. Încurajată de succes și sigură pe forțele ei, siguranța care făcea parte din trasaturile-i puternice de caracter ce-i subliniau personalitatea, a plecat împreună cu soțul ei dirijorul Constantin Țurcanu, să cucerească cel mai important pisc al scenei lirice, „Scală” din Milano. Tulio Serafim o angajează imediat și artista semnează un contract pentru trei ani, deschizând stagiunea 1946-1947 cu opera „Nabucco” de Verdi în dificilul rol al lui Abigaille, având ca parteneri pe renumiții Gino Bechi, Cesare Siepi și
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
Gino Bechi, Cesare Siepi și Fedora Bărbieri. Cucerind cu multă ușurință citadela Scallei, i se încredințează apoi rolul principal din opera „Gioconda” de Ponchielli, în care a apărut de 12 ori. După Scalla, a cucerit rând pe rând toate scenele lirice ale Italiei, cântând alături de interpreți de renume mondial, precum Benjamino Gigli, Mario del Monaco, Maria Filipeschi, Rafaele de Falchi, Elenă Nicolai, Boris Cristoff și mulți alții. Împreună cu Mario del Monaco, partenerul ei preferat, a cântat pe absolut toate scenele lirice
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
lirice ale Italiei, cântând alături de interpreți de renume mondial, precum Benjamino Gigli, Mario del Monaco, Maria Filipeschi, Rafaele de Falchi, Elenă Nicolai, Boris Cristoff și mulți alții. Împreună cu Mario del Monaco, partenerul ei preferat, a cântat pe absolut toate scenele lirice ale Italiei în operele „Turandot”, „Gioconda” și „Normă”, înregistrând peste tot succese răsunătoare. În numai trei stagiuni, Lucia Bercescu-Turcanu a cântat la Teatro dell'Opera, Termele lui Caracalla și Teatro Argentino din Romă, la Napoli, Bologna, Spezia, Mantova, Trento, Rovigo
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
în mijlocul lor, a menționat în fișa ei personală că: ”metodă ei de predare este perfectă, bazată fiind pe normele de interpretare și tehnică datorită căreia a atins perfecțiunea”. Soprana dramatică Lucia Bercescu-Turcanu a interpretat peste 18 roluri pe toate scenele lirice din Italia, Austria, Ungaria, Elveția, Statele Unite și America Latină. În repertoriul ei au figurat partituri cu mare grad de dificultate, precum în operele Nabucco, Aida, Bal Mascat, Turandot, Mme Buterfly, Gioconda, Freischutz, Lohengrin, etc. A cântat alături de cei mai renumiți cântăreți
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
de lied și concerte simfonice sub cupola Ateneului Român, Carnegie Hall, Brooklin, Santa Cecilia, Cluj, Iași, Bacău, Craiova, Sibiu, Oradea, etc. În Italia, țara muzicii, a fost declarată „cea mai bună soprana dramatică de după război, un adevărat fenomen al artei lirice”. Această declarație demonstrează dimensiunile artistice extraordinare ale sopranei care a purtat tot timpul în suflet dorul de patrie și nu a ascuns niciodată originea ei românească. După 17 ani de absență, în anul 1957 Lucia Bercescu Țurcanu s-a reîntors
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
dorul de patrie și nu a ascuns niciodată originea ei românească. După 17 ani de absență, în anul 1957 Lucia Bercescu Țurcanu s-a reîntors în țară la rugămintea rudelor ei apropiate. Datorită aprecierilor și succeselor obținute pe marile scene lirice ale lumii, autoritățile culturale comuniste au fost nevoite să-i recunoască valoarea artistică, Trecuse de 50 de ani și fiind încă în formă, a realizat câteva înregistrări pe disc la Electrecord. La cererea publicului care nu o uitase, a susținut
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
Centrului Cultural Municipal ,,George Coșbuc’’ Bistrița (la mijloc). Cei trei au vorbit despre importanța evenimentului precum și despre personalitatea lui Constantin Pavel. Prima seară (miercuri 20 mai 2015) avea să se încheie cu un spectacol minunat de canțonete, susținut de artiștii lirici ai Teatrului de Operă și Balet ,,Oleg Danovschi’’ din Constanța. Timp de o oră și ceva impozanta și frumoasa Biserică Evanghelică din Bistrița, având o acustică deosebită, a răsunat de acordurile unor celebre canțonete italiene (O sole mio, La Paloma
Bistriţa: ZILELE OPEREI ,,CONSTANTIN PAVEL’’. [Corola-blog/BlogPost/92568_a_93860]
-
O sole mio, La Paloma, Volare, Non ti scordi di me, La Spagnola, Parla piu piano, Chitarra Romana, Con te, partiro, Funiculì, funiculà, ș.a.). Biserica s-a umplut de ropotele de aplauze cu care publicul i-a răsplătit pe actorii lirici ai acestui teatru. Ziua de 21 mai a debutat cu o vreme minunată și a fost plină de surprize. La 8.30 dimineața scriitorii hunedoreni s-au prezentat la Centrul Cultural unde, timp de o oră, au înregistrat o emisiune
Bistriţa: ZILELE OPEREI ,,CONSTANTIN PAVEL’’. [Corola-blog/BlogPost/92568_a_93860]
-
participat scriitorii: Al. C. Miloș, Nicolae Vrășmaș, Victoria Fătu Nalațu, Maria Herineanu și alții. S-au citit poezii. Dar momentul mult așteptat al serii a fost reprezentația absolut magistrală a operei ,,La Traviata’’ realizată de orchestra, corul, balerinii si actorii lirici ai Operei Române din Craiova. Spectacolul a avut loc în aceeași Biserică Evanghelică, plină până la refuz de un public admirator de operă. A fost un spectacol magnific răsplătit cu ropote de aplauze, care nu au mai contenit minute în șir
Bistriţa: ZILELE OPEREI ,,CONSTANTIN PAVEL’’. [Corola-blog/BlogPost/92568_a_93860]