2,476 matches
-
de parcă nu reușeau să priceapă nimic din cele ce se petreceau În jur. Tărâmul lor era frumos. Era plin de verdeață și molcom. Ochii se odihneau când te uitai prin satul lor. Era răcoare. Stâncile din jur erau netede și lucioase, ca niște spinări de bouri grași. Se auzeau zgomote potolite de peste tot, de parcă neamul lor n-ar fi cunoscut niciodată necazul, furtuna, sau fuga de vrăjmași. Păsări de toate felurile se opreau fără frică printre casele lor, ciugulind fără ca nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mică de jos, iar pruncul deodată Începu să respire mai iute. - Ieși de-aci, ieși de-aci, ieși de-aci, tot zicea Gula și așeză În fața chipului lui Unu o făcătură netedă de ziceai că-i o bucată de gheață lucioasă. M-am holbat la lucrul acela nemaipomenit și mi-am dat seama că În el licărea chipul pruncului, Întocmai cum Îl știam. Am dat sa mă uit Îndărătul făcăturii, dar n-am zărit nimic. Tocmai vroiam să Întreb cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aproape Întreaga noapte. Chelnerul Închisese ușile glisante, astfel Încât somnul de mătase al lui Nikki să nu fie tulburat. Din când În când, mă uitam pe geam la brațele lui rotunde și la pletele negre care i se revărsau pe umerii lucioși. La treizeci și ceva de ani, chipeșul Nikki era Încă adolescentin. Chelnerul ne adusese fragi de pădure, borcănașe cu gem și boluri din ceea ce Învățasem să numesc argintăria hotelului. Ravelstein și‑a mâzgălit lăbărțat numele pe un cec, În timp ce‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și splendidele etalări de lenjerie intimă. Impudica lor dragoste pentru așternuturile fine: „Viens, viens dans mes bras, je te donne du chocolat”. Era minunat să poți fi atât de deschis În privința intimităților, a ființei vii și a necesităților ei. Revistele lucioase și alunecoase din New York imitau acest lucru, dar nu o făceau cum trebuieă Da, și apoi era viața de stradă din Franța. - Cartierele rezidențiale americane sunt În proporție de nouăzeci la sută pustii, goale de oameni. Aici, omenirea trepidează Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
confecționat dintr‑o stofă frumoasă, mătăsoasă, dar plină. Culoarea mi‑o evoca pe cea a câinilor de vânătoare Labrador - aurie, cu bogății de lumină ascunse printre falduri. - Asemenea sacouri vezi numai În reclamele din Vanity Fair sau din alte reviste lucioase la modă și, de obicei, sunt purtate de modele cu fețe bărboase, cu mutre de băieți duri sau chiar de violatori care n‑au nimic de făcut - dar absolut nimic - decât să se lase văzuți În toată gloria narcisismului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu ne‑ar fi convenit. Și n‑ar mai fi trebuit să ne tremure inima când ne uitam, peste spațiul verde despărțitor, la ferestrele lui Ravelstein. - Și, ca să ne oferim un cadou... Rosamund mi‑a arătat prospectele de voiaj colorate, lucioase - plaje Însorite, coline Împădurite, palmieri, pescari băștinași. Îmi propunea o vacanță În Caraibe. O să ne despachetăm bagajele În Boston și o să descărcăm cutiile de carton În care Înghesuisem troacele. Pe urmă o să ne luăm zborul la Saint Martin, via San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
De data aceasta figurează Vela. Așadar iată‑ne expuși pe amândoi pentru ca toată lumea să poată aprecia. Mâinile ei elegante, larg desfăcute, mă indică pe mine, atrăgând atenția asupra posturii mele stânjenitoare. În acest scenariu, amândoi stăm În fața peretelui de marmură lucioasă din interiorul unei bănci - banca de investiții. Suntem din nou pe picior de război. Dar am venit la bancă la cererea ei. Vela e Însoțită de un bărbat foarte dichisit, cu figură de spaniol, de vreo douăzeci și opt‑treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
văzut... Începusem să orbesc... Ori de câte ori auzeam hârști! ochiul meu clipea. Începuse să mi se tocească pleoapa... Erau alte vremuri, domnule, aveau altă aromă... Și nici nu ploua ca acum, în zilele de execuție... Aveam un eșafod imens și o buturugă lucioasă ca o cizmă. Și acum? Ia uitați-vă pe fereastră! Uitați-vă afară! Ce vedeți? ARTUR: Ce? GARDIANUL: Băltește. Cerul băltește. Știți de cât timp băltește? De zece ani. Și s-a umplut și de fum. Ni s-au tocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de ani. Pe un perete e un raft metalic, așa cum se găsesc prin garaje sau pivnițe, pentru borcane de ulei ars. Kerch privește în toate părțile, aiurit. Patul din care tocmai a sărit e un mindir mucegăit, învelit cu pături lucioase de uz și murdărie. Unde se află? Ce i se întâmplă? Dar soarele nu-i răspunde, se revarsă mai departe în cameră, o înghite, îi șterge orice murdărie, o face să dispară. Și Harry Kerch se trezește din nou, sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de estimat deoarece se află într-o stare deplorabilă, un raft metalic, stativ de laborator de fapt, pe care zac niște borcane dintr-o epocă la fel de greu de stabilit ca vârsta pianinei și o saltea pusă direct pe linoleul vernil, lucioasă de jeg ca centura neagră a vechilor samurai. Fereastra dublă nu are perdele și dă spre lacul Plumbuita. Pe peretele opus, spânzură un crucifix de ghips vopsit în auriu. Și din locul său de suferință veșnică, Iisus Hristos privește veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-am ajuns. Recoltată ca o căpșună? se gândește Despina. Oare chiar îmi doresc asta? Poate că mi-am dat cu prea mult ruj. Și pe furiș scoate din poșetă o batistuță de hârtie pe care o lipește de buzele prea lucioase pentru șoseaua Petricani. Un microbuz inscripționat București-Bacău-retur depășește maxi taxiul oprit în stație și Despina se întreabă dacă Bianca o fi plecat la Oituz. D-șoara Sorana Filip privește printre ghivecele de flori de pe pervazul de ciment al clasei. Directorul tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acela straniu - ca bolnav muncit de gânduri. Hainele îmi fuseseră făcute ferfeniță în bătaia pe care o primisem. Așadar din resursele gospodăriei lui Jones mi s-au dat alte haine. Părintele Keeley mi-a dat o pereche de pantaloni negri lucioși, dr. Jones o cămașă argintie, cămașă care făcuse cândva parte din uniforma unei defuncte mișcări fasciste americane numită destul de pe șleau „Cămășile Argintii“. Și Fuehrer-ul negru mi-a dat o canadiană portocalie mică de tot, care mă făcea să arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
zărea înăuntru o lumină. M-am uitat printr-o fereastră și am văzut o scenă de o mare liniște și seninătate. Colonelul Frank Wirtanen, Zâna-Mea-Bună, stătea din nou pe o masă, din nou în așteptarea mea. Acum era bătrân, bătrân, lucios și fără un fir de păr în cap, exact ca Buddha. Am intrat. — Credeam că trebuie să fiți ieșit deja la pensie, i-am spus. — Am ieșit..., mi-a zis el, acum opt ani. Cu o secure, o teslă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
puseseră fotografia pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând peste capetele celor dintre ei, venea poticnită, de parcă ar fi urcat și ea, treaptă după treaptă, până la el. „Aspasia, n-a mai putut aștepta. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am pus niște pantaloni de culoare crem și o cămașă albă cu textură foarte fină, de asemenea achiziții recente. Am ezitat la cravată, fiindcă nu știam să fac nod, dar ar fi fost păcat să n-o iau: era roșie, lucioasă și foarte netedă, așa cum nu mai purtasem niciodată, și, în plus, îmi venise o idee. Mi-am atârnat-o după gât, închizând dulapul. Am ieșit din cameră și am intrat la baie. M-am așezat pe closet și am direcționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
reorganizeze neîncetat, bineînțeles cu ajutorul lui. Aceasta era definiția vieții la care ajunsese în urma unor îndelungate meditații. După ochii exploratorului, următoarele descoperiri ale nevestei lui Samuel fură lumina și propriile ei palme. Cum se aflau într-o cameră semisferică albă și lucioasă, tânăra femeie începu să clipească și să se încrunte, acoperindu-și fața cu mâinile. Surpriza luminii violente făcu loc întâlnirii cu palmele: își privea degetele lungi, ținându-le între ochi și sursa de lumină din tavan. Apoi privirile îi alunecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pahar cu lapte rece. Eram desculț și îmi contractam degetele piciorului drept, pentru că simțeam un cârcel pe cale să se instaleze. Cum nu purtam haine, transpirația mi se scurgea pe piept și pe spinare de parcă eram într-o saună, făcând bobițe lucioase dacă nimerea peste fire de păr. Am băut laptele pe nerăsuflate. Când mai aveam doar câteva înghițituri, ochii mi-au căzut pe chiuveta plină cu vase. Ce va zice Sgsdgff, dacă ne vom întâlni azi la patru, așa cum am stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cele mai promițătoare facultăți din țară. Stătuseră una lângă alta în timpul examenului și făcuseră schimb de informații, lucru care le-a unit și mai mult, căci în vreme ce toată lumea din jur, la sfârșitul testului, își pufăia țigările pe culoarul argintiu și lucios, zâmbind protocolar (deși gândul că omul din fața ta ți-ar putea sufla locul era omniprezent și chinuitor), ele două se simțeau într-adevăr bine, fără a se preface. Bancurile pe care și le-au spus și amintirile care au curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asemenea cote, încât nici nu mai mișcau din coadă. Distanța dintre mustățile lor era de vreo zece centimetri. Unul, roșcat, ținea laba din spate îndoită într-o poziție oarecum nefirească, de parcă ar fi fost surprins de celălalt (negru, cu blană lucioasă, bine hrănit), și se simțea din simpla analiză a posturii că negrul îl amenința pe roșcat, care bătea în retragere. Victoria era decisă, și sincer că în afară de inducerea umilinței, care e o stare universală, nu mai aveau nici un motiv să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
totuși, parc-ar fi de plumb, nu-i așa, nici eu nu pot să-l ridic, stai, și i-am apucat piciorul cu mâna, vezi că și tu poți? Atingerea piciorului, a osului ei cald care se simțea pe sub stofa lucioasă a pantalonilor m-a făcut să mă încălzesc, de parcă un urs koala se ghemuise la pieptul meu. Mi-era bine cu mine însumi, și ei îi era bine cu mine, și ne era bine împreună. Era așa frumos. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
șampanie într-o mână și un mănunchi de pahare în cealaltă. Frumoasă, ca întotdeauna, în seara aceea, Violet era atât de bine aranjată încât părea la fel de ireală ca un fotomodel: avea un machiaj excelent, părul prins la spate în inele lucioase, asemenea unei zeițe grecești de pe o friză, iar cerceii cu diamante îi luceau la cea mai ușoară mișcare a capului. —Vai, nu beți! Uite! Ne împărți paharele și le umplu rapid. —Sfânta Violet de la Izvorul nesecat, zisei eu, dând peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sonore scurte, ușor de înțeles. —IISUS VĂ IUBEȘTE! strigă femeia către două fete care treceau pe lângă ea. Fetele nu se așteptau la una ca asta și tresăriră, surprinse. Amândouă aveau părul îndreptat și dat cu gel, într-o coafură densă, lucioasă, cu aspect fals, dar exuberant. —PĂCĂTOASE NENOROCITE! adăugă ea, ca precauție. Ce dracu’, nu-mi vine să cred! zise una dintre fete, suficient de tare s-o pot auzi. Cealaltă nu se putea opri din chicotit. M-am oprit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trup, curată, rozalie, fără urmă de păr. Următoarea femeie pe care a văzut-o goală nu semăna deloc cu fata pe care o avea dinaintea lui. Și asta era adultă, dar diferența o dădea rasa. O rasă cu piele prea lucioasă, prea netedă. O piele aproape vâscoasă, cu o nuanță nedefinită, ciudată, indescriptibilă. Fu uimit să descopere că se simțea rasist. Albe, negre, cu părul roșcat, chinezoaice, vietnameze, japoneze... Se culcase cu toate și n-a simțit niciodată nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nimeni nu se putea rătăci În el, și totuși ea-l ținu de braț și-l conduse În micuța cameră de zi. — Ia loc aici, dottore, zise, conducându-l spre un fotoliu cu prea multă umplutură, Îmbrăcat În material portocaliu lucios, unde În sfârșit Îi dădu drumul. Când el ezită, ea insistă: — Șezi, șezi. O să ne fac niște cafea. El făcu așa cum Îi comandase, afundându-se până când genunchii Îi fură aproape la nivel cu bărbia. Ea aprinse becul de lângă fotoliul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
compenseze pentru gafa cu Sunday Times. Amanda a gratulat-o cu un zâmbet cu buzele strânse. —E o revistă glossy, dacă la asta te referi, i-a spus ea lui Jake. Revista ta e glossy? Jake și-a clătinat buclele lucioase. —Deloc. E tipărită pe hârtie ecologică. E o revistă pe tema reciclării. O revistă despre ciclism! a exclamat Lotti încântată. —RE-ciclare! Sprâncenele perfecte pentru o reclamă Calvin Klein ale lui Jake s-au încruntat în semn de iritare. —Se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]