389,862 matches
-
acolo, șipcile și covorul la loc și n-ai treabă. Valuta, dacă e cazul, (nu e) sau bancnotele de 500.000 se fac sul, se deapănă pe ele lînă iar ghemele pot fi ținute liniștit la vedere, în coșul de lucru. O doamnă cochetă mi-a mărturisit că își ține bijuteriile în congelator, într-o cutie de la margarină, iar o bătrînică are ca seif pentru economii o jardinieră cu fund dublu din balcon. Ideea tuturor era că trebuie să fii pregătit
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
mărturisit că își ține bijuteriile în congelator, într-o cutie de la margarină, iar o bătrînică are ca seif pentru economii o jardinieră cu fund dublu din balcon. Ideea tuturor era că trebuie să fii pregătit oricînd pentru o vizită de lucru a hoților. Îmi și închipuiam cunoștințele mutînd mobilele din loc și extrăgînd parchetul de cîte ori vine încasatorul la lumină. Sau împodobindu-se cu un medalion congelat. Sau ascunzînd, de cîte ori pleacă de acasă, tot ce cred ei că
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
poate fi vorba. Interesîndu-ne după o săptămînă la circa de poliție dacă au aflat ceva în legătură cu A.N.-ul nostru, o voce politicoasă, care repetă probabil aceeași frază de multe ori pe zi, ne-a răspuns că "dosarul e în lucru, iar cercul de suspecți s-a mai restrîns". Bănuiesc că au început să plece în Spania și papagalii.
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
recurg la acest fel de exerciții intelectuale, o fugă de ceva, un soi de... dizidenta mentală. Frazele par a se desprinde complet de realitatea cotidiană. Dacă nu ne gândim, cumva, că astfel ne instalăm de fapt în realitatea adevărată. Sau lucruri complet aiurea. Că frază notata pe prima pagină pe care, după cât îmi aduc aminte, nu am folosit-o niciodată în vreunul din românele de mai tarziu: X fuma cu brațul îndoit în spate, scuturându-și în timp ce citea țigarea pe umăr
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
spate, scuturându-și în timp ce citea țigarea pe umăr. Avea umărul pavat cu cenușe... Sau: Vine un aer rece, polar, dinspre Murmansk, miroase a foci, reni, urși albi... Sau: Scriitorii își profesionalizează sentimentele (în paranteză, abia lizibil, E. Ionescu). Pe urmă, lucruri mai serioase. La iezuiți - cură morală... tehnică... exerciții spirituale... sau căile de ocolire a adevărului, confesiunilor stânjenitoare... reservatio mentalis, amphibologia (echivocul, ambiguitatea) cele două cazuri în care este îngăduit să-ți induci în eroare aproapele... Sau: Nu actul în sine
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
zi densă, ca și cum aș fi avut de luptat contra unui inamic (ideologic?) prea insistent: Je me demande si'il ne faut pas peindre leș choses telles qu'on le conaît, plutot que telles qu'on leș voit. Just, să pictezi lucrurile așa cum le cunoști, nu cum le vezi - poziție idealista, platoniciana... Hm, fugă, aceeași fugă de ceva... În paginile din mijloc, apariția ca niște fulgere, în văzduhul opac al epocii, a acestor versuri ale lui Apollinaire, probabil învățate pe de rost
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
Costin, De neamul moldovenilor, dar șirurile frumoase din "Cuvânt înainte către cetitoriu", aduc în minte rezonanțe din "Predoslovia" croniciarului moldovean: "Drept aceea, pravoslavnice cetitoriule, de cumva vei afla nescari greșuri în slove, să nu mă blastemi, nici să-mi defaimi lucru, ci să îndireptezi și tu pre cât vei putea și să rogi pe Dumnezău ca să pociu face și mai mult bine pentru care eu am făcut din darul lui Dumnezău cu mare osteneală, pre cât mi-au agiuns vremea și
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
fotocopiată a manuscrisului în chirilice de la 1746. O carte citată adeseori, dar rareori consultată ajunge acum la îndemâna celor preocupați de istoria și cultura Transilvaniei. Si Grigore Maior este unul dintre precursorii Școlii Ardelene, despre a cărui activitate se știau puține lucruri. Și mai puține despre opera sa. Profesorul meu de la Filologia clujeană, Iosif Pervain, pasionat de Școala Ardeleană ne spunea că ar trebui scrisă o monografie despre Grigore Maior "acest popă-haiduc", deziderat reînnoit și de autorul ediției de față. Născut în
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
din lumea occidentală, cea latină și cea germanică, din tradițiile naționale, dar și din Balcani"); sau "momentele cotiturii de sine ale conștiinței europene", precum crearea unui calendar unic, a sistemului metric, a imaginarului comun, a conștiinței demografice... Numeroase "cuvinte și lucruri", categorii din sfera sacrului, a vieții civile sau domestice (precum, de exemplu, centura, element de vestimentație care revine la modă chiar anul acesta - știu oare mulți că ea simbolizează un element esențial de civilizație europeană, prin separarea societății de natură
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
Amurgul galben m-a-ngălbenit, și m-apasă,/ Ce geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg". De altfel, cît și cum se poate demonstra faptul că "la George Bacovia dedublarea era imposibilă" și, în general, cum s-ar putea face acest lucru în cazul oricărui (fie și "caz-limită") scriitor? Mircea Scarlat însuși vorbește despre "dorința artistului (care) a fost ca impresia provocată de scrierile sale să fie aceea a unor simple notițe grăbite", afirmînd, în final, faptul că "Bacovia a ilustrat în
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
un eseu al lui Paul Hollander, Intelectualii occidetali și curțile comuniste, în următorii termeni pe care îi resimțim drept esențiali: "Numai după ce îți vei fi dat seama că utopia nu poate fi construită fără teroare și... curînd, teroarea e singurul lucru care mai rămîne, numai atunci te vei elibera cu totul de dorința de a transpune Absolutul (desigur secularizîndu-l, deci întorcîndu-l pe dos) pe orizontala vieții relaționale a omenirii". Întrucît Absolutul "întors pe dos" în utopiile pseudoparadiziace ale totalitarismelor e unul
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
dă o zugrăveală proaspătă. Cum să-ți recunoști, Doamne ferește!, golurile, omisiunile, lacunele? Recunosc: nu sunt, nu eram deloc familiarizat cu poezia Constanței Buzea..." (p. 31). E drept că avem de-a face și cu o captatio...a cititorului, dar acest lucru nu schimbă cu nimic "filosofia" lecturii. Cum spuneam, Daniel Cristea Enache este un critic meditativ, dubitativ și... exclamativ. Iar prin acestea textele sale capătă vivacitate și savoare. Deși este unul dintre cei mai esteți critici ai momentului, e în același
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
somnambulă. Pus alături de Vlahuță, fără îndoială un profesionist al scrisului, Eminescu este la o asemenea distanță încît numai distanța dintre Sadoveanu și Grigore H. Grandea, sau aceea dintre Grigorescu și Stăncescu, îi mai pot oferi o vecinătate convingătoare. Nu același lucru se poate spune și despre marile culturi occidentale, acolo unde diferența dintre primul eșalon și nivelul mediu este de multe ori insesizabilă. Aceste culturi sînt cu adevărat mari nu din pricina personalităților exemplare pe care le-au dat, ci din pricina solidității
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
prin educație, prin efort și prin rigoare. Privit în acest orizont mai larg, artistul plastic din România de astăzi nu este prea bucuros să facă parte din clasa de mijloc a artei. Pentru că aici, în mod fatal, nu se întîmplă lucruri surprinzătoare și este aproape obligatorie împăcarea cu monotonia. Dar dacă nu se hrănește din spectacolul strălucitor al propriei sale glorii și nici nu acceptă să-și rumege melancolia și resemnarea în cotidiana vodcă a ratării, el are șansa unei prezențe
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
poetei românce fiind conștiința faptului că "Il n'y a pas dehors texte": "Nu trupul, nu sufletul, ci sexul din inima cuvântului meu este punctul meu forte", spune autoarea în Câinele meu sufletul. Poeme precum Seximoronul sau Requiem atestă același lucru: textualizarea trupului și sexualizarea textului. Nu întâmplător volumul de față își ia titlul de la poezia Arta seducției: "...Vine cineva mă frunzărește și pleacă. Vine altcineva/ Mă calcă-n picioare și-așteaptă. Ultimul venit/ este și cel dintâi care:/ Își pune
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
războiului, ori de ramificațiile povestirilor, toate având resurse obiective în realismul notației. Că de aici se ajunge la exaltări, este adevărat, numai că ele nu afectează substanța viu colorată local, planul observației, al evidențelor și al raporturilor dintre fapte și lucruri. Un amănunt aș ține să nu-l pierd din vedere: că Mihai, deși ar trebui să fie programatic simbolic, el nu apare ca un invincibil. Noi îi cunoaștem sfârșitul tragic, dar din descrieri, personajul nu este de plâns. Trece și
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
asta? Pentru două milioane, contravaloarea încălzirii a două camere, două înjurături în contul RADET! Și una la Dabela! Cum Dumnezeu, exact cînd au început să apară facturile cu multe zerouri, anticorupția a ajuns la RADET, deși dosarul în cauză e în lucru de vreo doi ani? Și, dacă miroase urît de atîta vreme, de ce a fost nevoie să-l mai țină pe Dabela încă doi ani? Doar pentru a-l aresta într-un moment optim? Nici măcar n-a fost prins în flagrant
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
păpușarilor tineri ai trupei ca Ioana Chelaru - care interpretează trei personaje (Pantalone, Farfarelo, Fata din portocală), Victor Bucur, Mariana Zaharia, Claudiu Iordan. În Pedrolino o întîlnim pe Liliana Gavrilescu, o tînără deja cu multă experiență de scenă, dobîndită și din lucrul cu regizorul și profesorul Cristian Pepino. Fantezia lui și plăcerea cu care se joacă și cu care își dirijează personajele într-o suită de întîmplări și de poante, spre încîntarea celor din sală (nu doar copii!) nu sînt atinse în
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
inimii lui, prințesa din portocală. El este amicul nostru și de aceea compătimim cu el cînd soarbe prea multă licoare bahică din damigeana bunicului și îi fuge pămîntul de sub picioare. Umorul, spiritul ludic, cheful de joacă, miracolele lumii poveștilor, a lucrurilor care sînt posibile doar pe teritoriul fantasticului, în ritmurile lui Dan Bălan și în viziunea lui Pepino le puteți vedea și asculta la Teatrul Țăndărică în Dragostea celor trei portocale de Gozzi. Fiți cu băgare de seamă! S-ar putea
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
sugestii venite pe filiera unor Radu G. Țeposu sau Gianni Vattimo, Lucia Țurcanu stabilește repede, fără a rămâne prea mult în teorie, cadrele postmodernismului și integrează livrescul ca unitate ontologică în noua paradigmă literară. Cu toate acestea, autoarea nu forțează lucrurile și nu-i numește pe poeții aleși spre analiză postmoderni, însă mai mult dintr-o anume nesiguranță metodologică, conceptuală, căci motivul invocat, anume selecția cronologică, este superfluu. Având la bază antologia lui Sorin Alexandrescu Une antologie de la poèsie moldave, Lucia
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
la alții, fără să fie cu putință să aflăm vreodată cui aparțin meritele, disfuncționalitățile, pe cine trebuie să felicităm - și pentru ce anume - și pe cine anume se cuvine să-l punem cu fața spre alte puncte de vedere. Argumentate. Lucruri și amănunte care îmi scapă au întîrziat nepermis de mult anunțul oficial al existenței ediției 2002. Probabil că au fost nenumărate runde de negocieri între persoanele și părțile implicate, că s-au comis compromisuri, că timpul "s-a transformat, în
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
și din original, întrucît, ca să zic așa, precizarea nu a fost extrem de utilă nimănui. Altminteri, toate caietele-program, materialele și documentele pe care le-am primit, asemănătoare cu cele de anul trecut, au fost realizate inspirat, fiind un util instrument de lucru atît pe perioada festivalului, cît și după. Spectacole pînă și după miezul nopții, colocvii și dezbateri, lansări de carte, întîlniri, șuete, secții și secțiuni, off-uri și ofuri, oameni dragi pe care i-am revăzut cu acest prilej, pendulări între
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
și absolut original de a organiza un festival de proporțiile acestuia (fără să ai coordonatori tehnici pentru fiecare sală sau, mă rog, dacă au existat, numele lor nu figurează în documentație), dincolo, deci, de unele dezamăgiri, rămîn cu mai multe lucruri și întîmplări frumoase decît credeam: Pilafuri și parfum de măgar, texte alese din Cartea celor o mie și una de nopți, un spectacol născut din joc și joacă, din încercările unei echipe (Purcărete-Stürmer-Șirli), din exerciții năstrușnice pentru tineri actori, dar
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
la Teatrul Național din Iași în primul rînd pentru că n-am regăsit emoția autorului și a culturii în care se înscrie, emoția unor superbe povești de iubire trăite în alt cod, la care am vibrat ca nicicînd la multe alte lucruri pe care le-am citit. N-am văzut de mult, la artiști importanți, un decor atît de neinspirat, golit de sensuri și niște costume sustrase esteticului. Selecția pentru Secțiunea oficială a mai cuprins: Angajare de clovn de Matei Vișniec, în
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
cerut s-o aștept aici. - Înțeleg, înțeleg chiar foarte bine, a spus spânul, dar pentru domnul Carol era evident că nici el, nici colegii lui tăcuți nu înțelegeau mai nimic. Chiar dacă ar fi înțeles, asta n-ar fi schimbat mare lucru căci, în realitate, de când începuseră să-l fileze și până-n momentul interpelării, nu știuseră în nici un chip ce să facă cu el; să-l mai urce o dată într-o mașină și să-l arunce în natura Franței, să-l oprească
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]