1,283 matches
-
și atitudinii colective, contextul paremiologic având valoare concluzivă ("Știut este: satul arde, baba...", IX, 129; Așadar sempre avanti! Ce dracu, ori caftan pân-în pământ ori ștreangul de gât.", IX, 119). Eminescu se detașează însă de model și sparge tiparul locuțiunii românești, al citatului savant sau al construcției unei zicători, prelucrând-o și adaptând-o la nevoile argumentative. De cele mai multe ori idiotismele sunt integrate organic articolului polemic conferind expresivitate și culoare ideilor prezentate. Semnificațiile limbajului politic eminescian sunt influențate și de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Reactivarea memoriei scripturilor generează în publicistica eminesciană structuri compozite care amalgamează "prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei; perspectiva eschatologică ș.a."450. Prezența proverbelor, a expresiilor populare, a locuțiunilor și zicătorilor contribuie la plasticizarea ideilor prezentate și la familiarizarea cititorului cu problematica articolelor. Valorificând resursele stilistice ale limbii populare, jurnalistul reușește să construiască un cadru de familiaritate, imprimând articolelor acel "ton sfătos" de care vorbea G. Călinescu în legătură cu publicistica
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unele aparținând unor autori iluștri (Charlotte Brontë, André Maurois, Antoine de Saint-Exupéry, Max Frisch, William Saroyan ș.a.). A scris și cărți pentru copii. Împreună cu fratele său Eugen B. Marian a îngrijit o ediție revizuită și augmentată a dicționarului Citate și locuțiuni străine al tatălui lor, Barbu Marian. SCRIERI: Toto premiant, București, 1934; S-a născut un copil, București, 1941; Cristofor Columb, București, 1942. Traduceri: Zane Gray, Nevada, București, 1940, Roibul sălbatic, București, 1940; Maxence van der Meersch, Casa de pe dună, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
a se găsi"; (5) Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc ești? (Ispirescu) − (când adverbul arată originea) "a se naște, a se trage, a purcede, a deriva, a proveni"; (6) Copilașul nostru nu mai este (Creangă) - (în legătură cu o locuțiune temporală; despre ființe) "a trăi, a viețui, a o duce"; (7) Alt stăpân în locul meu nu mai face brânză cu Harap-Alb, cât îi lumea și pământul (Creangă) - (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) "a dura, a dăinui, a ține"; (8) Puțin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
considerată incompatibilă cu credința în Dumnezeul unic; celelalte ființe divine care îl înconjoară pe Yhwh în consiliul său de curte vor deveni simple creaturi, degradate la nivelul intermediar între lumea divină și cea umană, așa cum ne arată uzuala înlocuire a locuțiunii benê ’ēlîm (lit. „zei”) cu termenul „îngeri” de către versiunea greacă a LXX. Imaginea zeului Yhwh înconjurat de alte divinități mai mici, ca un fel de consiliu al curții cerești, are două funcțiuni teologice importante. Întâi de toate, vrea să afirme
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
context. Sensul propriu (de bază și secundar) și sensul figurat * Mijloace interne de îmbogățire a vocabularului. Derivarea. Compunerea. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicală * Mijloace externe de îmbogățire a vocabularului. Împrumuturile. Neologismele * Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Paronimele * Cuvintele polisemantice. * Unitățile frazeologice (locuțiuni, expresii) * Pleonasmul Noțiuni de fonetică * Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe la capăt de rând * Folosirea corectă a accentului în limba română Morfosintaxa * Părțile de vorbire flexibile. Clasificarea/felul (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuțiunile. Categorii morfologice (diateză, conjugare, mod
EUR-Lex () [Corola-website/Law/204000_a_205329]
-
Paronimele * Cuvintele polisemantice. * Unitățile frazeologice (locuțiuni, expresii) * Pleonasmul Noțiuni de fonetică * Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe la capăt de rând * Folosirea corectă a accentului în limba română Morfosintaxa * Părțile de vorbire flexibile. Clasificarea/felul (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuțiunile. Categorii morfologice (diateză, conjugare, mod, timp, persoană, gen, număr, caz, grad de comparație). Funcții sintactice * Părțile de vorbire neflexibile. Clasificarea/felul (adverb, prepoziție, conjuncție, interjecție). Locuțiunile. Funcții sintactice (adverb, interjecție) Noțiuni de sintaxă * Cuvintele și construcțiile incidente. Punctuația lor * Relațiile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/204000_a_205329]
-
română Morfosintaxa * Părțile de vorbire flexibile. Clasificarea/felul (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuțiunile. Categorii morfologice (diateză, conjugare, mod, timp, persoană, gen, număr, caz, grad de comparație). Funcții sintactice * Părțile de vorbire neflexibile. Clasificarea/felul (adverb, prepoziție, conjuncție, interjecție). Locuțiunile. Funcții sintactice (adverb, interjecție) Noțiuni de sintaxă * Cuvintele și construcțiile incidente. Punctuația lor * Relațiile sintactice în frază (coordonare și subordonare). Mijloacele de realizare a relațiilor sintactice în propoziție și în frază: joncțiunea, juxtapunerea, topica * Fraza. Propoziția principală și propoziția secundară
EUR-Lex () [Corola-website/Law/204000_a_205329]
-
kýrios hežs (3.1.5.1.); - adjectiv + substantiv: megaloprepgs dóxa (3.2.1.1.4.), ho mónos theós (3.2.1.4.2.); - adjectiv + substantiv în genitiv însoțit de un atribut: prÄtótokos pásQs ktíseÄs (3.2.2.6.7.); - adjectiv + locuțiune adverbiala: prÄÎtos kaì s...ț eis tòn aiÄÎna, prÄÎtos kaì s...ț metà ta¤ta (3.1.4.2.); - substantiv + adjectiv: theòs zÄÎn (3.1.3.2. și 3.2.1.3.1.), theòs aiÀnios (3.1.4.1.), theòs
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
limba română în materie de sinonimie: de exemplu, coranicul al-Wakl este tradus cu nu mai puțin de cinci nume de agent: „Ocrotitorul”, „scutitorul”, „Proteguitor/Protector”, „oblăduitor”, „Apărătorul”, pe lângă două substantive metaforice - „scut” și „Chezaș/chizeș” - un verb și o locuțiune verbală la mod personal - „se îngrijește”, „are grijă” (în ambele cazuri e vorba de procedeul indirect al transpunerii 317; la fel, pentru biblicul ho epískopos un singur traducător folosește împrumutul direct, în vreme ce ceilalți îl traduc cu „Socotitoriul”, „Păzitorul”, „Veghetorul”, „Purtătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1949) - reprezentate, dar needitate în volum. A scris și câteva scenarii de film documentar: Centenarul Teatrului Național „I.L. Caragiale” (1952), Bogății ascunse (1953), Cantemiriștii (1958). Împreună cu Paul B. Marian a îngrijit o ediție revizuită și amplificată a dicționarului Citate și locuțiuni străine al tatălui lor, Barbu Marian. După modelul acestuia, realizează - prin selecție și traduceri - o culegere de citate și maxime, intitulată Trei secole de paradox (1983). A făcut numeroase traduceri, unele de bună calitate, din operele unor scriitori importanți din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
etnografului român”. F. participă, individual sau împreună cu studenții filologi, la îmbogățirea Arhivei de Folclor a Facultății din Iași cu materiale din județele Moldovei. SCRIERI: Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf, București, 1987; Sapientia ars vitae est. Mic dicționar de cuvinte, locuțiuni, cugetări și citate străine, Iași, 2002. Repere bibliografice: Marin Florea, „Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf”, CRC, 1987, 28; Brândușa Steiciuc, „Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf”, „Magazin”, 1987, 33; Nicolae Cârlan, „Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf”, „Pagini bucovinene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
TERMENUL s. f. mână, mâini, trimite spre fiecare din cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, se referă, în special, la partea de la extremitatea antebrațului, care se termină cu cele cinci degete; MÂNĂ apare în locuțiunea adjectivală de mână: făcut cu mâna, lucrat manual; (despre unelte, instrumente) acționat manual. ÎN DICȚIONARE, TERMENUL MÂNĂ apare în numeroase construcții, cu sensuri dintre cele mai diferite: - pe (sau la) mâna dreaptă (sau stângă): pe partea dreaptă (sau stângă); - pe sub
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
minte. Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective, în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții) - Știi, Mario, de ce te-am adus? Ascult, Măria-ta. Ne ducem, dar gândește-te, stimabile, că suntem vecini. Ce, mă, n-ai dormit ieri? Unde-i lupul, moș Mihai? Ei, jupâneasă dragă, asta nu pot face. Cum te
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
L-am văzut citind o carte./ L-am văzut că citea o carte. Regentul verbal poate fi un verb la un mod personal(Orzul să mi-l dați fiert în lapte.) sau nepersonal ( Gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri.), locuțiune verbală ( El o credea pierită, socotind că și făcuse seama singură.) sau o interjecție cu valoare verbală (Na-ți-o frântă că ți-am dres-o. Te iată prins de vânturi. Hai la noi porcar!). Regentul verbal poate fi uneori
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
interjecție, verb la supin): Un glas s-a-nălțat amar. Venit-au zece din război. L-a făcut scârța - scârța. Pe băiat îl crezusem de însurat. b) substantive sau substitute ale acestora în acuzativ fără prepoziție sau cu o prepoziție sau o locuțiune prepozițională specializate pentru această funcție sintactică, de tipul drept, în chip de, în calitate de sau cu o prepoziție oarecare, de tipul fără, dintre, ca, printre etc. sau în genitiv fără prepoziție sau o prepoziție marcă a acestui caz: Băiatul răsucea fără
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
sau pronumele numai cu rol de complement direct al propoziției: Văd lumina lucind. 2. La nivelul frazei: Propoziția dublu subordonată determină simultan un regent de tip nominal și unul de tip verbal. Ea poate fi introdusă prin: a) conjuncții sau locuțiuni conjuncționale subordonatoare - că, dacă, fără să - Îl vedea că abia așteaptă; b) adverbe relative - cum, precum, cât - Parcă-l văd cum ușor scoate cureaua.; c) pronume relative - care, cine, ce, cât, cel ce - Nu l-ai văzut ce trist era
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
semantic și structural, al funcției, de conținutul semantic concret al funcției A plecat cu o mare încredere. / A plecat fără nicio încredere . - sau de opțiunea subiectului vorbitor - El se dă drept director. Propozițiile se introduc în frază prin: conjuncții și locuțiuni conjuncționale: că, ca să, ca și când, ca și cum: I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși; pronume(adjective) relative: Refuzăm lucrurile ce sunt și le tratăm ca generalități; adverbe relative: încât, cum, în chip de, drept: Iată-l cum din haos
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Regentul nominal este regentul principal. El poate fi un : substantiv: Greierii negri, traficanți, vând o mirodenie trecătoarelor albine; pronume: El, singuratic, duce către cer brazda; numeral: Sfioși, cei doi nu izbutiră să găsească răspunsul potrivit. Regentul verbal este un verb(locuțiune verbală) sau, mai rar, un adjectiv (Gândul, ajuns în flacăra lui de ploaie târzie, se face palid). Regentul verbal este de fapt un simplu termen de referință, deoarece legătura dintre el și atribut este slabă. Flora Șuteu, vorbind despre atributul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
De aceea, Maria Rădulescu numește acest determinant ,,nume predicativ circumstanțial”. Acțiunea care e determinată de un nume predicativ circumstanțial poate fi exprimată printr-un verb la una din cele trei diateze, la un mod personal sau nepersonal, sau printr-o locuțiune verbală: a) După aceea ziua curse liniștită. Noaptea se lăsa murdară și grea. Puii sunt mâncați fripți. b) Priveam la apa care se strecura lină și limpede. Toți așteptau întristați, deznădăjduiți. A auzit-o întâia oară suspinând ușurată. Cum cutezați
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a intra, a coborî, a pleca etc.) sau tranzitive folosite în mod absolut: Mâncară la început tăcuți și flămânzi. Mult mai rare sunt cazurile când numele predicativ circumstanțial însoțește un verb tranzitiv. Numele predicativ circumstanțial se exprimă printr-un adjectiv, locuțiune adjectivală, gerunziu și participiu cu valoare adjectivală: a) adjectiv: În timpul acesta noi ne urmam drumul liniștiți. Se întorsese destul de vesel acasă. b) locuțiune adjectivală: Se va întoarce cu inima frântă. Toți copiii dumisale o așteptau cu ochii boldiți. c) gerunziu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cazurile când numele predicativ circumstanțial însoțește un verb tranzitiv. Numele predicativ circumstanțial se exprimă printr-un adjectiv, locuțiune adjectivală, gerunziu și participiu cu valoare adjectivală: a) adjectiv: În timpul acesta noi ne urmam drumul liniștiți. Se întorsese destul de vesel acasă. b) locuțiune adjectivală: Se va întoarce cu inima frântă. Toți copiii dumisale o așteptau cu ochii boldiți. c) gerunziu cu valoare adjectivală: Nu după multă vreme s-a întors suferindă. Ruinele se înălțau fumegânde. Apa țâșnea clocotindă. d) participiu devenit adjectiv, la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
M. Eminescu, Melancolie, p. 39). Predicatul circumstanțial exprimat prin adjectiv poate determina substantivul sau pronumele cu funcție de complement direct în propoziție: Am găsit-o bolnavă. Și-a găsit mama după ani de zile sănătoasă. Predicatul circumstanțial poate fi exprimat prin locuțiuni adjectivale, gerunzii și participii cu valoare adjectivală. a) Participiu cu valoare adjectivală: Trecătorii se întorceau mirați. Oamenii se priveau uimiți. Adjectivul cu funcție de predicat circumstanțial se acordă în gen, număr și caz cu subiectul propoziției. b) Gerunzii cu valoare adjectivală
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
modală raportată la subiectul sau obiectul propoziției. El este cerut, în general, de verbe intranzitive, verbe de mișcare sau de verbe tranzitive cu valoare absolută. Predicatul circumstanțial are dublă funcție, funcție determinativă și predicativă. El poate fi exprimat prin adjective, locuțiuni adjectivale, participii și gerunzii cu valoare adjectivală. În cazul când predicatul circumstanțial este exprimat printr-un adjectiv, se face acordul cu subiectul sau obiectul al cărui determinant principal este. Predicatul circumstanțial poate fi exprimat printr-un substantiv însoțit de prepoziția
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Sub raportul lexico-morfologic, atributul predicativ poate fi - ca și adverbul: a) simplu - când este exprimat printr-un cuvânt: În odaia de peste tindă se auzea plin, puternic glasul bătrânului. b) perifrastic - când este exprimat printr-o expresie adjectivală perifrastică sau chiar locuțiune adjectivală: Și trist (simplu), cu fruntea înclinată (perifrastic), ascult străvechiul cântec sfânt. Ca proveniență morfologică, atributul predicativ poate fi: a) adjectiv propriu-zis ori de origine verbală sau substantivală: El vine trist și gânditor. b) participiu cu valoare verbală Slova de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]