1,436 matches
-
simtă durerea. Pentru a le demonstra tovarășilor săi cât e de rezistent, Subotin Își cresta pielea cu briceagul sau Își făcea arsuri pe mâni cu mucul de țigară. În zilele Însorite, Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau și ei isonul. Mirosul de carne arsă se amesteca Învălmășindu-se cu alte mirosuri iuți, specifice unui oraș portuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unei băuturi răcoritoare din soc după o rețetă din Politika 1 - neașteptata lui manie de a colecționa mărci poștale, mai la bătrânețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata‑i imobilitate. Pentru ei era evident faptul că studierea timbrelor cu lupa era o explozie a fanteziei Înăbușite care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic‑burghez care i‑a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
păpușile ei de cârpă), vorbește singură și e de o încetineală uimitoare; în plus, ea e nespus de dură și de blândă în același timp. 16. Pentru Zenobia nimic nu e mărunt sau obișnuit; în privința aceasta ea seamănă cu o lupă în care lumea se redimensionează, firesc și de la sine, în tipare lente, și nu se chinuie să fie; prin ea, eclipsele dispar într-o seninătate care absoarbe totul, pentru ca mai apoi o simplă vorbă de-a ei legată de cine știe ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bună pace”. Care-i casa cu pricina, părinte? Uite-o colea, in capul Uliții Rusești „împotriva bisericii sfetii Nicolai, alăture cu Chervăsăria lui Macarie” - cum spune hotărârea de judecată. Sunt sigur, părinte, că îți aduci aminte de acele judecăți încâlcite Lupa și Neculai, urmașii lui „Ieni pevețul” pe de o parte și egumenul mănăstirii Cetățuia pe de altă parte. Și toate pentru o casă. Cum să nu? Însă divanul, prin hotărârea de judecată din 6 martie 1743 (7251), întărită de vodă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
7251), întărită de vodă și patriarhul Sfântului Mormânt chir Partenie, arată: „că au parte amîndoi frații în casă și s-au hotărît giudecata lor ca să fie casa împărțitoare și fiind ei numai doi frați ficiori lui Ieni pevițul, Neculai și Lupa, casa să se scoată în vînzare...și să împartă banii cum or vre”. Asta s-a întâmplat după ce la 27 mai 1739 Grigorie Ghica voievod scria: „Care case cu pivniță ce au fost ale Ilenii (fata Lupei și a lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pevițul, Neculai și Lupa, casa să se scoată în vînzare...și să împartă banii cum or vre”. Asta s-a întâmplat după ce la 27 mai 1739 Grigorie Ghica voievod scria: „Care case cu pivniță ce au fost ale Ilenii (fata Lupei și a lui Neculai) așa s-au aflat scriind, la diresele mănăstirii, că sunt între casele lui Andronic și între casa Despei, dar egumenul Cetățuei nu și-au căutat locul său unde arată dresele, ci să acolisiia de această casă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
scrisă pe hârtie subțire, transparentă, împăturită în patru. — Ce scrie? Devenise și el curios. Takamori își privea sora peste umăr. Rândurile scrisorii păreau șiruri de broaște întinse la soare. Ideogramele erau atât de mici, că i-ar fi trebuit o lupă ca să le poată descifra ușor. — Ascultă. — Dă-i drumu’! „Dragă stinghie de perete...“ — Ce? — A, a vrut să scrie „domnule“, dar a greșit și al doilea caracter se citește „perete“. A ieșit „stinghie de perete“, în final. Deci „Dragă stinghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zâmbetele altora și ciudățeniile mele. Mai bine zis am îndepărtat-o, așa cum se întîmplase și cu celelalte femei pe care le-am iubit. Firea mea era de vină. Vroiam să-mi studiez singurătatea, să o disec, să o pun sub lupă. Ca pe o algă. Sau ca pe un microb. Apoi, simțeam nevoia să fiu ca toți oamenii. Atunci iubeam cu disperare și cu recunoștință. Numai că, lungit lângă femeia pe care o iubeam, aveam deodată iarăși nostalgia să mă uit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe o algă. Sau ca pe un microb. Apoi, simțeam nevoia să fiu ca toți oamenii. Atunci iubeam cu disperare și cu recunoștință. Numai că, lungit lângă femeia pe care o iubeam, aveam deodată iarăși nostalgia să mă uit prin lupă. Asta nu înțelegeau femeile la mine. Ele vroiau neapărat să mă vindece de singurătate, când eu nu le ceream decât să mă ajute s-o îndur. Îmi spuneau: "Nu știi ce vrei". Dar, în realitate, ele nu înțelegeau ce vroiam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
această precizare îl tulbura. Harta devenea valabilă. Din locul lui, văzu că era ceva scris, dar cuvintele erau ilizibile. Se aplecă mai aproape: literele erau prea mici pentru a putea fi descifrate cu ochiul liber. Janasen împinse către el o lupă. - A trebuit să găsesc asta ca să pot să mă uit, îi zise. Gosseyn ezită, apoi luă harta și o examină. Încercă să se gândească la ea ca la un declanșator, capabil să acționeze un mecanism mai important. Dar care anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și, simultan, alese drept circuit-actor, o emoție simplă: teamă-ândoială. Dacă emoțile de teamă sau de îndoială îi penetrau spiritul, instantaneu, harta era similarizată în afara camerei. Precauția nu era perfect adecvată, dar îi păru că trebuia să-și încerce șansa. Reglă lupa și citi: Gosseyn, Un distorsor posedă o proprietate fascinantă. Are o sursă de putere electrică, dar nu prezintă caracteristici anormale, chiar în mers. Unul dintre aceste instrumente este încastrat în masa la care sunteți așezat. Dacă ați citit acestea, sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un ziar, se duse la altul, apoi la altul, și abia a patra oară, când era pe punctul de a-și pierde nădejdea, reuși să-i fie primit rodul nu puținelor ore de muncă Întortocheată, căreia i se dedicase, cu lupa diurnă și nocturnă. Raportul substanțial și suculent Începea prin a aminti că interpretarea scrisului, la originile sale, fusese una dintre ramurile fiziognomiei, celelalte fiind, pentru informarea celor care nu sunt la curent cu această știință exactă, mimica, gesturile, pantomima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
așa, da. — Te păcălești singur. Forța este cea care domnește. Voința umană. Și ca să construiești voința aia colectivă, trebuie să i se ofere un scop precis. Ceea ce facem noi nu e mai mult decât ceea ce face un copil cu o lupă când concentrează cu ea lumina soarelui asupra unei bucăți de hârtie și o face să se aprindă. Noi doar folosim o putere care deja există. Justiția ar fi un lucru minunat dacă n-ar fi oamenii. Herr...? Ia ascultă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se dea pe buze. Un strop de pudră sclipitoare în colțul ochilor — un truc învățat de la maică-sa de pe vremea când era model — și un singur strat de rimel maron închis îi completă machiajul feței. Oglinda care mărea ca o lupă, montată pe perete, confirmă că nu se observa nicio urmă de fard, însă rezultatul era un chip proaspăt, strălucitor și frumos. Îi luă ceva mai mult timp să se îmbrace. Aruncă la o parte două rochii de vară, o tunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aici, spuse ea. Subestimarea secolului, își zise Adriana. — Domnul Baron m-a rugat să vă ofer — aici, ca la un semn, își făcu apariția un domn de vreo șaizeci de ani îmbrăcat într-un costum din trei piese, cu o lupă de bijutier atârnată la gât, și îi aduse vânzătoarei o tipsie acoperită cu catifea, pe care aceasta i-o întinse Adrianei — acest cadou. Aranjată impecabil pe catifeaua neagră, se afla o pereche din cei mai frumoși cercei pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vroia fată - și erau destule cazuri - făcea avort. Nu se spunea În ziar ce culoare ar fi avut urina dacă ar fi fost vorba de gemeni de sex diferit. Albastră, probabil. Thomas nu era prea mirat, mai totul ajungea sub lupă, chiar și sexul nenăscuților. Intenția Consiliului, chiar și Îndreptățită, era, la rîndul ei, tot o formă de control, cineva veghea; dar ce mai era ca odinioară? Unde erau virtuțile despre care Încă mai aminteau, uneori, bătrînii? Credința, Speranța, Milostenia. Trei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dori să șterg de praf salonul ? OK. O să fie bine. Când cobor scările, îi găsesc pe cei doi Geigeri stând în picioare la baza scărilor, uitându-se la mine. În viața mea nu m-am simțit atât de pusă sub lupă. Sunt menajeră. Trebuie să mă comport ca o menajeră. — Bine ai venit, Samantha ! spune Eddie când ajung jos în hol. Ai dormit bine ? — Foarte bine, mulțumesc, domnule Geigger, răspund foarte demnă. — Mă bucur ! Eddie se clatină în față și-napoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
figurat nu au strigat Cipriano Algor și Marçal Gacho victorie, erau prea obosiți ca să-și irosească restul de puteri cu triluri și felicitări, cel mai bătrân spuse, O să ne mănânce sufletul când vom aduce cealaltă marfă, va examina păpușile cu lupa și le va respinge cu duzinile, iar cel mai tânăr răspunse că e probabil, dar nu sigur, șeful de departament se ocupa de problemă, de asta am scăpat, tata, cealaltă o să vedem atunci, așa trebuie să fie viața, când unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
atrasă de inscripția de pe ușă, Simplă curiozitate, domnule, o simplă curiozitate a unui om care nu mai are nimic de făcut. Gardianul îi ceru cartea oficială de identitate, care îl acredita ca rezident, îi compară figura cu poza, examină cu lupa amprentele digitale imprimate pe documente, și, în final, îi luă o amprentă a aceluiași deget, pe care Cipriano Algor, după ce fusese instruit, l-a apăsat pe ceea ce era probabil un lector al computerului portabil pe care gardianul îl extrăsese dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Îmi pare rău, domnule, dar crestele de cocoș fac parte din patrimoniul gastronomic național. — Bagă mare! îi face semn Lionel lui Jean că se pot ridica clopotele. Gustă din creste, caută cu disperare coițele de cocoș care, în absența unei lupe, nu pot fi reperate, după care mai ia o dușcă de șampanie. Se relaxează. Se descheie la haină și își scoate cravata. Liliane, care s-a abțiguit bine, îi ia cravata și și-o leagă în jurul frunții, ca la petrecerile
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
clipele cu farmec să ne umple, maica mea cu‐ nzăpezite tâmple și păduri adânci de poezie ... 326 C.C.Zincu RESEMNARE Cum să oprim numărul anilor sau să‐i grăbim și să vedem că „după” e o altă lume?! Privită prin lupă ceva ne spune că prevenția tainelor ne duce din nou spre zile deșarte, zadarnic ecou cu firave șoapte într‐ o perpetuă noapte. Mai bine lăsăm fatalității imaculata tardivă tinerețe și ne oprim cu sufletul duios intuind ce nu ne‐a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în care, cum arătăm și cum ne comportăm noi, cadrele didactice, între noi și-n relațiile cu cei din jur. Ei sunt gata să imite în orice împrejurare, cunoscut fiind faptul că modelul cadrului didactic este analizat de copii ”sub lupă” și apoi însușit. În tot ce se întreprinde pentru colectivul de elevi, este pentru a se înregistra succesul școlar, numai că elevul îl va obține doar cu efort. Succesul este un fenomen de psihologie individuală, cu o logică internă a
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
distanțam cu cerul de sub noi, ori orașul se depărta încet, apărând privirilor ca o imagine vie privită dintr-un balon pentru ca, în cele din urmă, orașul să devină cât un timbru pe care îl puteai admira în detaliu cu o lupă uriașă. Timbrul porni să se rotească încet în sensul acelor de ceasornic precum imaginile de film care anunțau publicarea în vârtejul ziarelor de mare tiraj, informații speciale. Orașul-timbru și-a oprit rotația nebună, revenind tridimensional în mărime poștală și lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ziua mea a fost povestea pe care mi-ai trimis-o??? Un 2005 pentru mine? Doamne, tu știi ce-ai scris și cât de frumos? Ți-o întorc, să vezi, de ieri până azi, ce-ai putut construi. Scrisul de sub lupă Fata intrase în anul acela la Facultate. Iubea Teatrul mai mult ca pe orice și se visa actriță. E mare studentă la ușa Profesorului ei de actorie. Subțire, înaltă, cu plete ca grâul. Blugi, teniși, tricou. Intră în Secretariatul Catedrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
întrebe fiecare ce mai faci, ce-ați cumpărat, de ce e atâta liniște la dumneavoastră? Ce porcării și ce tâmpiți... Deschide ușa Profesorului. În birou, nimeni. Pe masa din dreapta, o fotografie: o femeie cu ochii de aur, râzând jucăuș. Alături, o lupă mărea lemnul lăcuit. Multe hârtii. Se apropie de masa pe care n-o văzuse niciodată, zâmbește ciudat, scoate din geantă un pix și scrie pe un capăt de hârtie, sus, cu litere mici-mici: Vă iubesc!... Ia lupa și o așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]