1,413 matches
-
Abdulah bănuia că decizia avea la bază faptul că era pakistanez, sau arab, sau român, puțin mai conta. Din punctul ei de vedere era același lucru. Iar dacă la asta mai adăuga și faptul că de la oribilele atentate din metroul londonez nu trecuse prea multă vreme, Abdulah putea acum să-și facă o imagine cât se poate de completă în legătură cu motivele repulsiei fetei. Repulsiei fetelor în ceea ce-i privea pe ei, arabii, sau mesopotamienii, sau dracu’ mai știe, pentru că în situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu altcineva decât cu surorile, mamele și bunicile lor. Iar dacă la asta mai adăugau și faptul că nu-i mai angaja nimeni, situația lor cu siguranță că nu se arăta prea luminoasă. Cauză-efect, cum ar fi spus orice angajator londonez, numai că Abdulah și prietenii săi erau departe de a se fi gândit vreodată la așa ceva. Dar mai rău decât toate, mai rău decât faptul că tipa îl jignise cumplit, refuzându-l fără să-i spună, credea el, adevăratul motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cap, Abdulah își cumpără ediția arabă a ziarului Daily Mail și alese un anunț punând degetul la întâmplare, pentru că oricum nu îl mai interesa nimic. Se dovedi că era un post liber de Moș Crăciun la unul dintre marile magazine londoneze, lucru care pe Abdulah îl încântă la culme. Nici în visele cele mai frumoase, cu mii de virgine, nu-și putea închipui că va deveni un martir având ocazia să facă atât de multe victime și lovind în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de cecuri. În timp ce lucram, îmi șopteam mie și banilor. Ultima scrisoare avea adresa scrisă de mână și mi se adresa cu Domnului John Self Esquire. Pe când răsfoiam teancul kaki, în dimineața îngrozitoare a întoarcerii mele de la New York (stând în amiaza londoneză, în apartamentul pustiu, cu ceva de băut, ca, de exemplu, gin cu un pahar de apă minerală la șase a. m. - asta vrându-se o veste bună atât pentru trup cât și pentru suflet), în căutarea unei amicale mâini de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o speluncă mișto cu panouri de plastic și mese melaminate, pe jumătate birt ieftin, pe jumătate loc de întâlnire pentru borfași, frecventată de o trupă de adevărați italieni laolaltă cu clienți întâmplători - ziliere de prin partea locului, cerșetoare reformate, măturători londonezi. Ai să găsești de toate soiurile aici, de la gunoieri până la manageri de condiție medie. Meniul este orientat spre pungile sărace, dar localul vinde băuturi. Altfel, cum și-ar fi putut aduna clienții? Azi am comandat o mâncare cu sos plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din limbă. Dintotdeauna apărătoare a monogamiei, ea născocește niște boli noi și ciudate. E gata să pună umărul la acest proiect. M-am smuls de pe scaun, am ieșit și i-am plătit șoferului prin geamul din dreptul lui - un obicei londonez, și unul prost în New York. Bătrânul șofer stătea impasibil în cușca lui. — N-am rest la zece. — Cum? — Nu citești? și-mi arătă spre semnul galben - neputința șoferului față de orice hârtie mai mare de cinci dolari. N-am ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de restaurant“ și „restaurator“ (engl.). 1 Fluviu din Africa de Sud care străbate Mozambicul, vărsându-se în Oceanul Indian. . Spermă (engl.) . Membru al confederației de indieni din America de Nord. California. În romanul 1984 de G. Orwell, camera 101 din „Ministerul Iubirii“ este... . Corvoadă. . Stradă londoneză unde se află redacțiile celor mai multe ziare. Termenul este folosit figurativ, cu referire la toată presa britanică. . Supranume poetic al lui Wiliam Shakespeare. . În original trusty = deținut care se bucură de un tratament privilegiat drept răsplată pentru buna lui comportare. Joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din Shepperton erau ticsiți cu fotografiile pe care le făcuse în fiecare dimineață prin teleobiectiv, de pe podurile pietonale de deasupra autostrăzilor ce duceau spre vest și de pe acoperișul garajului cu mai multe etaje al studiourilor, când ea ieșea din hotelul londonez. Cadrele apropiate cu genunchii și mâinile ei, cu suprafața interioară a coapselor și comisura stângă a buzelor i le-am făcut eu, fără probleme, la copiatorul din biroul meu, înmânându-i pachetele cu imprimate de parcă ar fi fost fragmentele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
gura cicatrizată ca a unei reptile. Inhală fumul pe nări. M-am uitat la teancul de fotografii proaspăt developate aflate pe masa de sub geam. Arătau fața familiară a actriței de film, făcute când aceasta cobora din limuzină în fața unui hotel londonez. - Elizabeth Taylor. O urmărești? - Nu încă. Trebuie să fac cunoștință cu ea, Ballard. - De ce, face parte din proiectul tău? Mă îndoiesc că te-ar putea ajuta. Vaughan începu să umble săltăreț prin încăpere pe picioarele-i inegale. - Lucrează la Shepperton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lungă în formă de V, cu puncte albe, intitulată „Spermă“. În încheierea chestionarului, apărea ultima dintre victimele lui Vaughan. Elizabeth Taylor care, zâmbind peste umărul soțului ei din adâncimea banchetei din spate, cobora din limuzina cu șofer în fața unui hotel londonez. Gândindu-mă la această nouă algebră a poziției piciorului și punctul de rănire pe care-l calcula Vaughan, i-am căutat coapsele și rotulele, cadrele de crom ale portierei și capacelor dulăpiorului pentru cocteiluri. Am presupus că Vaughan ori subiecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nr. 73 aflăm că „La Bruxelles se deschide în curînd expoziția colaboratorului și prietenului nostru P. Floquet. Expoziția se anunță ca o explozie”. Colaborator și prieten al revistei lui Vinea și Iancu este și Sidney Hunt. O semnalare a revistei londoneze Ray îl revendică pe avangardistul englez ca pe blazon al Contimporanului: „unica revistă de artă nouă din Londra. Anglia conservatoare pînă mai eri trece prin criza dezvoltărei sale. Sidney Hunt, colaboratorul nostru, este și un excelent redactor și organizator”. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Călinescu pune — apoi — în legătură textele lui Urmuz cu expansiunea comicului sub forma literaturii absurdului (Beckett, Ionesco, Adamov ș.a.). Mai interesante sînt considerațiile formulate de critic într-un „Post-scriptum. Urmuz în englezește”, prilejuit de numărul dedicat lui Urmuz al publicației londoneze Adam. International Review, Edited by Miron Grindea, Nos. 322-23-24, XXXII, 1967, în traducerea lui Miron și a Carolei Grindea. După numărul din 1964 al revistei Les léttres nouvelles, unde apar - traduse în franceză de Eugene Ionesco - cîteva texte urmuziene, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alături de o prezentare semnată de „urmuzianul” Jacques G. Costin (exContimporanul). În 1967, revista Akzente din München prezintă eseul lui Eugène Ionesco alături de traducerea în limba germană a textelor urmuziene. „Integrala” lor în limba engleză apare, cum afirmam anterior, în publicația londoneză Adam. International Review, Edited by Miron Grindea, Nos. 322-323-324, XXXII, 1967, în traducerea lui Miron și a Carolei Grindea, alături de un studiu minuțios al Mirei Baciu-Simian („More on Urmuz — the Language”). În 1970, poetul Ștefan Baciu va dedica la Honolulu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parte dintr-o generație de oameni ale căror vieți fuseseră marcate fără drept de apel de războiul din 1914-1918. Era convențional și, În toate situațiile, extrem de atent să nu jignească moravurile celor două lumi În care trăia, suburbia și lumea londoneză a afacerilor. Înainte de război făcuse studii de avocatură, Însă moartea unui frate la Ypres și pe urmă a tatălui său - un victorian tipic de la sfârșitul secolului, care fusese căsătorit de două ori și lăsase nenumărați copii În urmă - Îl obligaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
călătorit mult, s-a bucurat de influența artelor, a circulat În societate (Într-o iarnă a cinat În oraș de 107 ori) și este proprietarul unei căsuțe vechi dar fermecătoare din Rye, ca și al contractului pentru acest spațios apartament londonez, cu o minunată priveliște către Tamisa. A Întreținut prietenii profund răsplătitoare atât cu femei, cât și cu bărbați. Dacă nu a avut nici o experiență sexuală, aceasta a fost În urma propriei opțiuni, spre deosebire de mulți dintre tinerii din Flandra, care au murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Acum se dovedea că avea totuși „o inimă“. Dictă scrisori către toți prietenii, pentru a le comunica acest lucru, și savură cu Încântare răspunsurile lor Îngrijorate. Jucă asiduu rolul invalidului confirmat abia mai ieșind din casă, niciodată seara. Medicul său londonez, care purta exoticul și sugestivul nume de Des Voeux, Îl vizita periodic la Carlyle Mansions. Reuși să lucreze puțin În noiembrie, terminând o elegiacă introducere la Scrisorile din America, ale lui Rupert Brooke, lucru care Îl făcu să verse câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
crizei - Într-un fel, Întreaga ei viață de după 1907 nu făcuse decât să o pregătească. Într-o zi din luna august a acelui an, o tânără de douăzeci și șapte de ani, care lucra la cine știe ce indexare plicticoasă În biroul londonez pentru activități de secretariat al domnișoarei Petheridge, auzise cu uimire un pasaj din Ambasadorii, de Henry James, unul dintre romanele ei preferate, dictat unei dactilografe de la o masă din apropiere. — „Curtea era spațioasă și deschisă virgulă... plină de revelații virgulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prestigioase publicații. Amfitrioanele se Întreceau să Își asigure prezența sa la cine și serate. Agenda Îi era Întotdeauna plină. Doar fugind din când În când până În Franța sau În Italia mai reușea să scape de presiunea permanentă a vieții sociale londoneze. De aceea, după cum el Însuși Înțelesese, devenise motiv de uimire și chiar de gelozie printre unii dintre prietenii săi faptul că Îi dedica atâta timp lui Du Maurier, care nu era nici bogat, nici „spiritual“, nici sclipitor de inteligent. Biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ei era atât de transparentă, Încât Îi dădea posibilitatea să o tachineze, la rândul lui, luând În râs subiectul. Dat fiind că ducea o viață retrasă, aventurându-se doar arareori să iasă din casă, pericolul ca Alice să Încurajeze bârfa londoneză era mic, dar nu o putea Împiedica să facă aluzii Întunecate În scrisorile către William. Fenimore știa, desigur, de prezența surorii la Londra și dedusese, din felul În care Henry Îi descuraja orice propunere de a o vizita, ostilitatea acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doar o vedere piezișă asupra parcului, de la ferestrele din față. Imediat după Anul Nou Își făcu curaj și Închirie un apartament de la etajul al patrulea al unui bloc nou din South Kensington. Era o masă simetrică și frumoasă de cărămidă londoneză de un ocru pal, cu fațadele Îmbrăcate În piatră, ferestre În relief și balcoane cu balustrade delicate de fier forjat, amplasată la jumătatea lui De Vere Gardens, o intrare largă și liniștită, care dădea În Kensington Gore. Adresa avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ușile de metal dantelat și invitând-o În cabina mică, lambrisată cu stejar. Lifturile În locuințele particulare erau Încă o noutate În Anglia. Apartamentul era spațios, cu numeroase ferestre. Lumina Îl inunda chiar și Într-o zi cenușie de februarie londonez. Strălucind de mândria proprietarului, o conduse dintr-o cameră În alta, În timp ce pașii le răsunau pe podelele de lemn lustruit (covoarele și carpetele Încă nu fuseseră livrate de Baker’s). — Ăsta e salonul, dar eu am să-l folosesc drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întorc la Florența. — Dar de ce? — Nu cred că e nevoie să te conving pe tine de frumusețile Florenței? spuse ea cu un zâmbet. Nu, dar... Ezită să dea o ripostă. — M-am săturat de peisajul rural englezesc și de distracțiile londoneze. Ce m-ar mai putea reține aici? Henry nu avea nici un răspuns. Dacă i-ar fi spus: „Eu“, nu se știa În ce direcție avea să se Îndrepte conversația. Ca și cum i-ar fi sesizat jena, Fenimore Îl scuti de povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deși era translatorul oficial al Comisiei de Comerț, Edmund Gosse vorbea Îngrozitor franceza). Seara decurse excepțional, În parte, fără Îndoială, fiindcă era o Întâlnire privată, doar Între bărbați. Cu câteva zile Înainte, Henry luase prânzul Împreună cu Maupassant la un restaurant londonez În vogă, iar francezul Îl pusese Într-o situație delicată, cerându-i ajutorul pentru a agăța o femeie care stătea singură la o masă, de partea cealaltă a salonului. — Du-te și Întreab-o dacă nu vrea să vină la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ea În numărul din mai al revistei The Nineteenth Century, intitulat Robert Elsmere și bătălia pentru credință, În care o descria ca „strălucită dar pernicioasă“, ceea ce făcu vânzările să crească enorm. Era cartea pe care toată lumea care ieșea În societatea londoneză, În sezonul acela, trebuia pur și simplu să o citească pentru a-și spune părerea. În mijlocul acestei isterii, Henry citi exemplarul pe care Îl primise cu autograf, copleșit de mirare. Cum puteau oamenii să nu vadă că, În ciuda intențiilor bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zece mii Într-un an din ultima piesă. — Dumnezeule mare! Henry aproape că auzea clinchetul monedelor numărate Într-un birou fără geamuri, din spatele scenei. — Dar nu ziceți hop până n-ați sărit, continuă Compton, ca și cum i-ar fi citit gândurile. Publicul londonez e greu de mulțumit, iar concurența e acerbă. De aceea vreau să lucrăm textul acesta În provincie, să Îl scoatem la rampă În turneu, să vedem cum prinde la spectatori, să punem totul la punct Înainte de a-l aduce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]