KorAP: Find »[drukola/base=locativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...389 >

9,718 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

flutura, a hoinări, a merge, a rătăci, a umbla, a zbura. Explicația comună pentru acest fapt este că verbele în discuție nu conțin intrinsec informația "mișcare direcționată". Unele dintre aceste verbe denotă modul de mișcare, fiind incompatibile cu un grup locativ care să indice direcția (exemplele de sub (e)), altele sunt împiedicate de sensul lor lexical să accepte grupuri direcționale (exemplele de sub (f)). Deși unele dintre aceste verbe acceptă un grup locativ care indică direcția (exemplele de sub (g)), există două argumente care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verbe denotă modul de mișcare, fiind incompatibile cu un grup locativ care să indice direcția (exemplele de sub (e)), altele sunt împiedicate de sensul lor lexical să accepte grupuri direcționale (exemplele de sub (f)). Deși unele dintre aceste verbe acceptă un grup locativ care indică direcția (exemplele de sub (g)), există două argumente care le exclud din clasa inacuzativelor: subiectul controlează acțiunea și nu este posibilă adjectivarea participiului pentru citirea nonpasivă. (e) Steagul flutură în vânt (*înspre noi, *în direcția aceasta); *steag fluturat în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pentru ca un verb să fie inacuzativ (și să fie încadrat într-o anumită clasă), ci și alte proprietăți, cum sunt: caracterul uman vs nonuman/inanimat al subiectului; capacitatea de control a subiectului asupra acțiunii denotate de verb; existența unui grup locativ/direcțional în enunț. În funcție de acești factori, am prezentat numeroase situații care ilustrează trecerile între subclase semantice, o posibilitate sistematică constituind-o migrarea din clasa verbelor de schimbare de stare în cea a verbelor care descriu o configurație spațială. Ideea mai

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că un argument poate primi câte un rol aparținând ambelor dimensiuni (vezi și infra, 4.2.3.). Pentru Grimshaw, ierarhia este un principiu de organizare a structurii argumentale. Autoarea propune două ierarhii, tematică și aspectuală/cauzală. (Agent (Experimentator (Țintă/Sursă/Locativ (Temă)))) Ierarhia tematică Grimshaw (1990: 8) Conform ierarhiei tematice, argumentul cel mai proeminent tematic în structura argumentală este cel mai proeminent sintactic, adică este subiect. (Cauză (alte roluri (...))) Ierarhia aspectuală/cauzală Grimshaw (1990: 24) În legătură cu ierarhia aspectuală, Grimshaw (1990: 26

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
iar atribuirea a două roluri unui argument este posibilă numai dacă cele două roluri fac parte din seturi diferite: (a) roluri extensionale/perceptuale, atribuite argumentelor unui verb prin raportare la evenimente din lumea reală pe care le descriu: Sursă, Țintă, Locativ, Temă; (b) roluri intensionale/de acțiune, care categorizează obiecte în funcție de statutul participanților la acțiune; rolurile intensionale se bazează pe teoriile naturale ale acțiunilor umane: Agent, Pacient, Instrument, Beneficiar. Levin și Rappaport Hovav (2005: 48) resping ideea că aceste roluri tematice

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ca parte a sensului lor; diferența față de entitatea care măsoară evenimentul este că aceasta are punct final, pe când parcursul nu are punct final, ci oferă o scală a distanței; punctul final poate fi impus din exterior, printr-un grup prepozițional locativ; parcursul împreună cu delimitatorul au același rol ca măsura evenimentului; interpretarea telică a verbelor de mișcare se obține prin formarea unui predicat complex (V + PP), care, datorită grupului prepozițional, este inerent telic. Există deci două modalități de a obține o interpretare

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dacă există al treilea argument, acesta desemnează obligatoriu parcursul. Cazul acuzativ este atribuit de nodul aspectual responsabil de telicitatea evenimentului; nu există telicitate fără Caz acuzativ, cu excepția situațiilor în care apare un grup prepozițional delimitator. Alternanța cu dativul și alternanța locativă nu sunt alternanțe: cele două sensuri rezultă din posibilitatea verbelor de a genera oricare dintre argumente în Spec,AspEM. 4.4.3. Van Hout (2004) arată că, în neerlandeză, singurul factor lexico-semantic important pentru inacuzativitate este telicitatea: verbele telice sunt

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
localizare. O abordare explicit localistă a reprezentării evenimentelor îi aparține lui Gruber (1965), conceptele fundamentale folosite de acest autor fiind mișcarea și localizarea în spațiu. Jackendoff (în numeroase studii din perioada 1972−1990) este cel care a realizat formalizarea abordărilor locative. Abordarea lui J. M. Anderson (1971, 197785 − vezi Capitolul 1, 4.3.2.) este mai strict localistă decât cea a lui Jackendoff, Anderson folosind lista de roluri semantice definite prin combinații de trăsături. În abordarea localistă, noțiunea centrală este localizarea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
El a deschis ușa' He ran in the race/He ran the competition ' El a alergat în cursă'/'El a alergat cursa/toată competiția'. Levin și Rappaport Hovav (2005: 5) folosesc pentru fenomenele de acest tip denumirea alternanțele argumentale (cauzativă, locativă, a dativului etc.), arătând că acestea reprezintă un exemplu de realizare argumentală multiplă, care presupune posibilitatea majorității verbelor de a apărea în diverse contexte sintactice. 5.1.2. În studii mai vechi, fenomenul coexistenței unei variante tranzitive și a uneia

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
participă la alternanță dacă instrumentul responsabil de schimbarea de stare este nespecificat; membrul tranzitiv are sens perfectiv, iar cel tranzitiv, sens progresiv. Matsuzaki (2001: 11) arată că, în sens larg, alternanța ergativă aparține macrocategoriei intitulate alternanțe de diateză, alături de alternanța locativă și alternanța dativului, presupunând o schimbare de valență care privește rearanjarea și numărul argumentelor. Matsuzaki (2001: 13) susține că alternanța ergativă trebuie să îndeplinească două condiții: (a) obiectul sau argumentul intern al verbului tranzitiv trebuie să fie realizat ca subiect

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
denotă configurația spațială (ancora, înțepeni) și mișcarea direcționată (coborî, urca) reprezintă o subclasă destul de insolită între verbele cu alternanță cauzativă și cu variație reflexiv/nonreflexiv, agentivitatea/tipul de cauză fiind neimportante în acest caz. Toate presupun prezența (implicită a) unui Locativ, criteriul încadrării lor în clasa inacuzativelor fiind localizarea/specificarea direcției. În privința diferenței dintre cele două variante, singura observație care se poate face este disponibilitatea mai mare a formelor reflexive de a fi folosite cu sensuri deviate: Ungaria se ancorează în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1995: 19) arată că diagnosticele pentru inacuzativitate sunt de două feluri: (a) de suprafață − cliticizarea prin ne în italiană, diagnostic care se aplică numai dacă argumentul unui verb inacuzativ rămâne în poziția postverbală în timpul derivării; inserția expletivului there și inversiunea locativă în engleză; (b) de adâncime − selecția auxiliarului, care se aplică la poziția de suprafață a argumentului: verbul it. arrivare 'a sosi' selectează auxiliarul essere 'a fi' indiferent de poziția de suprafață a argumentelor; construcția rezultativă pentru engleză; diagnosticele referitoare la

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Lucrează copii' *Lavam-se crinças na banheira − reflexiv ' Se spală copii în cadă'. Torrego (1989)31 analizează ca participând la alternanța inergativ/inacuzativ construcțiile de tipul: ?Trabajan pressos 'Lucrează prizonieri' En aquella fábrica trabajan pressos ' În această fabrică lucrează prizonieri' (subiect locativ). Mackenzie (2006: 77) respinge ipoteza lui Torrego, arătând că locativele preverbale nu au nimic special, iar subiectele nude apar în anumite contexte semantico-pragmatice. În spaniolă, substantivele nude sunt preferate cu numele cuantificate numai dacă există o anomalie pragmatică. 7. TESTE

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
iar there nu; ambele sunt împiedicate să fuzioneze în Pr. There apare dacă verbul are un argument DP în interiorul VP (inacuzativ); dacă nu există argument intern al VP, atunci apare it. Bowers (2002: 203) atrage atenția asupra faptului că inversiunea locativă este incompatibilă cu there. Grupul prepozițional locativ fuzionează succesiv cu PrP și TP pentru a le satisface trăsăturile EPP; deplasarea grupului locativ în structurile inacuzative în Spec,Pr este o altă modalitate de a satisface trăsăturile EPP ale Pr. Mackenzie

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fuzioneze în Pr. There apare dacă verbul are un argument DP în interiorul VP (inacuzativ); dacă nu există argument intern al VP, atunci apare it. Bowers (2002: 203) atrage atenția asupra faptului că inversiunea locativă este incompatibilă cu there. Grupul prepozițional locativ fuzionează succesiv cu PrP și TP pentru a le satisface trăsăturile EPP; deplasarea grupului locativ în structurile inacuzative în Spec,Pr este o altă modalitate de a satisface trăsăturile EPP ale Pr. Mackenzie (2006: 18) arată că inserția subiectului expletiv

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nu există argument intern al VP, atunci apare it. Bowers (2002: 203) atrage atenția asupra faptului că inversiunea locativă este incompatibilă cu there. Grupul prepozițional locativ fuzionează succesiv cu PrP și TP pentru a le satisface trăsăturile EPP; deplasarea grupului locativ în structurile inacuzative în Spec,Pr este o altă modalitate de a satisface trăsăturile EPP ale Pr. Mackenzie (2006: 18) arată că inserția subiectului expletiv este acceptată de verbele inacuzative prototipice și de verbul 'a fi'; expletivul și subiectul verbului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fie accentuat (în condiții normale). Mackenzie (2006: 36−38) susține că inserția expletivă este o resursă "prezentativă"; multe verbe inacuzative sunt "prezentative", iar prin construcția expletivă apar "nefocusate". Prin urmare, construcția expletivă este un fenomen esențial pragmatic. 7.2. Inversiunea locativă În engleză, de obicei, inversiunea locativă este posibilă numai pentru inacuzative, nu și pentru inergative: On our left was the Mediterranean (apud Avram 2003: 181) 'La dreapta noastră era Mediterana' *In the hall talked many people (apud Avram 2003: 182

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2006: 36−38) susține că inserția expletivă este o resursă "prezentativă"; multe verbe inacuzative sunt "prezentative", iar prin construcția expletivă apar "nefocusate". Prin urmare, construcția expletivă este un fenomen esențial pragmatic. 7.2. Inversiunea locativă În engleză, de obicei, inversiunea locativă este posibilă numai pentru inacuzative, nu și pentru inergative: On our left was the Mediterranean (apud Avram 2003: 181) 'La dreapta noastră era Mediterana' *In the hall talked many people (apud Avram 2003: 182) 'În sală vorbeau mulți oameni'. Avram

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
apud Avram 2003: 181) 'La dreapta noastră era Mediterana' *In the hall talked many people (apud Avram 2003: 182) 'În sală vorbeau mulți oameni'. Avram (2003: 182) atrage atenția asupra faptului că inacuzativele prototipice pot apărea în structuri cu inversiune locativă, însă cele derivate, care denotă o schimbare de stare definită, nu acceptă inversiunea locativă (a) și că, accidental, inergativele acceptă construcția (b): (a) *On the top floor broke many windows ' La etajul de sus s-au spart multe ferestre' (b

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
people (apud Avram 2003: 182) 'În sală vorbeau mulți oameni'. Avram (2003: 182) atrage atenția asupra faptului că inacuzativele prototipice pot apărea în structuri cu inversiune locativă, însă cele derivate, care denotă o schimbare de stare definită, nu acceptă inversiunea locativă (a) și că, accidental, inergativele acceptă construcția (b): (a) *On the top floor broke many windows ' La etajul de sus s-au spart multe ferestre' (b) On the third floor worked three women ' La etajul trei munceau trei femei'. Levin

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a) *On the top floor broke many windows ' La etajul de sus s-au spart multe ferestre' (b) On the third floor worked three women ' La etajul trei munceau trei femei'. Levin și Rappaport Hovav (1995: 214) arată că inversiunea locativă este unul dintre cele două diagnostice de suprafață pentru inacuzativitate, alături de inserția expletivului there; în inversiunea locativă, obiectul din D-Structură nu devine subiect în S-Structură, ci își păstrează poziția postverbală; verbele care selectează auxiliarul be 'a fi' apar

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
b) On the third floor worked three women ' La etajul trei munceau trei femei'. Levin și Rappaport Hovav (1995: 214) arată că inversiunea locativă este unul dintre cele două diagnostice de suprafață pentru inacuzativitate, alături de inserția expletivului there; în inversiunea locativă, obiectul din D-Structură nu devine subiect în S-Structură, ci își păstrează poziția postverbală; verbele care selectează auxiliarul be 'a fi' apar cel mai frecvent în inversiunea locativă. Autoarele observă că numai anumite subclase de verbe inacuzative apar în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
diagnostice de suprafață pentru inacuzativitate, alături de inserția expletivului there; în inversiunea locativă, obiectul din D-Structură nu devine subiect în S-Structură, ci își păstrează poziția postverbală; verbele care selectează auxiliarul be 'a fi' apar cel mai frecvent în inversiunea locativă. Autoarele observă că numai anumite subclase de verbe inacuzative apar în această construcție; verbele care descriu tipul de mișcare și verbele de emisie de sunete apar în inversiunea locativă atunci când iau grupuri direcționale; verbele inacuzative de schimbare de stare nu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
selectează auxiliarul be 'a fi' apar cel mai frecvent în inversiunea locativă. Autoarele observă că numai anumite subclase de verbe inacuzative apar în această construcție; verbele care descriu tipul de mișcare și verbele de emisie de sunete apar în inversiunea locativă atunci când iau grupuri direcționale; verbele inacuzative de schimbare de stare nu sunt acceptate în această construcție. Concluzia autoarelor (Levin și Rappaport Hovav 1995: 216, 229) este că inversiunea locativă nu e diagnostic pentru inacuzativitate, ci este determinată discursiv. Funcția discursivă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de mișcare și verbele de emisie de sunete apar în inversiunea locativă atunci când iau grupuri direcționale; verbele inacuzative de schimbare de stare nu sunt acceptate în această construcție. Concluzia autoarelor (Levin și Rappaport Hovav 1995: 216, 229) este că inversiunea locativă nu e diagnostic pentru inacuzativitate, ci este determinată discursiv. Funcția discursivă a inversiunii locative este aceea de focus prezentativ. 7.3. Construcții rezultative Construcția rezultativă nu reprezintă un test neechivoc, deoarece este acceptată numai de unele inacuzative, dar și de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]