4,594 matches
-
251)/„Dătător de hâr (nemăsurat)” (3, 174; 57, 29)/„Cel cu (Mare) Milă” (62, 4); GG „Stăpânul Harului”; Marr „possidens liberalitatem”; RB „le Détenteur de la Faveur”; DM „le Maître de la grace”/„celui qui dispense la grace” (2, 243.251); YA „Lord of grace (abounding)”; Arb „bounteous”. Contexte: ...wa All"h yaƒtaœœu bi-ra≤mati-hi mân yaš"’u wa All"h 9ó al-Faðl al-‘A:m (2, 105/99; cf. 3, 74/67; 57, 21.29; 62,4): „...Dumnezeu alege pentru milostivenia Să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prezente în Septuaginta atestă însă faptul că traducătorii alexandrini din secolul al III-lea î.H. îl percepeau că nume generic al divinității. 3.1.2. Numele revelat YHWH: „Domnul” (toate traducerile românești); kýrios (LXX); „Dominus” (Vg); „Yahvé” (BJ); „(the) LORD” (RSV). Este cel mai important nume al divinității în Vechiul Testament (apare de 6828 de ori182). Pronunțarea acestei tetragrame, pierdută în perioada postexilică din pricina evitării rostirii acestui nume și a înlocuirii lui la lectură cu ’A:Än"y („Stăpânul meu”), e
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lui ’A:Än"y fiind uneori însoțit de pronume. (e.g. Ps 8,1: kýrie, ho kýrios hQmÄn). Traducerea ecumenica a Bibliei în limba franceză face la fel: „Seigneur, mon Seigneur” și, de asemenea, Revised Standard Version, în limba engleză, „O Lord, my Lord”. Dar Vulgata traduce cu „Dominus Deus” și, după ea, multe versiuni occidentale; traducerile românești se aliniază și ele: „Doamne, Dumnezeul meu/nostru”. Totuși, întrucat limba română are o sinonimie mai bogată, se poate păstra termenul „Dumnezeu” doar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Än"y fiind uneori însoțit de pronume. (e.g. Ps 8,1: kýrie, ho kýrios hQmÄn). Traducerea ecumenica a Bibliei în limba franceză face la fel: „Seigneur, mon Seigneur” și, de asemenea, Revised Standard Version, în limba engleză, „O Lord, my Lord”. Dar Vulgata traduce cu „Dominus Deus” și, după ea, multe versiuni occidentale; traducerile românești se aliniază și ele: „Doamne, Dumnezeul meu/nostru”. Totuși, întrucat limba română are o sinonimie mai bogată, se poate păstra termenul „Dumnezeu” doar pentru ’Elohm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este singurul Domn.” (BVA, BS și C); Akoue, IsraQl: Kýrios ho theòs hQmÄÎn kýrios hežs estin (LXX); „Audi Israel: Dominus Deus noster Dominus unus est.” (Vg); „Écoute, Israël: Yahvé notre Dieu est le seul Yahvé.” (BJ); „Hear, O Israel: The Lord our God is one Lord.” (cu varianta, în notă: „The LORD our God, the Lord is one.”) (RSV). La ideea de Dumnezeu unic s-a ajuns treptat: de la considerarea lui YHWH că divinitate proprie israeliților (’ElohQy ’a>ÄtQykem, „Dumnezeul părinților
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și C); Akoue, IsraQl: Kýrios ho theòs hQmÄÎn kýrios hežs estin (LXX); „Audi Israel: Dominus Deus noster Dominus unus est.” (Vg); „Écoute, Israël: Yahvé notre Dieu est le seul Yahvé.” (BJ); „Hear, O Israel: The Lord our God is one Lord.” (cu varianta, în notă: „The LORD our God, the Lord is one.”) (RSV). La ideea de Dumnezeu unic s-a ajuns treptat: de la considerarea lui YHWH că divinitate proprie israeliților (’ElohQy ’a>ÄtQykem, „Dumnezeul părinților voștri” - Ex 3,13), care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
theòs hQmÄÎn kýrios hežs estin (LXX); „Audi Israel: Dominus Deus noster Dominus unus est.” (Vg); „Écoute, Israël: Yahvé notre Dieu est le seul Yahvé.” (BJ); „Hear, O Israel: The Lord our God is one Lord.” (cu varianta, în notă: „The LORD our God, the Lord is one.”) (RSV). La ideea de Dumnezeu unic s-a ajuns treptat: de la considerarea lui YHWH că divinitate proprie israeliților (’ElohQy ’a>ÄtQykem, „Dumnezeul părinților voștri” - Ex 3,13), care s-a arătat superioară zeilor celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
estin (LXX); „Audi Israel: Dominus Deus noster Dominus unus est.” (Vg); „Écoute, Israël: Yahvé notre Dieu est le seul Yahvé.” (BJ); „Hear, O Israel: The Lord our God is one Lord.” (cu varianta, în notă: „The LORD our God, the Lord is one.”) (RSV). La ideea de Dumnezeu unic s-a ajuns treptat: de la considerarea lui YHWH că divinitate proprie israeliților (’ElohQy ’a>ÄtQykem, „Dumnezeul părinților voștri” - Ex 3,13), care s-a arătat superioară zeilor celorlalte neamuri - de unde formule că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Blaj); „Dumnezeul cel puternic”, „tare, biruitor” (Is 9,5) (BVA); „Dumnezeu/Domnul cel viteaz/puternic” (G-R, BS, C); ho theòs ho dynatós; ischyrós, exousiastes (Is 9,5) (LXX); „Deus/ Dominus potens” (Vg); „Dieu/Yahvé le vaillant” (BJ); „the mighty God/ Lord”. GibbÄr este un adjectiv folosit adesea substantival cu sensul de „bărbat viteaz și puternic”. Are conotații războinice. Contexte: YHWH ’ElohQy-nó hó’ ’ElohQy ha’elohm wa’A:onQy h"’a:onm ha’Ql hagga:Äl haggibbÄr we hannÄr"’ ’ašer
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
5,14) (BS); „Domnul oștirilor” (C); kýrios sabaÄth (1Rg 17,45), kýrios tÄÎn dynámeÄn (2Rg 6,2; Ps 23,10); pantokrátÄr (în cele mai multe locuri) (LXX); „Dominus exercituum” (1Sam 17,25), „Dominus virtutum” (Ps 24,10) (Vg); „Yahvé Sabaot” (BJ); „the Lord of hosts” (RSV). Acest nume, alcătuit din numele revelat și pluralul substantivului ț">"’, „oștire”, a cunoscut o evoluție. Forma cea mai timpurie este cu articol: YHWH ’ElohQy hațțe>"’ÄÖ, cu patru ocurente (Am 3,13; 6,14; 9,5; Os
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la forța creatoare, sau mântuitoare, sau pedepsitoare a lui Dumnezeu, văzute că foarte concrete. 3.1.8. Stăpân 3.1.8.1. ’AdÄn: „Domnul” (SC, Blaj, G-R, BS); „Domnul”, „Stăpânul” (BVA, C); kýrios (LXX); „Dominus” (Vg); „le Seigneur” (BJ); „the Lord” (RSV). În Vechiul Testament, ’A:Än este folosit mai ales pentru a desemna un stăpân pământesc și doar arareori pe Dumnezeu. În acest din urmă caz, apare de obicei împreună cu YHWH, adesea într-o înșiruire solemnă de nume, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
texte manifestă o puternică influență greacă: atât Cartea Înțelepciunii, cât și discursul și scrisoarea lui Pavel se adresau unui public de cultură grecească. 3.2.1.1.3. (ho) kýrios: „Domnul” (toate traducerile românești); „Dominus” (Vg); „le Seigneur” (BJ); „the LORD” (RSV). Septuaginta folosește acest adjectiv substantivat pentru a traduce numele revelat al lui Dumnezeu, YHWH. În Noul Testament este folosit pentru Dumnezeu de circa o sută de ori242, mai cu seamă în citate din Septuaginta și în expresii de tipul „mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
basileùs tÄÎn ethnÄÎn, „Regele neamurilor”, adică stăpânitor peste toate popoarele pământului. 3.2.1.6.2. déspota (e folosit exclusiv în această formă, la vocativ): „Doamne” (SC); „Stăpâne” (celelalte traduceri românești); „Dominus” (Vg); „Souverain Maître” (Lc 2,29), „Maître” (BJ); „Lord”, „Sovereign Lord” (RSV). Se întâlnește doar în rugăciuni (Lc 2,29; Fp 4,24; Ap 6,10). 3.2.1.6.3. dynástQs: „Putearnic” (SC, Blaj); „Stăpânitor” (celelalte traduceri românești); „potens” (Vg); „Souverain” (BJ); „Sovereign” (RSV). Apare doar în 1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ethnÄÎn, „Regele neamurilor”, adică stăpânitor peste toate popoarele pământului. 3.2.1.6.2. déspota (e folosit exclusiv în această formă, la vocativ): „Doamne” (SC); „Stăpâne” (celelalte traduceri românești); „Dominus” (Vg); „Souverain Maître” (Lc 2,29), „Maître” (BJ); „Lord”, „Sovereign Lord” (RSV). Se întâlnește doar în rugăciuni (Lc 2,29; Fp 4,24; Ap 6,10). 3.2.1.6.3. dynástQs: „Putearnic” (SC, Blaj); „Stăpânitor” (celelalte traduceri românești); „potens” (Vg); „Souverain” (BJ); „Sovereign” (RSV). Apare doar în 1 Timotei 6
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
n.). 3.2.1.6.4. șhoț pantokrátÄr: „Atotțiitoriul”, „cel Întrutotțiitoriu” (2Cor 6,8) (SC); „Atotputearnicul” (Ap); „Atotțiitoriul” (2Cor 6,18) (Blaj); „Atotțiitorul” (BVA, G-R, BS); „șCelț Atotputernic” (C); „omnipotens” (Vg); „tout-puissant” (2Cor 6,18), șleț „Maître-de-tout” (Ap) (BJ); „the Lord Almighty” (RSV). Septuaginta traduce deseori astfel pe YHWH Te>a’ÄÖ „Domnul Oștirilor”. Acest nume cu tentă filosofica, pe care și grecii îl foloseau pentru zeii lor, este în general evitat în Noul Testament. Se întâlnește doar în 2Cor 6,18
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
268” (1,2). Această afirmație este mărturisirea de credință prin care creștinismul se desparte de iudaism: Isus Hristos nu este simplu om, ci Om-Dumnezeu. 3.2.2.1.2. (ho) kýrios: „Domnul” (toate traducerile românești); „Dominus” (Vg); „le Seigneur” (BJ); „the Lord” (RSV). Acest nume, cu care Septuaginta a transferat numele personal YHWH/’A:Än"y, dar și pe acela de ’A:Än, „Stăpân”, îi este aplicat lui Hristos de prima generație de creștini mai întâi că nume predicativ, în cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Psautier des LXX, thèse de 3e cycle dactilographiée, Paris Prévost, Jean-Pierre, 1990, „Petit dictionnaire des Psaumes”, în Cahiers Évangile, nr. 71, Cerf, Paris. Rendtorff R., 1968, Revelation aș History, W, Pannenberg, R. & U. Wilkens, eds., New York. Rosin, Hellmut, 1956, The Lord is God - The Translation of the Divine Names and the Missionary Calling of the Church, Nederlandsch Bijbelgenootschap, Amsterdam. Schlosser, Jacques, „Qui est le Dieu de Jésus?”, în Le Monde de la Bible, nr. 110, avril 1998, pp. 71-75. Vigano, L., 1976
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Royal Society of Medicine, Londra, octombrie 1989). Osowski, J.V. (1989), „Ensembles of metaphor in the psychology of William James”, în D.B. Wallace și H.E. Gruber (eds.), Creative People at Work (pp. 127-145), Oxford, New York. Pais, R.S. (1982), „Subtle is the Lord...” the science and the life of Albert Einstein, Oxford University Press, New York. Piaget, J. (1987), Possibility and necessity, 2 vol., University of Minnesota Press, Minneapolis (ediția originală: 1981). Schweber, S.S. (1985), „The wider British context in Darwin’s theorizing”, în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
un cimitir al aristocrațiilor. Poporul atenian constituia o aristocrație în raport cu restul populației, venetici și sclavi. A dispărut însă fără a avea urmași. Diversele aristocrații romane au dispărut și ele. Aristocrațiile barbare au dispărut. Unde sunt, în Franța, urmașii francilor? Genealogiile lorzilor englezi sunt foarte exacte: mai subzistă foarte puține familii coborâtoare din gentilomii lui Wilhelm Cuceritorul, celelalte au dispărut. În Germania, aristocrația actuală este în mare parte constituită din descendenți ai vasalilor vechilor seniori. Populația statelor europene a crescut enorm în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
acest lucru poate fi posibil și în condițiile unei inegalități mai reduse. Guvernele, în opinia acestora, pot, și chiar trebuie, să intervină prin instrumente proprii în gestionarea bunurilor și a nivelului de angajare a forței de muncă. În analizele sale, Lord Beveridge (părintele securității sociale britanice) dezvoltă teoria lui Keynes și susține ideea de a asigura ocuparea deplină, respectând într-o mare măsură mecanismele unei piețe libere. În timpul celor „30 de ani glorioși” (1945-1975), teoria lui Keynes a funcționat cu succes
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cuprinzând Coreea de Sud, Japonia și Taiwanul, care să îngrădească China. Daniel Biró∗ „Idealismul utopic” sau gândirea internaționaliștilor liberali în perioada interbelică Geneza unei discipline și vecinătăți disciplinare Începuturile relațiilor internaționale ca disciplină autonomă sunt în mod formal identificate cu stabilirea de către Lordul Davies, în 1919, a primei Catedre de Relații internaționale în cadrul Universității din Wales (Aberystwyth). Purtând numele președintelui american Woodrow Wilson, onoarea primei titularizări i-a revenit lui Alfred Zimmern, unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai abordării care, mai mult
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Internatonal Relations Theory”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York. Powell, Robert (1994), „Anarchy in International Relations Theory: the Neorealist-Neoliberal Debate”, International Organization, 48 (2), primăvara. Pugh, Michael (2002), „Policing the World: Lord Davies and the Quest for Order in the 1930s”, International Relations, 16 (1). Rasler, Karen, Thompson, William R. (2005), Puzzles of the Democratic Peace - Theory, Geopolitics and the Transformation of World Politics, Palgrave Macmillan, New York. Ray, James Lee (1995), Democracy
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dezbaterile în jurul propunerii unei Forțe Polițienești Internaționale evidențiază varietatea conceptuală a internaționalismului liberal în perioada interbelică: dacă unii dintre susținătorii acestei forțe se limitează strict la rolul acesteia ca principal instrument al descurajării agresiunii, personalități impunătoare ale gândirii liberale, precum Lordul Davies, au în vedere un rol mult mai activ nu doar în prevenirea, dar și în corectarea agresiunii. Vezi Pugh (2002, pp. 97-115). Titulatura acestei forțe aruncă (o dată în plus) lumină asupra prezumțiilor proiectului liberal: consecvenți refuzului de a accepta
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
1983) Acest model cuprinde mai multe procese. În primul rând și cel mai important, vizează procesele cognitive ale evaluatorului: observarea performanțelor angajatului evaluat, stocarea acestor observații, reactualizarea și judecarea acestor informații. Cercetarea empirică a stilului cognitiv al evaluatorului (Nathan și Lord, 1983; Cardy și Kehoe, 1984; Lord, 1985) memoriei (Philips, 1984; Murphy și alții, 1985) și a inferențelor cognitive (Nathan și Alexander, 1985) susțin importanța proceselor cognitive ale evaluatorului în sistemul general de evaluare a performanțelor. Un al doilea proces este
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
procese. În primul rând și cel mai important, vizează procesele cognitive ale evaluatorului: observarea performanțelor angajatului evaluat, stocarea acestor observații, reactualizarea și judecarea acestor informații. Cercetarea empirică a stilului cognitiv al evaluatorului (Nathan și Lord, 1983; Cardy și Kehoe, 1984; Lord, 1985) memoriei (Philips, 1984; Murphy și alții, 1985) și a inferențelor cognitive (Nathan și Alexander, 1985) susțin importanța proceselor cognitive ale evaluatorului în sistemul general de evaluare a performanțelor. Un al doilea proces este reprezentat de diferitele proceduri administrative pe
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]