10,420 matches
-
dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin de candoare, sugerând acea sinceritate și demnitate care împodobesc frumosu-i caracter. Ea întruchipează dragos-tea, hotărârea, inteligența, duioșia, ambiția, bunătatea. Mereu cu sufletul alături de mine, dându-mi sfaturi sau mângâindu-mă drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea deznădejdii sau extazul fericirii. Dragostea ei pentru mine, acel simț neistovit și veșnic, puternic al maternității, grija și atenția cu care mă înconjoară, au creat în inima mea un profund sentiment de recunoștință
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai mult decât orice pe lume. Ea ne-a dat viață, ea este tot ce avem mai bun pe lume și nimic nu o poate înlocui. Are grijă de noi mereu. Când stau lângă ea, când mâna ei catifelată mă mângâie duios, îmi vine să plâng de bucurie. Sora mea cea mică este școlăriță. Ea învață bine pentru a le mulțumi părinților. Numai așa pot copiii să mulțumească părinților pentru grija pe care le-o poartă. Ea este mereu voioasă și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
orașul meu natal. Era o zi de primăvară târzie. Soarele strălucea pe bolta albastră a cerului, aruncându-și razele sale pe pământ. Orașul era schimbat. Străzile erau largi și spațioase. De o parte și de alta existau arbori mari ce mângâiau cu vârfurile lor bolta senină a cerului. În fața fiecărei case sau a fiecărui bloc, se aflau grădini de zarzavat, în jurul cărora era o vegetație luxuriantă. Florile de culori multicolore împodobeau balcoanele și ferestrele. Orașul era îmbrăcat într-o haină verde
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
uita mustrător la mine. Am înțeles ce mare greșeală am făcut, dându-mi seama abia atunci de gravitatea faptei mele. Dana Gâlcă, clasa a IV-a C Sub bolta înstelată Sub bolta înstelată, se auzea murmurul unui pârâu cristalin care mângâia sălciile bătrâne și pletoase. Mireasma cerului își împânzea în apă chipul și-n vraja ei tresăreau undele. În asfințit, valurile sunt pline de farmec, așternându-se peste ele o liniște adâncă și măreață. În împărăția apei pătrunzi ca într-un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un plus melancolic. Stelele par de aur. Luna revarsă valuri de lumina palidă. Umbrele salcâmilor se profilează mari, lunatice, ca niște fantome pe strada pustie. În umbră, ciorchinii florilor iau proporții uriașe. Încerc să-i prind cu mâna, să-i mângâi. Nu mă îndur să-i rup. Poate salcâmul plânge. Ar plânge cu lacrimi de flori, și-atunci ce voi mai mângâia eu? Frunzele nu au farmec fără acestea și nici parfum... Ploi au trecut peste salcâmi. Florile s-au scuturat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fantome pe strada pustie. În umbră, ciorchinii florilor iau proporții uriașe. Încerc să-i prind cu mâna, să-i mângâi. Nu mă îndur să-i rup. Poate salcâmul plânge. Ar plânge cu lacrimi de flori, și-atunci ce voi mai mângâia eu? Frunzele nu au farmec fără acestea și nici parfum... Ploi au trecut peste salcâmi. Florile s-au scuturat, iar parfumul lor lipsește cu desăvârșire. Doar foșnetul îmi aduce aminte de neuitatele seri de iunie. Din păcate și el, încetul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o caracatiță nisipul unei plaje scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de atracția coapsei prelungi. Ea se răsucea spre el atât cât să-i cuprindă un umăr În degetele-i subțiri, sau să-i mângâie ceafa, și Îi povestea amuzată tot ce auzise. Se amuza și el. Apoi ea nota totul Într-un caiet pe care scria Visele lui Petru. Însoțea fiecare vis de scurte comentarii sau extrase din Cartea Visurilor. Începea să-l cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se așeză cuminte În urma cortegiului. Când cineva Își taie venele, nu poate fi acuzat de neglijență asemenea celor ce dorm cu gazul deschis. Toți o compătimeau pe tânăra văduvă și lăudau caracterul defunctului: un domn! Un dobitoc, zicea Alida Übelhart mângâindu-și nepoata. Iar fiica mea, o târfă! Nu știu cu cine seamănă. Să fie asta adaptarea? Se aplecă asupra ei și Îi sărută fruntea. Nu mai avea febră. Peste două zile va merge din nou la vitrinele ei. Stinse lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
simțea În adâncul ei, difuză ca un chin sau o aducere aminte. Un gol dureros după o extracție dentară sau un chiuretaj. 19. În drumurile sale pe acasă, tot mai puțin dorite, găsea la ușă mici buchete de flori. Le mângâia și le lăsa Întocmai cum le găsea. Florile se ofileau Într-un morman greu de ocolit cu care femeia de serviciu nu știa ce să facă. Le-ar fi aruncat, era pusă acolo să facă ordine, dar n-o lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deși jurase de atâtea ori că totul s-a terminat. El nu fusese niciodată fericit fără motiv. Avea o listă Întreagă de motive de fericire, Începând cu sănătatea, bunul cel mai de preț, și terminând cu lamele „Wilkinson” care Îi mângâiau obrazul În fiecare duminică, dar nimic din ceea ce În mod obișnuit Îi făcea fericit nu Îl Îndemnase vreodată la cheltuieli nesăbuite, nici măcar ziua sa de naștere. Sărbătorise un eveniment pe care Îl uitase cu desăvârșire. Rămăsese doar cu gustul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
O să vă povestesc, domnu’ Șendrean. Da’ nu-mi deschideți? Ușa se deschise fără zgomot și Gheretă se prăbuși În hol pe parchetul de stejar bine lăcuit. Rămase Întins pe jos căutându-și din ochi chipiul, ocolind prudent privirea lui Petru. Mângâia pardoseala la fel de bine Întreținută ca tenul Zorelei. Cam cât costă așa o chestie, domnu’ Petru? Întrebă el Într-un târziu, cu obrazul lipit de lemnul răcoros. Nu știu. Scump, În orice caz. Bănuiesc că scopul vizitei dumitale nu are nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
viață. Dacă nu ratează momentul potrivit. El cum a făcut? A lăsat mai Întâi mâna Amaliei să-i șteargă fruntea cu o batistă. Apoi să-i potrivească după ureche o șuviță de păr căzută pe ochi și chiar să-i mângâie lobul urechii. Privirea sa prinse atunci a se Încețoșa, dar și a ei se tulbura, ceea ce nu avea să se Întâmple niciodată cu privirea Martei, de unde și stânjeneala care Îl cuprindea ori de câte ori noaptea Îi aducea În pat unul lângă altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru sine: trebuie să fie Semproniu. Da, el este, Îi răspunse În gând, În timp ce Își scotea din picioare bocancii grei și uzați care se potriveau prea puțin cu costumul de lână, chiar dacă uzat și el. Abia când simți iarba răcoroasă mângâindu-i tălpile, admise că În viața lui se petrecea un lucru cu totul deosebit. La fel simțea și Coriolan. Rezemat În coasă, doar În maieu și În izmene scurte, lac de sudoare, privea cu strângere de inimă, dar și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui. Se oprea spunându-și că urletul său de durere ar putea speria gingașa făptură care trecuse deja cu bine de primul chiuretaj. Noaptea Însă Îl lua pe Goz, așa Îl chema pe câinele brac, În patul său, și Îl mângâia acolo unde ea Își pusese buzele. Oricât de mult o iubea, nu o imita Întrutotul. Se știa om cu frica lui Dumnezeu și nu Îl putea supăra pe Cel-de-sus sărutând fiara așa cum cu nările fremătând de plăcere făcea Marta. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
simțea acest lucru și se ruga lui Dumnezeu să-i lase Încă lumina ochilor În care Iolanda intra ca Într-un râu. Timidă la Început, Încercând apa cu vârful piciorului, fremătând, ducându-și mâinile la sâni pentru ca apoi să-și mângâie coapsele, liniștindu-le parcă În fața unei false amenințări, Înaintând puțin câte puțin, pentru ca, În cele din urmă, să se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ziua Republicii. 3. Terminase imnul, spusese Tatăl Nostru și se pregătea să spună Ave Maria când, la doi pași de ea, se opri o mașină argintie, Între timp, În locul ghioceilor crescuseră maci roșii cu tulpini lungi și subțiri. Câțiva Îi mângâiau fața răcorind-o. Din mașină au coborât doi domni. Unul i se părea cunoscut. Și ea Îi părea cunoscută, pentru că s-a aplecat asupra ei de Îndată și a luat-o În brațe, spunând mereu ceva Într-o limbă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ciorapii vișinii de lână care Îi treceau puțin peste genunchi, ca niște jambiere groase, sub care urcau, Dumnezeu știe până unde, alți ciorapi, tot de lână dar foarte fini, de culoarea stânjeneilor. Tânăra continua să zâmbească, În timp ce doamna Ster o mângâia pe frunte, lăsându-l pe domnul Húsvágó să viseze la desuurile Eleonorei. Victoria's Secret, Wonderbra și Cacharel, zise doamna Ster, privindu-l amuzată pe domnul Húsvágó, care nu Înțelegea nimic din ce auzea, dar era impresionat de parcă i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
primarii dezvelesc monumentele. Ceea ce se Înfățișă doamnei Ster avu darul de a o surprinde, căci ochii Îi străluciră o clipă cu o lăcomie pe care buna ei educație nu o putuse nicicum Înăbuși. Amintire de la Cöcöke, zise domnul Húsvágó, În timp ce mângâia o șuncă afumată de mărimea unui televizor Sport. An Nou fericit, stimată doamnă! A fost, după cât se vede, un porc vrednic, zise doamna Ster, vădit impresionată de muntele de carne. 280 kilom fix, decretă domnul Húsvágó. Mai mult și dechit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
explozie n-a mai venit, Însă, așa că lumea Își recapătă pulsul normal și respirația firească. Doar un ceferist de la revizie a rămas cu nasul În țărână chiar și după ce În jurul său se făcuse un cerc destul de mare de curioși: omul mângâia ca pe un sân de femeie roata dezumflată a unei Dacii roșii cu cinci viteze și frână servo, parcată regulamentar la câțiva pași de sediul miliției. Într-un târziu, apăru și șeful. Călca rar, apăsat, cu mâna la pistol, mirosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În regulile nescrise ale degustătorilor de frumos, cu o singură mică excepție: ciorapii săi nefiind destul de lungi, lăsau celor mai puțin interesați de artă posibilitatea de a admira o porțiune păroasă a gambei piciorului stâng, pe care domnul Brândușă o mângâia cum ar mângâa o pisică. Gestul acesta nu scăpă Zorelei, care făcea mari eforturi să nu geamă cum i se Întâmpla când bărbatul visurilor ei o măsura cu aceeași palmă din creștet În tălpi, pe față și pe spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trei, cu siguranță. Am aici câteva Însemnări ale unei foste studente la istoria artelor, trimise doamnei Ster cândva, Într-un plic, acesta după ce o vară Întreagă privise aceste tablouri, poate din fotoliul În care acum câteva minute domnul Brândușă Își mângâiase visător gamba piciorului stâng. Să Începem, deci. După această introducere rece, ironică pe alocuri, În ciuda urărilor de bine ale doamnei Ster, lumea se arăta mai degrabă temătoare, somată și nu invitată să asculte o prelegere despre artă, care era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Din acest punct de vedere, lucrarea este simptomatică pentru toți cei care au avut o perioadă de stagiu la Baia Mare. 14. Deodată, cu o mișcare sigură dar molatecă, somnoroasă, a brațului stâng, Îl prinse de ceafă și Începu să-l mângâie Într-o manevră abilă de distragere a atenției. Cum fac și asistentele medicale din secțiile de pediatrie În cazul copiilor cu teama de injecții. Dureroase, mai ales cele cu penicilină, tot la șase ore. Știa ce vorbește pentru că fusese internat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire și dezarmare. Nebuloasa Randle se foi, se strânse, se întinse și se replie în sine până când o mână mare și cărnoasă care ținea un șervețel de hârtie îmi mângâie genunchiul. — Primele câteva ore sunt întotdeauna dificile pentru tine Eric. Ce înseamnă asta? — Păi, după cum am spus, starea ta... nu-mi place să folosesc termenul „unică“, însă e cât se poate de deosebită din mai multe... — De câte ori am trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
părăsești, dacă n-o să mai fii fericit cu mine, trebuie s-o faci neapărat. Se sprijini în coate și își undui șoldurile pentru a mă scoate din ea. — Trebuie să-mi promiți, Eric. E important. Hei, am zis și am mângâiat-o pe brațe. Ce s-a întâmplat? Se uită la mine vreme îndelungată și eram convins că va plânge. Hei, am zis din nou și i-am îndepărtat părul de pe față. — Nimic, răspunse ea cu un zâmbet vag. Apoi surâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dinlăuntrul ei lovindu-se de gâtul meu. Mi-a fost dor de tine. — Am uitat de tine, Clio. Am uitat totul. Îmi pare tare, tare rău. — Hei. Stai liniștit, nu face nimic. Mâna ei pe gâtul meu și degetele ei mângâindu-mi buclele de păr de pe ceafă. Nu face nimic. Totul e în ordine. Se trase ușor îndărăt, ca să mă poată privi în ochi. — E-n ordine. Acum suntem aici și totul e în ordine. — Clio, am spus. — E-n ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]