12,849 matches
-
seriozitate. Îl simțeam pe Diavol mergînd alături de mine, călăuzindu-mi pașii, la ce altceva să te gîndești cînd te trezești singur în mijlocul unui codru neștiind încotro s-o iei? Te faci frate cu el Gulie, și brusc calea îți este luminată de un reflector imens și rotund care bate pînă la cea mai apropiată șosea sau așezare omenească. Așa ajung să fac autostopul, mă ia un individ numai piele și os, care și el, aceeași porcărie, de ce trage Armata dom’le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
călăuzească pieriseră și ei fără urmă. Brusc, i se păru că întunericul seamănă cu aripile unui șoarece zburător imens, mai negru decît o rugăciune, și un milion de gînduri începură să-i dea tîrcoale ca o haită de lupi. Se lumina de ziuă, cînd, întins în patul conjugal alături de doamna Mina, domnul Președinte își dădu seama că nu reușise să adoarmă deloc, că pradă celor mai intense neliniști pe care le avusese vreodată se foise în așternuturi toată noaptea avînd fierbințeli
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Cu spatele la Baricadă, Roja începe să viseze cu ochii deschiși, și atras ca de un magnet din partea opusă, se hotărăște brusc s-o ia din loc de unul singur. Tîrnăcop rămîne cu privirea lipită de silueta care se depărtează greoi, fiind luminată aproape la fiecare pas de cîte un fulger, pînă în secunda în care dispare brusc intrînd parcă în pămînt. — Se vede treaba că numai de dumneavoastră au vrut să scape, dom’ Roja, zice Gulie privind în gol la pereții Barăcii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de relațiile lui. Cine, Broscoiul? întreabă Sena, făcînd iar pe neștiutorul. — Ei, pe naiba! exclamă domnul Președinte, să nu-mi spui că ai uitat și din ce tabără facem parte, se indignează. Am înțeles, zice Sena, dînd impresia că se luminează brusc, Copoiul tot nu vrea să se potolească și încearcă să vă pună bețe-n roate. — Aici este cheia întregii probleme, e de părere domnul Președinte. Va fi nevoie ca Securitatea și Armata să se mai bată cel puțin înc-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
alcool, scrumierele care dădeau pe dinafară ticsite de chiștoace, capace de plastic, cocoloașe de hîrtie, bețe de chibrituri. Cu pași nesiguri își tăie drum prin mijlocul barăcii, prin întuneric, pînă la întrerupătorul de curent și îl apăsă ferm. Încăperea se lumină brusc, iar Roja rămase o clipă hipnotizat, cu ochii ațintiți la becul din tavan, pînă se simți orbit și fu nevoit să-și mute privirea în altă parte. Va fi o săptămînă de foc, începu să se încurajeze, să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
le deosebea unele de altele. E limpede că de acum înainte ceva o să se schimbe, se gîndi, bulbucîndu-și ochii la hainele civile aruncate în dezordine pe care Gulie le procurase cum putuse. Dacă mai stai mult pe gînduri, o să se lumineze de ziuă, ai bătut îndeajuns pasul pe loc, e timpul să treci la fapte, își spuse, dîndu-și în sfîrșit seama că încă este îmbrăcat cu hainele militare în care dezertase. Se apucă brusc să se lepede de ele, tot mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
păcate nu sînt, recunoaște. începe să-și grăbească puțin pașii în timp ce în jurul său orașul începe dintr-odată să prindă viață. O fi ăsta momentul cînd monstrul adormit de atîta vreme dă primele semne că se dezmorțește? Ferstrele din jurul său se luminează brusc, începe să treacă în revistă fiecare magherniță, vilă, apartament pe lîngă care trece, pocnesc și becurile de pe stîlpii de iluminat public, se trîntesc uși, din spatele gardurilor se aud lătrînd cîini. De unde avusese impresia că se află în mijlocul unui oraș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și noi, de unde și pînă unde să mai crezi că ei au avut mai mult noroc? — Pînă n-am s-o văd cu ochii mei, spune Roja, nu cred nimic, sînt convins că într-o clipă cînd cerul a fost luminat de rafalele unor trasoare am zărit jerseul lui Tîrnăcop în mijlocul șandramalei cocoțat pe caroseria autobuzului răsturnat. — Vedenii, scumpule, zice Părințelul, n-aveau ei cum să reziste singuri pintre complotiștii ăia care știau perfect ce aveau de făcut, fiind coordonați la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aproape tot timpul la Roja, asta da mărturisire, eu n-aș fi crezut c-am s-o pot spune vreodată cu voce tare, recunoaște Tușica. Era evident că el a bulversat totul, asta era, simți Angelina cum începe să se lumineze totul în jur, Roja avea ceva în plus față de restul bărbaților pe care-i întîlnise pînă atunci, era așa, mai altfel, nu știa cum s-o spună. Asta e prea de tot, Tușica crezuse că doar ei, Roja îi lăsase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Michiduță, dacă urmașii celor morți află că erai de fapt un gurist împuțit, o să ți se șteargă restul faptelor bune cu buretele, du-te și spune-i-o tu, revino cu picioarele pe pămînt, ea te-a trimis deci, se luminează în sfîrșit Părințelul, ea, dar și eu am vrut să vin recunoaște Roja, mai tare decît ea, trebuia să veniți împreună, spune. — Ceva a fost putred de la început, cugetă Părințelul. Și încă mai este, argumentează, n-a fost doar vina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că vrea să iasă din adăpostul oferit de piciorul turnului de control și s-o apuce pe pistă în direcția clădirii terminalelor. Se opri din alergătură doar cînd se văzu în fața hotelului Oltenia. Calea Griviței era pustie. Abia începea să se lumineze de ziuă. Bănuia că poarta de la intrare era încuiată, dar încercă totuși s-o împingă fără nici un rezultat. Așteptă cîteva clipe, se chinui să tragă cu ochiul înăuntru prin gemulețele mate încadrate din loc în loc în rama metalică a ușii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la orizontală și să-și mai tragă puțin sufletul. Îl văzu pe Croitoraș stingînd lumina, apoi auzi un scîrțîit de arcuri. De somn însă nici nu putea fi vorba, chiar dacă mai erau cîteva ore bune pînă să înceapă să se lumineze de ziuă. Cînd te gîndești că la aceeași oră, copiii ăia habar n aveau ce li se pregătește. Picioruș de Ghips abia preluase conducerea Ministerului Apărării, după ce Potăiță clacase cu o zi înainte. Apropo, dacă nu știați, vă spun eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
întîmplă vreo nenorocire în țara asta, sînt de vină unii care nici măcar n au habar unde e România pe hartă. — Gîndești ce vrei, eu doar îți spun care e situația în realitate, reluă Croitorașul. Uite că deja începe să se lumineze afară, adăugă mișcînd un colț al perdelei și aruncînd o privire în stradă. — Hai să zicem că v-aș crede, spuse Tîrnăcop. Puteți să-mi spuneți atunci cine v-a vîndut pontul cu hotelul ăsta și de unde știți voi așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În ce zi suntem astăzi lăcustă transparentă? Te-am Îngrijit ca pe copilul meu. Uite ce de bani am strâns numai În câteva ore. În palma lui Antoniu monedele gălbui de 5 lei au strălucirea sărăciei. Cu ele se poate lumina doar un oftat. Astăzi este ,,Ziua Mondială a râsului,, dihor leșinat. Râzi că nu te costă, animal preistoric. Râsul te ajută să nu te pierzi În universul ăsta jalnic, Îți Întărește mușchii feței și te vindecă de urât. ,, Banii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
degetele lui Îi pipăie prin stofa grosolană, Încleștându-se pe ei ca brațele unei caracatițe. Kawabata nu scoate nici un cuvânt. Privește În gol și tușește din când În când. Cele câteva raze de soare care au străpuns Încăperea și o luminează, primesc jeturile de stropi de salivă din gura lui, ca o ploaie deasă. E sfârșit de februarie, au trecut două luni de la intrarea țării În Uniunea Europeană și Antoniu nu mai doarme nopțile, visează cu ochii deschiși niște poieni ciudate mirosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pufos, un fel de pudibonderie adolescentină, asumată de ambele părți, ca ceva de la sine Înțeles. Nici Antoniu și nici Plăcințica nu și-au făcut destăinuiri În privința vieții sentimentale. Au considerat, fiecare În parte, ca pe o șansă extraordinară, să-și lumineze vagabondajul și cerșetoria cu zumzetul unor cuvinte pe care le uitaseră de mult, numai că Antoniu credea că asta va dura o veșnicie, și nici prin gând nu-i trecea că vraja va dispărea odată cu mirosul de scorțișoară și zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
culoarea zmeurei. Când o femeie seamănă cu Agatha Bas, are privirea curată, și Își sprijină mâna de o fereastră, nu poate fi ,,târfă,,. ,,Este o târfă,, , țipi și ochii tăi Înroșiți de ură privesc umbra altui porumbel prin draperia ocru, luminată de soare, mi-a distrus viața, iar copilul se cațără pe cuvintele ei cu o forță teribilă. În casa preotului se mănâncă bine, temeinic. Frigiderul geme de carne, cămara e mândria lui-băuturi scumpe, mirodenii de peste mări și țări, butoiașe pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pline cu un praf ce imită pământul, ea se plimbă dintr-un colț Într-altul cu o nervozitate care-l neliniștește pe buldogul somnolent. Acesta Își urmărește stăpâna cu o curiozitate placidă, și În același timp agasantă. De când s-a luminat de ziuă, terasa pare puntea unui vapor de pe care ea privește un orizont care se cere promițător. Are Înaintea ochilor imaginea bătrânului Întins pe canapeaua confortabilă, din piele de vițel, privirea lor rugătoare și, mai ales gura făcând efortul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bunătăți ale pământului să vă desfete papilele gustative? Vreți pești la proțap? Supă de nucă de cocos? Mușuroi de furnici, stropit cu sos de usturoi? Tort de frăguțe, cu blat de bezea? Kawabata râde. Un râs stins, chinuit, care-i luminează numai ochii. Barba pe care Antoniu i-a aranjat-o, i-a tuns-o de câteva zile, i-a albit de tot, și pare barba lipită Într-o cabină de machiaj, pe chipul unui Moș Crăciun de ocazie. -Mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
m-a născut. Iartă-mă, dar pari plictisită de istoria familiei mele... Întunericul dens al nopții a cuprins grădina de trandafiri sălbatici din spatele blocului. Cei doi s-au apropiat de fereastră și, prin perdelele transparente disting o bucată de cer luminată de stele. Un strigăt de ajutor aidoma chemării unei goarne, se aude de undeva din capătul străzii, după care, tăcere. O ușă se izbește cu zgomot, În apartamentul de deasupra. Primul care rupe tăcerea este bărbatul: -Preotul vorbește În biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
i-o vâră În ochi, Îl orbește pe Antoniu care Închide În grabă caietul și se ridică În picioare , apropiindu-se de ușa deschisă a magherniței, timp În care polițistul Își mișcă mâna În care ține micul obiect metalic ce luminează, rotindu-l cu mișcări repezi, ca și când ar spăla parbrizul unei mașini. Lătratul câinelui lui Ben se aude ca de pe fundul unei fântâni. Și, deci a murit, boschetarul cu care Împărțeai șandramaua. Chiar așa, din senin? Nu cumva i-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vede în realitate. — Și tu o ai, zise Alexander. Se numește moralitate. S-a cam ruginit, iubite frate, am râs, din lipsă de exercițiu. Mai arată-mi și altceva. Cine este aici? întrebă Alexander. Întoarse lampa drept în sus și lumină un cap de bronz așezat pe un suport deasupra mesei de lucru. Am fost surprins, șocat, chiar înainte de a-l recunoaște. — Sunt ani buni de când nu l-am mai văzut. Era Antonia. Alexander lucrase capul în primii ani ai căsniciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ce bărbat ar îndrăzni Să-i spună-n față nu?1 Alexander tăcu un timp. Apoi întrebă: — Ai înșelat-o pe Antonia? Întrebarea mă luă prin surprindere, însă am răspuns imediat: Bineînțeles că nu. Alexander oftă. În salon se aprinse lumina și un fascicul de raze aurii străpunse înserarea; în lumină fulgii de zăpadă, cenușii acum și abia vizibili în întunericul de deasupra, prindeau viață pentru o clipă, înainte de a cădea pe pământ. Cununa sărutului, pe care Rosemary o împletea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
plecat de lângă ușă. Am traversat camera și m-am dus să-mi iau țigările pe care le lăsasem în anexă. Alexander, care nu părea să aștepte un răspuns la întrebarea pe care o pusese, întoarse din nou lampa pentru a lumina capul neterminat. L-am contemplat amândoi în acordurile muzicii de pian. Simțisem de la început că îmi amintește de ceva, de ceva trist și înspăimântător și, uitându-mă din nou la fața cenușie, umedă și fără trăsături mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
destul de bine. Mă interesasem deja ce întârziere avea trenul, ceea ce nu părea să știe nimeni, examinasem pe îndelete standurile de cărți și cumpărasem o carte ieftină despre tehnici de luptă în jungla din Burma. Acum ședeam la bufetul gării, bine luminat prin comparație, și sorbeam un ceai rece. Îmi scosesem fularul atât de îmbibat de umezeală încât aș fi putut să-l storc. Eram înghețat până în măduva oaselor și copleșit de amărăciune, într-o stare de-a dreptul ridicolă. Dându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]