2,384 matches
-
gânduri adâncit; Al undelor greu vuiet, vuirea în granit A sute d-echipajuri, gîndirea-i n-o înșală; Poporul loc îi face tăcut și umilit. Zâmbirea lui deșteaptă, adâncă și tăcută, Privirea-i ce citește în suflete-omenești, Și mîna-i care poartă destinele lumești, Cea grupă sdrențuită în cale-i o salută. Mărirea-i e în taină legată de acești. {EminescuOpI 62} Convins ca voi el este-n nălțimea-i solitară Lipsită de iubire, cum că principiul rău, Nedreptul și minciuna al lumii duce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ce-i zâmbește, mlădioasă ca o creangă de alun; E a Șeihului copilă, e frumoasa Malcatun. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în raiu la Mohamet, Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naște, Ai căruia ani și margini numai cerul le cunoaște. Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește, An cu an împărăția tot mai largă se sporește, Iară flamura cea verde se înalță an cu an
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o asemenea nesăbuință. Să fi fost eu episcopul Japoniei...” Se îmbujora ca o fetișcană de cum i se înfiripau în gând aceste cuvinte, fiindcă își dădea seama că în sufletul său încă mai sălășluiau, într-o formă schimbată, invidia și mândria lumească. În această dorință a lui de a deveni episcop delegat din partea Vaticanului cu puteri depline asupra întregii activități misionare din Japonia se regăseau, pe drept cuvânt, și ambițiile sale personale. Tatăl său fusese un membru marcant al consiliului municipal din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Misionarul era încredințat că numai lui îi stătea în putere să înfăptuiască un astfel de lucru. Pentru aceasta era nevoie să șteargă prejudecățile japonezilor. Nu trebuia să repete greșelile făcute de iezuiți. „Dacă aș fi eu episcopul Japoniei...” Imboldurile ambiției lumești de care se rușina necontenit îi răsunau din nou în urechi. Nu se putu abține să nu se gândească, deși rușinat, că dacă el ar fi numit episcop și ar avea cale liberă să planifice și să ducă la împlinire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și de cherestea un pescăruș se înălță cu țipăt ascuțit săgetând suprafața apei. Misionarul se văzu purtând mitra și veșmintele roșii de episcop, dar încercă să socotească acest vis al său nu ca pe un rod al unei meschine ambiții lumești, ci ca pe o datorie a sa de a răspândi învățăturile Domnului în întreaga Japonie. „O, Doamne,” se rugă el trăgând în piept briza sărată și închizând ochii, „dacă aceasta înseamnă să-Ți fiu de folos...” Coliba pe care slujbașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
glas zeflemitor, propovăduirea în Japonia are mai mare însemnătate decât binele Spaniei, nu-i așa? Nu mai zise nimic altceva. Fără îndoială că secundul și căpitanul au înțeles dorința mea de a deveni episcop al Japoniei ca pe o poftă lumească și lacomă de mărire. „Însă Dumnezeu e singurul care vede în sufletul omului și îl judecă. Doamne, Tu știi prea bine că n-am vorbit așa din trufie vană. Am ales să mor în Japonia. Cred doar că e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndelungatei mele șederi în Japonia am văzut cu ochii mei cât de mult caută japonezii într-o religie doar foloasele lumii acesteia. Aș putea spune chiar că așa-zisa lor credință e făcută să le-aducă cât mai multe foloase lumești. Se roagă la zeii lor și la Budha ca să scape de boli sau dezastre, iar stăpânii lor făgăduiesc daruri pe la sanctuare și pe la templele budiste atunci când vor să iasă victorioși în bătălii. Cunoscând bine toate acestea, bonzii îi pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe acest Nyorai. Și apoi, se roagă nu numai pentru a scăpa de boli și dezastre. Multe secte păgâne făgăduiesc să le sporească averea și să le apere avutul și mulți credincioși li se alătură. Japonezii nu așteaptă decât foloase lumești de la o religie. De câte ori mă uit la ei, mă întreb dacă în Japonia se va putea dezvolta o dată o religie ca cea creștină care să caute nemurirea și salvarea sufletului. Între devoțiunea lor și ceea ce noi creștinii numim credință se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nemurirea și salvarea sufletului. Între devoțiunea lor și ceea ce noi creștinii numim credință se cască o prăpastie fără fund. Dar cui pe cui se scoate și așa trebuie să fac și eu. Dacă e în firea japonezilor să caute foloase lumești într-o religie, atunci este de mai mare însemnătate pentru mine să văd în ce fel pot să le îndrept poftele lumești către învățăturile Domnului. Într-o vreme, Ordinul Sfântul Petru a reușit acest lucru cu dibăcie. Iezuiții le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cui se scoate și așa trebuie să fac și eu. Dacă e în firea japonezilor să caute foloase lumești într-o religie, atunci este de mai mare însemnătate pentru mine să văd în ce fel pot să le îndrept poftele lumești către învățăturile Domnului. Într-o vreme, Ordinul Sfântul Petru a reușit acest lucru cu dibăcie. Iezuiții le-au arătat conducătorilor japonezi arme noi precum puștile și felurite alte mărfuri ciudate din Mările Sudului și au primit în schimb drept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că ascultă cuvântul Domnului, dar numai pentru că își doresc nu învățătura creștină, ci lucruri care să le fie de folos în război sau care să le aducă bogăție. De câte ori n-am gustat eu desperarea în Japonia! Simțul japonezilor pentru câștigul lumesc este cât se poate de ascuțit, dar de veșnicie nu se arată interesați nici cât negru sub unghie. Cu toate acestea, Japonia și japonezii îmi trezesc cu atât mai mult dorința de propovăduire. Socotesc că e de datoria mea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toate acestea se iveau una câte una din adâncul sufletului meu. Am crezut chiar că Dumnezeu nu va mai asculta în veci rugăciunile și speranțele mele. Aveam sentimentul că Domnul mă arată cu degetul dezvăluindu-mi întreaga urâțenie a ambiției lumești ce se-ascundea în spatele rugăciunilor și năzuințelor mele. „Nu e adevărat!” m-am împotrivit eu cu îndârjire. „Nutresc o dragoste nemărginită pentru Japonia și pentru japonezi. Tocmai pentru că nutresc această dragoste vreau să-i trezesc din amorțeala călâie a inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din ordinea cea nouă. „Foc am venit să arunc pe pământ.” Acestea au fost tot cuvintele Domnului. „Oh, Japonie, și eu am venit pe pământul tău ca să arunc foc. Japonie, până acum n-ai râvnit decât la câștiguri și fericiri lumești. Nu se află pe lume nici o altă țară atât de lipsită de aplecare față de ceea ce se află dincolo. Japonie, ți-ai îndreptat toată viclenia și toată înțelepciunea către câștigurile lumești. Japonie, te miști iute ca o șopârlă urmărindu-și prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până acum n-ai râvnit decât la câștiguri și fericiri lumești. Nu se află pe lume nici o altă țară atât de lipsită de aplecare față de ceea ce se află dincolo. Japonie, ți-ai îndreptat toată viclenia și toată înțelepciunea către câștigurile lumești. Japonie, te miști iute ca o șopârlă urmărindu-și prada. Oh, Japonie, eu am venit pe pământul tău ca să arunc foc. Acum, tu nu poți înțelege de ce am lăsat totul, m-am suit în barcă și am venit la țărmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Personalitatea este stăpânul personalității», «Indvidualitatea este o insulă, fără să se apropie de nimic». Altfel spus, discipolii sunt inițiați pentru a descoperi adevăratul eu. Acolo găsesc impuritățile, atașamentele și le elimină. Ceea ce făcea Matsumoto era să egalizeze eul cu dorințele lumești. Egoul și eul erau îndepărtate în același timp. Oamenii își iubesc egoul, de aceea suferă; dacă poți scăpa de el, vei descoperi un eu strălucitor. E ceva complet diferit de învățămintele budiste. Valorile sunt inversate. Eul trebuie să fie descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îl pierzi, devii insensibil la crime sau terorism. Până la urmă, Aum i-a făcut să renunțe la propriul eu și să urmeze întocmai ceea ce li se ordona, dar nu i-a ajutat să-și găsescă drumul spre detașarea de dorințele lumești. Cu alte cuvinte, cei care se dădeau salvatori erau niște oameni dominați de Aum, care nu erau în căutarea adevărului. E o perversiune faptul că unii membri au renunțat la case pentru a face eforturi disperate să strângă donații în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vrea să ne întoarcem la discuția legată de cei care nu se pot acomoda cu viața din societate. Puteți crea ceva eficient pentru ei? Kawai: Pentru oameni construim un cadru pe cât posibil eficient, în care să fie mulțumiți de plăcerile lumești. În ultima perioadă se doresec efecte directe, pragmatice. Iar numărul celor care nu se pot adapta cerințelor crește. Acesta este sistemul care funcționează acum. Ce ar trebui să gândim noi despre neadaptați? E posibil ca artele sau literatura să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
degrabă sunt folositoare persoanele iluminate care au depus efort într-o perioadă mai îndelungată, care au avut frământări interioare: „De ce este atât de greu să devii iluminat? De ce numai eu nu reușesc?“ Tocmai pentru faptul că există prea multe dorințe lumești, iluminarea are o însemnătate mare. Murakami: Și eu practic sport și în activitatea aceasta apare un fel de iluminare. Nu la nivel spiritual. Sau poate să fie posibil pe o perioadă mai lungă. Nu știu cum să mă exprim, o relație care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ai băilor turcești unde veneau de a valma să-și spele trupurile și cu murmurul rugilor care urcau din sinagogi, biserici și moschei unde se adunau separat, fiecare după ritul și limba fiecăruia, să-și spele sufletul de aceleași păcate lumești. Oprește la o zahana, Nikolai! îi strigă Filip. Și haide cu noi să ne încălzim mădularele cu câte un rom. Ai uitat, batiușka Filip, că eu nu beau? Nu mă lasă credința să-mi murdăresc trupul și sufletul cu "plăcerile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de două ori mai lungi ca pantalonii și mâinile de două ori mai lungi decât mînicele. E cel mai înalt din toți și pare făcut numai din chibrituri. Apoi timbrul vocii îi este de "biserică". Numai timbrul. Cuvintele îi sunt lumești. Minte cuprinzătoare, imaginează cu ușurință spiritele celorlalți. Marți. Suport mai ușor pe Dascălul. Seara a venit la mine la pat cu o bomboană... Irina, lângă mine, citește ce scriu. O amuză. E bună, așa de bună cum nu se mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mașinării, fantomatice, din spatele acestei lumi. Însă tind să cred că aici este vorba despre altceva. Iar absur dul pe care povestirea îl lasă minunat să se vadă are totuși un alt sunet. Ține de o altă experiență decât cea nemijlocit lumească, fie ea individuală sau istorică. Nu vreau să spun că vine din zona celor metafizice sau religioase, pure. Însă absurdul care te întâmpină aici nu mai poate fi conotat simplu, negativ. Nu poate fi echivalat cu ceva aberant, în sensul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mașinării, fantomatice, din spatele acestei lumi. Însă tind să cred că aici este vorba despre altceva. Iar absur dul pe care povestirea îl lasă minunat să se vadă are totuși un alt sunet. Ține de o altă experiență decât cea nemijlocit lumească, fie ea individuală sau istorică. Nu vreau să spun că vine din zona celor metafizice sau religioase, pure. Însă absurdul care te întâmpină aici nu mai poate fi conotat simplu, negativ. Nu poate fi echivalat cu ceva aberant, în sensul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ai băilor turcești unde veneau de a valma să-și spele trupurile și cu murmurul rugilor care urcau din sinagogi, biserici și moschei unde se adunau separat, fiecare după ritul și limba fiecăruia, să-și spele sufletul de aceleași păcate lumești. Oprește la o zahana, Nikolai! îi strigă Filip. Și haide cu noi să ne încălzim mădularele cu câte un rom. Ai uitat, batiușka Filip, că eu nu beau? Nu mă lasă credința să-mi murdăresc trupul și sufletul cu "plăcerile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se supune intelectualul lucid, cum se autocaracterizează. Intelectual și om de societate, Emil Codrescu împărtășește convențiile sociale, nu are gustul provocării, stridenței. Ființă morală, nu acceptă trivialitatea prin abandonul spiritualului în fața atracției fizice. Preferă singurătatea, lectura. Se detașează de cele lumești, pe care le privește cu un ochi ironic, superior. Începutul romanului este semnificativ în această privință! "Bălțatești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
așa ceva împuțiților din lumea asta și li se întâmplă în schimb oamenilor drăguți? Asta nu pot să înțeleg. S-a uitat la doamna Silsburn, în căutarea unui răspuns. Doamna Silsburn i-a adresat un surâs care era în același timp lumesc, șters, și enigmatic, ca un soi de Mona Lisa de pe strapontină. — M-am întrebat și eu de multe ori, a îngânat ea ușor. După care a menționat oarecum ambiguu: Mama lui Muriel e sora mai mică a răposatului meu soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]