1,372 matches
-
Marea cea mare din care izvora un frig Într-atât de tăios Încât ne făcu pe toți să ne Înfășăm În blănuri groase. Ne dădurăm pe mâinile celor din neamurile lui Barra și al lui Logon, care știau să ducă luntrele peste apă la fel cum știi tu să te cațeri printre stâncile cele mai Înalte ca să privești capra neagră, dacă mai faci cumva asta. Se făcuse noapte când am ajuns noi pe Gemeni. Era un ghețar atât de mare! Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după ce m-am obișnuit cu mirosul - nu puteam să mă odihnesc, le-am spus celor din neamul Cipusik, Înainte să-i văd pe toți ai noștri ajunși pe Gemeni. Am petrecut toată noaptea pe povârnișul molcom al ghețarului, văzând cum luntre după luntre trăgea la malul lunecos. Spre dimineață, apăru și ultima luntre. Logon era palid și avea cearcăne, dar zâmbea precum un copil. Gheața Îi Înghețase În barbă și pe gene, ochii Îi erau roșii și abia mai răsufla, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am obișnuit cu mirosul - nu puteam să mă odihnesc, le-am spus celor din neamul Cipusik, Înainte să-i văd pe toți ai noștri ajunși pe Gemeni. Am petrecut toată noaptea pe povârnișul molcom al ghețarului, văzând cum luntre după luntre trăgea la malul lunecos. Spre dimineață, apăru și ultima luntre. Logon era palid și avea cearcăne, dar zâmbea precum un copil. Gheața Îi Înghețase În barbă și pe gene, ochii Îi erau roșii și abia mai răsufla, de ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am spus celor din neamul Cipusik, Înainte să-i văd pe toți ai noștri ajunși pe Gemeni. Am petrecut toată noaptea pe povârnișul molcom al ghețarului, văzând cum luntre după luntre trăgea la malul lunecos. Spre dimineață, apăru și ultima luntre. Logon era palid și avea cearcăne, dar zâmbea precum un copil. Gheața Îi Înghețase În barbă și pe gene, ochii Îi erau roșii și abia mai răsufla, de ziceai că Îmbătrânise mult-mult, bietul de el. După ce s-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
picioare te lua frigul cel mai rău, dar asta știam și eu de acasă. Ce-a mai făcut Nunatuk? Într-o zi, m-a luat cu ea ca să-mi arate cum oamenii din neamul ei coborâseră În apă În niște luntre ciudate și lungi. Erau atît de ușoare și de iuți Încât Logon, de cum le-a văzut, s-a apucat să scrijelească de zor În zăpadă semne de-ale lui Selat. Mândră nevoie mare, Nunatuk Îmi zise că În luntrile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
niște luntre ciudate și lungi. Erau atît de ușoare și de iuți Încât Logon, de cum le-a văzut, s-a apucat să scrijelească de zor În zăpadă semne de-ale lui Selat. Mândră nevoie mare, Nunatuk Îmi zise că În luntrile acelea mergeau la vânătoare cei din neamul lui Cipusik. De vânat, vânau niște animale nemaivăzute pe care uriașa Nunatuk mi le arătă chiar atunci: nici pești nu erau pentru că răsuflau, nici porci nu erau pentru că se scufundau sub apă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și niște luminițe, precum ochii unor pisici, plutind departe, În voia valurilor. Am așteptat să răsară soarele ca să vedem ce și cum dar, spre deznădejdea noastră, Marea cea mare era curată și liniștită. Nu vedeam nici o bucată de pământ, nici o luntre, nici un nor, nimic. Ne-am continuat drumul de-a lungul țărmului care, de acum, o cotea cu totul spre Miazăzi, iar Vindecătorii spuseră că pățania cu vocile nu fusese decât o Încercare lăsată fie de Tatăl, fie de cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aud. Dar altul: - Nu e cam mult, măi Krog, măi? Noi vorbeam de lucruri pe care unii nu le văd nicicând și pe care doar aleșii ajung să le vadă. Ăștia merită să fie Vindecători. Dar noi căutăm semnele unor luntre și ale unor oameni pe care, până la urmă, le vor vedea cu toții. Tu vrei să faci Vindecător dintr-un om care doar o să aibă mai mult noroc decât ceilalți. - Și ce? E puțin lucru să ai noroc? Păi, eu tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care iscodeau să nu se crape gheața sub noi. Ei au fost cei dintâi care au auzit plescăiturile ce veneau dinspre apă, asemănătoare unor pași grăbindu-se prin mlaștini. Ne-am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște luntre lungi lunecând spre mal - erau niște luntre mari precum casele, cum nici unul nu mai văzuse vreodată. În scurtă vreme, ne strânserăm cu toții pe țărm, privind În liniște la nenumăratele luntre ce veneau spre noi, jucând peste valuri. Când primele traseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sub noi. Ei au fost cei dintâi care au auzit plescăiturile ce veneau dinspre apă, asemănătoare unor pași grăbindu-se prin mlaștini. Ne-am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște luntre lungi lunecând spre mal - erau niște luntre mari precum casele, cum nici unul nu mai văzuse vreodată. În scurtă vreme, ne strânserăm cu toții pe țărm, privind În liniște la nenumăratele luntre ce veneau spre noi, jucând peste valuri. Când primele traseră la mal, câțiva oameni Înfășați În blănuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște luntre lungi lunecând spre mal - erau niște luntre mari precum casele, cum nici unul nu mai văzuse vreodată. În scurtă vreme, ne strânserăm cu toții pe țărm, privind În liniște la nenumăratele luntre ce veneau spre noi, jucând peste valuri. Când primele traseră la mal, câțiva oameni Înfășați În blănuri deschise la culoare, săriră sprinten pe gheață. - Voi trebuie să fiți neamul lui Krog, spuse cel mai Înalt dintre ei. 33. - V-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca să fiu cinstit, lui Dyas nu-i păsa de asta și nici mie. Treaba mea era să duc călătoria la bun sfârșit, căci despre cuvinte aflasem eu dinainte că erau un rău necesar. În aceeași zi, ne-am urcat În luntrele lui Dyas și bine am făcut, căci marea Începea să fie agitată. Oamenii lui au Întins bucățile largi de piele În care prindeau vântul ce bătea dinspre puntea de gheață, și am pornit spre Miazănoapte Înainte de lăsarea Întunericului. 34. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gheață, și am pornit spre Miazănoapte Înainte de lăsarea Întunericului. 34. Mai călătorisem pe apă dar atunci, văzusem pământul de pe care plecasem și cel pe care trebuia să ajung. De data asta Însă, după ce a răsărit soarele și am privit de jur Împrejurul luntrei, nu am mai văzut nici o bucățică de uscat - Marea cea mare se Întindea cât vedeai cu ochii, unindu-se cu cerul de parcă ar fi dat să se urce pe marginile lui. Oriune m-aș fi uitat, nu zăream decât puhoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am mai văzut nici o bucățică de uscat - Marea cea mare se Întindea cât vedeai cu ochii, unindu-se cu cerul de parcă ar fi dat să se urce pe marginile lui. Oriune m-aș fi uitat, nu zăream decât puhoiul de luntre În care se aflau oamenii, femeile și pruncii care mă urmaseră - erau legănate alene de valurile rare, acoperite ici-colo de spumă. Se stârnise și un vânticel care făcea să pocnească repede-repede pieile Întinse deasupra luntrelor. Bulumacii scârțâiau prelung, iar câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu zăream decât puhoiul de luntre În care se aflau oamenii, femeile și pruncii care mă urmaseră - erau legănate alene de valurile rare, acoperite ici-colo de spumă. Se stârnise și un vânticel care făcea să pocnească repede-repede pieile Întinse deasupra luntrelor. Bulumacii scârțâiau prelung, iar câte un val mai mare se spărgea pe lângă noi, Împroșcându-ne cu stropi reci. Încet-Încet, se trezeau oamenii mei și, În toate luntrele se Întâmpla același și același lucru: lumea Începea să vorbească, veselă, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Se stârnise și un vânticel care făcea să pocnească repede-repede pieile Întinse deasupra luntrelor. Bulumacii scârțâiau prelung, iar câte un val mai mare se spărgea pe lângă noi, Împroșcându-ne cu stropi reci. Încet-Încet, se trezeau oamenii mei și, În toate luntrele se Întâmpla același și același lucru: lumea Începea să vorbească, veselă, ca la fiecare Început de zi, după care, văzând că erau la cheremul apelor din jur, se cufundau pe rând În tăcere. - Ai mai văzut asemenea luntre, Logon? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În toate luntrele se Întâmpla același și același lucru: lumea Începea să vorbească, veselă, ca la fiecare Început de zi, după care, văzând că erau la cheremul apelor din jur, se cufundau pe rând În tăcere. - Ai mai văzut asemenea luntre, Logon? am Întrebat. - Nu, Îmi răspunse el, cu ochi sclipitori, ca de copil. Se tot uita dintr-o parte În alta a luntrei, fericit că putea să vadă asemenea făcătură. Ce mai meșteșug pe oamenii ăștia! se tot bucura el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că erau la cheremul apelor din jur, se cufundau pe rând În tăcere. - Ai mai văzut asemenea luntre, Logon? am Întrebat. - Nu, Îmi răspunse el, cu ochi sclipitori, ca de copil. Se tot uita dintr-o parte În alta a luntrei, fericit că putea să vadă asemenea făcătură. Ce mai meșteșug pe oamenii ăștia! se tot bucura el. Asta da, luntre, măi Krog, măi. Uită-te și tu pe unde ne duce... În inima mării. Cât vezi cu ochii, nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întrebat. - Nu, Îmi răspunse el, cu ochi sclipitori, ca de copil. Se tot uita dintr-o parte În alta a luntrei, fericit că putea să vadă asemenea făcătură. Ce mai meșteșug pe oamenii ăștia! se tot bucura el. Asta da, luntre, măi Krog, măi. Uită-te și tu pe unde ne duce... În inima mării. Cât vezi cu ochii, nici măcar o limbă de uscat. - Ia, poate că o fi uscat, dar nu știm noi, am zis și l-am pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și m-am uitat de jur-Împrejur, dar n-am văzut altceva decât apă. Parcă eram Înainte să apar pe lume, În cuibul mumă-mii, atâta apă era! M-am gândit la asta: apa și cerul, iar Între ele, noi și luntrele lui Dyas. Și dacă lumea toată era un cuib, precum al mumă-mii - atunci, cine era muma În care stătea lumea? Un hohot de râs mă smulse din gânduri. - Închide gura aia mare, stăpân al vorbei, că ne furi vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cine era muma În care stătea lumea? Un hohot de râs mă smulse din gânduri. - Închide gura aia mare, stăpân al vorbei, că ne furi vântul! Era Dyas care, vesel nevoie mare, Îmi făcu semn să mă apropii de el. Luntrele lor erau mai mari decât orice alte luntre mai văzusem vreodată - să fi avut lungimea a cinci și Încă două staturi de om. Erau late cât să lase trei-patru oameni slăbuți să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
hohot de râs mă smulse din gânduri. - Închide gura aia mare, stăpân al vorbei, că ne furi vântul! Era Dyas care, vesel nevoie mare, Îmi făcu semn să mă apropii de el. Luntrele lor erau mai mari decât orice alte luntre mai văzusem vreodată - să fi avut lungimea a cinci și Încă două staturi de om. Erau late cât să lase trei-patru oameni slăbuți să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul luntrei, se ridicau doi pari prelungi și tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lor erau mai mari decât orice alte luntre mai văzusem vreodată - să fi avut lungimea a cinci și Încă două staturi de om. Erau late cât să lase trei-patru oameni slăbuți să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul luntrei, se ridicau doi pari prelungi și tari ce aveau capetele de jos Înfipte În luntre, fiind totodată legate Între ele cu Înnăditură din scoarță de copac tânăr. Între cei doi pari erau Întinse mari bucăți de piele care prindeau vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a cinci și Încă două staturi de om. Erau late cât să lase trei-patru oameni slăbuți să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul luntrei, se ridicau doi pari prelungi și tari ce aveau capetele de jos Înfipte În luntre, fiind totodată legate Între ele cu Înnăditură din scoarță de copac tânăr. Între cei doi pari erau Întinse mari bucăți de piele care prindeau vântul. Împreună, parii și pieile se asemănau cu forma pe care Selat o denumise triunghi - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
copac tânăr. Între cei doi pari erau Întinse mari bucăți de piele care prindeau vântul. Împreună, parii și pieile se asemănau cu forma pe care Selat o denumise triunghi - și mai semănau și cu o aripă de liliac Înălțată desupra luntrei. De-o parte și de alta a luntrei se afla câte un bulumac greu, care părea să fie pus ca să nu cazi În apă. Acest bulumac era prins de marginile luntrei cu mai mulți pari subțiri. În fața și În spatele luntrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]