1,837 matches
-
capricios și efemer al interpretării, literatura se cere practic (re-)inventată pentru uzul fiecărei generații.” Urmărind sensurile istorice ale cuvântului literatură, Robert Escarpit în volumul Literar și social identifică mai multe accepțiuni ale termenului: știință în general (sec. XVI); cultura literatului (sec. XVIII); comunitatea oamenilor de litere, lumea literară (sec. XVIII); carieră literară; industria literară; arta expresiei intelectuale (sec. XVIII); arta de a scrie opere cu o valoare durabilă; arta de a scrie, în opoziție cu alte arte; arta de a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
epocii deplâng această stare în care a ajuns literatura: Balzac, Nissard, Pușkin. Literatura devine în aceste condiții o marfă care ajunge să fie vândută, negociată, speculată pe „piața literară”. Pentru prima dată ideea de literatură nu mai este controlată de literați, critici, teoreticieni etc., ci de editori. Balzac în Illusions perdues notează toate aceste preocupări ale timpului. Pentru Goethe, succesul și valoarea literară în astfel de condiții sunt asemenea unui curs bancar, iar un articol celebru al lui Zola, L’Argent
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
urmându-l pe M. Hroch (1985, p. 23), în trei reprize succesive: a) Faza A, a interesului scolastic, în care cărturarii "descoperă" națiunea și prin aceasta declanșează mișcarea de construire a statului-națiune; b) Faza B, a "agitației patriotice", în care literații care au descoperit națiunea demarează acțiuni de prozelitism ideologic în vederea dezvoltării conștiinței naționale; c) Faza C, a instituționalizării naționalismului ca mișcare de masă. Ancorarea pe verticală a comunității prin stabilirea unei relații ferme cu trecutul istoricul (proces ce poate fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
e esențializată în limbă. Din celebrul discurs al lui Ernest Renan (1990) [1882] în care cărturarul francez adresează întrebarea " Ce este o națiune?", la care Delavrancea lasă să se creadă că l-a auzit pe viu răsunând în amfiteatrul Sorbonei, literatul român nu reține decât eronat indicarea limbii ca factor determinant al națiunii. Trecute cu vederea sunt ideile percutante care i-au impresionat puternic pe contemporani și continuă să îi intrige pe analiștii actuali ai naționalismului, ca de pildă: concepția voluntaristă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conștiința de sine a unei colectivități naționale, o excrescență din fundamentalul instinct de Patrie ce poate fi cultivată prin cunoașterea trecutului. Lozinca românismului căruia îi dă glas Delavrancea este "pentru Patrie și pentru Rassă, înainte!". Copiii care formau auditoriul exaltatului literat sunt mânați să răspundă la chemarea Patriei, la strigătul războinic de împlinire a României și la freamătul abisal al Rasei: "Ne cheamă și Patria și România și Latinitatea" (p. 21). Biologizând națiunea, patriotismul este redus la instinct. Adresându-se unui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
25-26). Ideea este reînsuflețită de Naum Râmniceanu, în lucrarea sa din 1810, Despre originea românilor, publicată în greacă, în paginile căreia afirmă amestecarea dacilor și romanilor. Însă până la avântul romanticilor, moștenirea dacică trece ca o teză-paria în mentalul istoric al literaților români, provocând reacții vituperante dintre cele mai furibunde în special, dar nu numai, în rândul cărturarilor ardeleni. Această denunțare intransigentă a filiației dacice, în paralel cu îmbrățișarea frenetică a celui mai pur latinism, este explicabilă prin diferența de funcție politică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
adaugate eforturile teologale întreprinse de N. Crainic, D. Stăniloae sau M. Vulcănescu. Indiferent prin ce mijloace specifice, radiografierea idiografiei spiritualității românești, stabilirea coordonatelor ontologice ale duhului național acestea sunt imperativele identitare ale vremii la a căror împlinire își dau concursul literații României Mari. Niciunul însă nu plăsmuiește o poetică a românismului care să rivalizeze stilistic cu metafizica cronotopului românesc înfăptuită de Blaga. Coordonatele axiale ale spiritualității românești spațiul mioritic și timpul ondulat fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a memoriei naționale românești. Ampla analiză diacronică pe care am întreprins-o a încercat să surprindă, inițial, geneza culturală a primei formule a memoriei istorice românești, produsul intelectual al cărturarilor Școlii Ardelene. Prelucrând materiale deja existente în tradiția cronografică românească, literații ardeleni au reușit să articuleze, în avangarda reflecției istoriografice, paradigma latinistă în cadrele căreia s-a configurat simțul identitar național și, în paralel cu acesta, conștiința istorică românească. Paradigma latinistă a Școlii Ardelene a stabilit cadrul de referință al memoriei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
analiza curentelor de idei responsabile de acest proces de colmatare a memoriei istorice oficiale. Între ezoterismul elitist și exoterismul popular, lucrarea de față a optat decisiv pentru cel de-al doilea, considerând că "sinele național", chiar dacă este imaginat inițial de către literații plasați în avangarda reflecției social politice, se articulează în conștiința indivizilor prin literatura didactică de masă difuzată în sistemul educațional. Bibliografie* Avangarda reflecției social politice și istorice românești *** (1881). Proclamațiunea Rescularei Nationale de la 1848 în Capulŭ căreia s-a aflatŭ
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lor cu o întreagă știință, îi bucură la modul serios, făcându-i să se umple de respect pentru propria lor persoană și chiar să simtă cea mai mare mulțumire spirituală. De fapt, și această știință este tentantă. Am văzut savanți, literați, poeți, politicieni care s-au străduit și au atins în ea cele mai mari satisfacții și scopurile cele mai înalte și exclusiv pe această cale au făcut carieră. În timpul acestei discuții, tânărul negricios căsca, se uita aiurea pe fereastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și bată deloc capul cu «ultimele» concluzii, cifre sau orice altceva, care n-au legătură cu... cu... ei bine, cu ceea ce-l înnebunește pe el; l-aș ruga pe domnul Rogojin să-mi ierte această expresie, considerându-mă un prost literat, care nu se pricepe să-și exprime ideea. Cu toată lipsa lui de amabilitate, mi s-a părut că e un om cu scaun la cap și care poate înțelege multe, deși prea puțin îl interesează problemele altora. Nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de puțin că așa stau lucrurile: dacă a fost făcut general, cum să nu fie comandant de oști? Și câți asemenea generali nu ajung la un fiasco îngrozitor pe câmpul de luptă? Și câți alde Pirogov n-am avut printre literații, savanții, propagandiștii noștri? Spun „am avut“, dar, desigur, avem și acum... Personajul narațiunii noastre, Gavrila Ardalionovici Ivolghin, aparținea celeilalte categorii; el ținea de categoria oamenilor „mult mai deștepți“, deși era molipsit cu totul, din cap până-n picioare, de dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
există o întreagă tagmă de scriitori cărora le place extrem de mult să-și atribuie în presă prietenia cu scriitori mari, dar decedați), și fusese foarte de curând introdus la Epancini de soția lui „moșulică-demnitarul“. Această doamnă trecea drept protectoare a literaților și a oamenilor de știință și într-adevăr pentru unul sau doi scriitori făcuse chiar rost de pensie prin intermediul unor persoane sus-puse, la care avea ea trecere. Și avea trecere în felul ei. Era o femeie de vreo patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei), foarte frumoasă cândva, căreia și acum, împinsă de mania proprie multor doamne de patruzeci și cinci de ani, îi plăcea să se îmbrace excesiv de luxos; cine știe ce inteligență nu avea, iar cunoștințele ei de literatură erau foarte îndoielnice. Dar protecția literaților era la ea o manie de același fel ca și îmbrăcămintea luxoasă. I se dedicau multe scrieri și traduceri; cu permisiunea ei, doi-trei scriitori tipăriseră scrisorile pe care i le adresaseră cândva, scrisori tratând subiecte extrem de importante... Deci toată această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unui guvern centralist încăput pe mînile demagogiei roșie, țara ar afla poate într-o zi mijloace mai energice de îndreptare, cari să nu fie tocmai pe placul roșiilor, nici pe acela al oamenilor de ordine. [24 septembrie 1881] ["LA CONGRESUL LITERAȚILOR... "] La congresul literaților din Viena am văzut reprezentată România de un domnișor, anume Djuvara, care nici literat e, nici vrun om acătării, un biet omușor de pe la Brăila, iată tot. Dar se vede că, de vreme ce în acel congres avea să se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
încăput pe mînile demagogiei roșie, țara ar afla poate într-o zi mijloace mai energice de îndreptare, cari să nu fie tocmai pe placul roșiilor, nici pe acela al oamenilor de ordine. [24 septembrie 1881] ["LA CONGRESUL LITERAȚILOR... "] La congresul literaților din Viena am văzut reprezentată România de un domnișor, anume Djuvara, care nici literat e, nici vrun om acătării, un biet omușor de pe la Brăila, iată tot. Dar se vede că, de vreme ce în acel congres avea să se facă nițică politică
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
VI și Maria Teresia. Baronul și-a făcut studiile în Academia orientală din Viena, în acel institut escelent în care, pe lângă o sumă de alte obiecte, se predau toate limbile orientale vii și din care au ieșit pîn' acum mulți literați austriaci cari s-au ocupat cu literatura persană, cu istoriografia împărăției turcești, cu multe alte ramuri ale vechilor culturi ale Orientului. Numit în anul 1850 adiunct de interpret la internunțiatura din Constantinopol, a înaintat în curând, și în timpul războiului din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
părinte al literaturii noastre. Sunt mulți, între cari d. Ion Ghica bunăoară, cari n-au avut nicicând o mare părere de Eliad, sunt alții cari l-au ridicat în ceruri și l-au urmat orbește; unora le-a plăcut ca literat, altora și ca om politic, iar o opinie dreaptă, o dreaptă măsură a lucrării lui însemnate n-am întîlnit adesea. Ca promotor al culturii, ca membru activ al întreprinderilor literare din vremile sale, meritul său nici nu poate fi pus
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
măsură a lucrării lui însemnate n-am întîlnit adesea. Ca promotor al culturii, ca membru activ al întreprinderilor literare din vremile sale, meritul său nici nu poate fi pus în discuție, căci e fără îndoială neprețuit de mare. Dar asupra literatului părerile se deosibesc și se ramifică și ni se pare că, tocmai în această privire, ar trebui să i se facă dreptate și să se deosibească înrîurirea hotărâtor bună asupra limbei literare de o seamă de rătăciri ulterioare. Nu doar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ale celor apropiați redacției: Nichita Macedonski oferă (iscălind și Nik, Niki, Nikita, Pavel M. Florentin ori Paul Florentin) versuri, poeme în proză și schițe; Leontin Iliescu dă „peisaje”, lirică erotică, precum și multe sonete; Victor Bilciurescu e autorul unor amintiri despre literați cunoscuți; Nicolae Țincu e prezent cu poezii originale și traduceri (Ierusalimul liberat al lui Torquato Tasso), dar și cu piese de teatru (Bacalaureata, Femeia cu ochii verzi); Constantin A. I. Ghica și Mihail Negru figurează cu numeroase tălmăciri, ultimul manifestând preferință
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
-i-se „o redacție civilă”, alcătuită din „colaboratori tineri, de talent și cu prestigiul unei atitudini democratice verificate”, între care se vor număra (mai ales în pagina intitulată inițial „Arta și cultura”, iar odată cu numărul 85 „Artă - Literatură - Idei”), pe lângă literații menționați în 1946, și alții. Marin Sârbulescu iscălește câtva timp și cu pseudonimul George Costin, Paul Scorțeanu este Miron Radu Paraschivescu, iar un Mari Crânguși, care scrie despre Jurnalul lui F. M. Dostoievski și despre alți clasici ai literaturii ruse, e
VESTEA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290506_a_291835]
-
și texte în proză. Mihail Cruceanu semnează Pastel de toamnă, iar Al. T. Dumitrescu dă o proză scurtă. La „File uitate” se reproduc poeziile Noaptea de Miron Pompiliu și Zadarnic de Gheorghe din Moldova. Dintre biografii se reține comentariul intitulat Literații noștri: Th. D. Speranția. Alți colaboratori: Elisabeta M. Z. Ionescu, I. S. Spartali. I. H.
VIAŢA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290522_a_291851]
-
științific românesc. La noi, abia contribuțiile mai recente ale Luminiței Iacob și, ulterior, cele ale lui Alin Gavreliuc au reușit să facă legătura Între psihologia socială și imagologie, așa cum a fost ea practicată, până la respectivii autori, doar de istorici sau literați. În consecință, În capitolul de față voi Încerca să subliniez și importanța pe care psihologia socială o prezintă pentru cercetările de imagologie comparată, aducând În atenția istoricilor și a comparatiștilor câteva concepte și metode utilizate de această disciplină În studiul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
constă aproape exclusiv din ceremonii exterioare”. Sărbătorile românești prilejuiesc critici aspre, inclusiv din partea unor personaje lipsite de prejudecăți, care Încearcă să-și păstreze obiectivitatea, așa cum era scriitorul Kazinczy Ferenc XE "Ferenc" : „Cunoștințele religioase ale românilor - scrie cu o ironie devastatoare literatul maghiar - constau doar În aceea că sărbătorile trebuie petrecute fără muncă și că nerespectarea postului este un mare păcat.” Dar acest lucru ...duce și el la decăderea românului, pentru că, Înfometat și fără ocupație, acesta caută o cârciumă, unde, lângă bâzâitul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de unul dintre acele Îndemnuri indirecte, aluzive, atât de caracteristice pentru scrisul lui Bariț XE "Bariț" : dacă un străin dovedește o asemenea aplecare asupra versului românesc (vrea să spună jurnalistul brașovean), cu atât mai mult sunt Îndatorați În acest sens literații români! Textul restituit aici se constituie astfel Într-o sugestivă paradigmă a acelor „temeiuri populare ale literaturii române din Transilvania”, din formularea istoricului literar Ion Breazu. Fiind una dintre primele mărturii ale unui interes pentru folclor focalizat din perspectivă romantică
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]