1,634 matches
-
Moscova primăvara mai răcoroasă și vegetația mai subțire și mai plăpândă. Păduri și iar păduri, în care predomină mesteacănul. Apar și brazi plantați, pini, sălcii, plopi tremurători. În lungul terasamentelor drumului de fier lucrează în mare majoritate femei. Pentru mânuirea lopeților și târnăcoapelor poartă mănuși groase de păr. La Kiev: monumentul lui Vladimir, cel care, împreună cu cneaghina Olga, a botezat pe slavi. Tot din acele timpuri istorice ne povestește de Asoldi de Sviatoslav și Pereiaslav care au făcut expediții cătră sud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe nedrept. Amenda era de 30(În ediția I, 1937, amenda e de „300 lei“, p. 84.) lei pe 12 ore de întârziere, sumă enormă pe vremea aceea, prin urmare nu era de mirare să vezi cucoane și copii cu lopata în mână, curățind de frică. La noi în casă, din proprie inițiativă, procedasem de veci astfel, găsind că este drept să ajuți primăria în zilele cu zăpadă; nu ne fusese o corvoadă impusă de vrăjmaș, dar amenzi tot plătirăm. Un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
p. 91.) lucrurile ce le plăcuseră“, între altele o rochie a d-nei Stolojan. Lia a alergat acasă cu Pia, eu la Tzi gara-Samurcaș, care a venit la fața locului și, cum constată că se spărsese ușa pivniței, se scotocise cu lopata în zăpada din curte, promise o patrulă care să oprească recidiva unor astfel de neorânduieli. La ora 8 seara patrula nu venise, dar alți doi soldați, care din nou au răvășit zăpada din curte după covoare (covoare nu fuseseră, dar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
plutonieri, jan darmi. Alți legionari, șefi de cuib, dezgropau osemintele lui Codreanu și ale celor 13 omorâți în Jilava în primăvara 1939 sub Armand Călinescu. De acolo au trecut la pușcărie și, împreună cu păzitorii, intrară în fiecare celulă cu revolvere, lopeți, topoare, și măcelăriră pe cei 52 închiși. În ultima celulă, sătui de sânge, traseră mai multe fo curi într-un plutonier, îl lăsară drept mort și, nemaiavând ce păzi, plecară cu toții în oraș. Peste câtva timp, soldații de pază auziră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Totodată, limba engleză este limba legăturilor radio în aviație și marină, este limba contractelor economice internaționale, limba comerțului mic sau mare. Oriunde s-ar afla un tânăr, dacă cunoaște limba engleză, va putea obține un serviciu la orice nivel, de la lopată sau vânzare de covrigi până la medicină, spitale, centre de cercetare. Și invers, oricât de deștept și de bine pregătit ai fi, dacă nu cunoști limba engleză sau limba țării în care vrei să te stabileaști, ești ca mut, nu te
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
iubit fiu al poporului. Dar pun pariu că e doar o coincidență acauzală. Vremea trecea și iată-mă la un an și șapte luni pronunțând OPTITA (iubita), GAGU MAMII (dragu’), COCALA, POCALA (portocala), BADADA TATA OPATA! (tata dă zăpada cu lopata), o altă propoziție prin care remarcam că taică-miu e un om gospodar. Și nu doar io. Când dă zăpada, iese în stradă și face o pârtie, în mare parte și pentru a fi admirat de vecini pentru cât muncește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
centrală, "miezul" ambelor cărți îl constituie anii de război. Am încercat să scriu documentat, cât mai bine informat, dar să nu plictisesc. Adică am dat atenție și stilului. Există așa-ziși "autori" de aviație care își închipuie că, aruncând cu lopata documente de arhivă peste documente de arhivă, întocmesc o carte. Rezultă ceva ilizibil, bun doar ca sursă de informații. O carte de istorie nu trebuie să fie ceva plicticos, prăfuit, încărcat de date și cifre, ci să pasioneze. Ca și
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
prețuri pornind de la doi dolari bucata, ideea de valoare pe care o întruchipa robustul meu ceas rusesc Pobeda, s-a confuzionat brusc și pentru totdeauna. Cât vedeai cu ochii, dădeai doar de tarabe pline cu ceasuri să le întorci cu lopata. Aveam în buzunar zece dolari, cu care aș fi putut să cumpăr zece kile de banane sau două Rollex-uri de tinichea „Made în Taiwan“. Între un Rollex de 20 000 de dolari și unul de cinci asemănarea constă în măsurarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am întâlnit și am muncit în aceeași brigadă și echipă cu Bruder Dominic și Bruder Augustin, frați ai Școlilor Creștine. Miile de deținuți politici din lagărele de la Salcia, Strâmba, Stoenești, înălțau în Insula Mare a Brăilei cu hârlețul, târnăcopul și lopata diguri de apărare în fața apelor Dunării. Era o muncă istovitoare, mai cu seamă pentru oamenii bătrâni, pentru cei neobișnuiți cu muncile fizice și pentru cei cu sănătatea șubredă. Eu eram unul dintre aceștia, căci din ziua de 4 aprilie rămăsesem
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
toate suferințele mele, într-un cuvânt - toată viața mea, numai de la tine îmi vin. Toți ceilalți îmi sunt doar mai mult sau mai puțin indi ferenți. Oameni, nu vă închipuiți că mi-ar fi o fericire... Îmi e o necesitate! Lopata În fața mea e muntele. În mâinile mele - o lopată: bucată de fier, grosolană și pătrată, cu ajutorul căreia vreau să pătrund în măruntaiele de piatră. știu: e o unealtă sărmană și neputincioasă care nu mă va duce nicăieri, chiar dacă îmi voi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
numai de la tine îmi vin. Toți ceilalți îmi sunt doar mai mult sau mai puțin indi ferenți. Oameni, nu vă închipuiți că mi-ar fi o fericire... Îmi e o necesitate! Lopata În fața mea e muntele. În mâinile mele - o lopată: bucată de fier, grosolană și pătrată, cu ajutorul căreia vreau să pătrund în măruntaiele de piatră. știu: e o unealtă sărmană și neputincioasă care nu mă va duce nicăieri, chiar dacă îmi voi zdrobi mâinile și îmi voi sângera sufletul. Alta însă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
într-o capcană. Chiar soluția propusă de Mircea avea numeroase carențe: stricarea acoperișului, și refacerea lui de către meșterul Tiron, bani cheltuiți... Și de unde? În timp ce se discuta pe marginea situației existente, am auzit în fața casei voci de oameni și zgomot de lopeți. Într-adevăr era primarul comunei însoțit de un grup de bărbați tineri veniți să dea o mână de ajutor gospodăriilor troienite. Unul dintre tineri, mai ușurel și mai sprinten s-a urcat de pe troian pe acoperiș îndepărtând zăpada de lângă horn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
degajat trebuie ținut permanent sub control, dat fiind faptul că aici se formează niște curenți de aer care contribuie în mare măsură la depunerea masivă de zăpadă și la formarea de troiene. Nu uitați ce v-am spus. Aveți o lopată? Folosiți-o! Rămâneți cu bine. La revedere, domnule primar! La revedere, oameni buni! Vă mulțumim tuturor. Și au plecat salvatorii noștri, continuându-și traseul spre alte case care aveau imperioasă nevoie de ajutor. Eram salvați. Dar am trecut printr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
face față? Cu cine să lupți? Împotriva cui? Prin ce mijloace? Așa că sfatul domnului primar a fost aplicat pe loc. Mircea, în calitatea lui recunoscută de "șef de șantier", a organizat activitatea prompt, eficient și echitabil. S-a dus după lopată, dar în același timp s-a uitat și la ceas. Vom lucra câte doi, timp de o oră. Acum vom rămâne noi, Lică și cu mine. Tu, Titi și Sandu, ne veți schimba peste o oră. Și a început lupta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de salvare. Dar n-aveau nicio șansă. Fiecare salcâm era verificat, fiecare cuib era incendiat cu tot cu locatar. Era un Auschwitz ornitologic made in Bărăgan. Iar cei care-și căutau salvarea ieșind din cuib erau omorâți jos de cei care aveau lopeți și stingeau jarul căzut de sus. Totul era ars, ars, ars! Era un crematoriu în aer liber care te înfiora de groază. Toată păduricea mirosea a carne rumenită, de parcă mii de grătare invizibile pregăteau fripturi pentru un ospăț de proporții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de proporții sardanapalice. Plutea prin aer mirosul irespirabil de pene arse și de carne făcută scrum. Jos, puii care printr-un miracol nu muriseră încă erau lichidați fără milă într-o nepăsare de-a dreptul criminală. În stânga și în dreapta mea, lopețile vâjâiau prin aer repezindu-se cu o ură bestială asupra puilor nevinovați, cu ciocurile larg deschise și ochii clipind neștiutori, care într-o secundă deveneau terci sub izbitura năprasnică a uneltei ucigașe. Păduricea fumega asemenea unui incendiu de proporții, dispersând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mici, ei înșiși erau mici, nedepășind vârsta de vreo 10 ani. Așa că n-am adunat nici un coș de vreascuri. În acest timp Leu se zbenguia pe lângă noi. Spre nenorocul nostru, Mircea a dat peste un salcâmaș uscat. Nu aveam nici lopată, nici hârleț. Cu palmele și cu degetele am râcâit zăpada de la rădăcina lui, iar Mircea cu ajutorul toporiștii a reușit să-i îndepărteze puținele ancore ce-l mențineau în poziție verticală. Copăcelul era lunguț, dar nu depășea în diametru mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lumea lor, a umbrelor. Strigătele și zgomotele erau din ce în ce mai distincte, mai clare și mai perceptibile, până când aparatul nostru auditiv a deslușit limpede o voce omenească. Hei! Mai trăiți? Curaj! Gata, sunteți salvați! Vocea primarului, sonoră și optimistă, ca și izbiturile lopeților care loveau ritmic lemnul ușilor din exterior degajând zăpada ne-au convins că nu aveam halucinații și că totul era aievea. Ușa de la intrare s-a deschis larg, iar în fața noastră se afla primarul împreună cu un grup de bărbați tineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
muncă, am declanșat acțiunea. Mircea, Lică și Sandu cărau apă cu căldările și le turnau în găurile de șobolani; eu cu tata reprezentam plutonul de execuție, înarmați cu armele cele mai adecvate unei acțiuni de acest fel: tata cu o lopată zdravănă în mână iar eu cu un băț solid de salcâm. Apa bolborosea în găurile primind căldare după căldare de parcă s-ar fi scurs în fundul pământului. Deodată, gaura la care "lucram" n-a mai primit apă: se umpluse. În aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sfredelitori și inteligenți, de parcă mi-ar fi cerut socoteală de îndrăzneala de care dădeam dovadă, nevenindu-i să creadă ce i se întâmplase și comunicându-le în același timp confraților din galerii tragedia din exterior. Încă o lovitură strașnică de lopată și tata i-a luat piuitul. A rămas strivit sub metalul rece mânjit de sângele împrăștiat peste tot. Apa continua să curgă în galerii, iar șobolanii înnebuniți se buluceau spre exterior în căutarea prețiosului oxigen. Aici, cu ochii bălăciți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce scânteiau și te sfredeleau cu o ură înfricoșătoare. Loveam în neștire, automat, aproape inconștient, cu brațele obosite, transpirat, mânjit din cap până-n picioare de sângele împroșcat, precum și de terciuiala aia scârboasă obținută din loviturile apocaliptice rezultate din trăsnetul unei lopeți vâjâitoare. Lovitură după lovitură aplicate cu forță, fără milă și sângele țâșnind din boturile lor murdare, pline de noroi, într-o ultimă și zadarnică tentativă de respirație... Această încleștare dramatică dintre om și animal a durat aproape două ore. Bilanțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
niciodată la cheremul depozitului ca să se încălzească, trec pe numele și adresa lor toată încărcătura. De aceea mă îndrept în 10 noiembrie 1988 la ora 16,30 spre Fucsik 7, unde mă așteaptă ajutoare: Mircea și Viorel, clanul Fodor, trei lopeți și un cărucior imens, ca o căruță mică, împrumutat de Rigo de la doamna Ursuleț. După ochi, cele două grămezi nu-s cine știe ce munți. Ne facem socoteala că în trei ture le-am putea mătrăși. Bărbații încep să lopăteze cu spor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
meșteșuguri precum olăritul care a dispărut cu totul în anii 1950, sau tăbăcitul pieilor din care multă vreme s-au câșigat bani frumoși și pe care pe alocurea, îl mai aflăm și astăzi. CAPITOLUL XIII Agricultura Motto: Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, Nu pentru pătule, nu pentru pogoane, Ci pentru văzduhul tău liber de mâine Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! Radu Gyr (pentru aceste versuri, poetul a fost acuzat de incitare la răscoală și condamnat la moarte de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
că o lume fără Ulise ar fi condamnată să piară. Și dacă aceasta nu ne cere să copiem statuile grecești, ne cere, În schimb, să știm ce anume le-a făcut cu putință. Cu puțin efort aș putea chiar auzi lopețile plescăind În apă În clipa cînd Ulise se apropie de țărm și se pregătește să coboare. După anii de peripeții pe mare, nu mi se pare nepotrivit să cred că sufletul său vibrează ca al unui poet. I se pot
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
brîndușe, pe care le striveau sub copite oile păscute de cîțiva alde tine? Numai că eu, atunci, la început, supravegheam respectarea proiectului, munceam zece-douășpe ore pe șantier, iar tu, de la păzit oile, ai trecut la păzit baraca unde se țineau lopețile, dormind toată ziua în șezut, cu spatele rezemat de ușă și cu sticla alături. Uiți că ne șterpeleai săptămînal cîte o cazma și-o vindeai pe-o sticlă de rachiu, iar muncitorii plăteau ce furai tu?... Adu-ți aminte... Don
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]