2,890 matches
-
un colț până ca el să ajungă la colțul de dinainte, păstrându-și tot timpul avansul în fața lui și strigând: — Data viitoare, frățioare. Poate data viitoare. A fugit după ea până în spatele casei și apoi s-a întors în locul unde măgarul său stătea și răgea - dar Prepelicarul nu era nicăieri. Măgarul răgea pentru că Puștiul De-Două-Ori, Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, era pe cale să-l sodomizeze și până și un măgar docil își are limitele lui. Chinuindu-se să-și stăpânească furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dinainte, păstrându-și tot timpul avansul în fața lui și strigând: — Data viitoare, frățioare. Poate data viitoare. A fugit după ea până în spatele casei și apoi s-a întors în locul unde măgarul său stătea și răgea - dar Prepelicarul nu era nicăieri. Măgarul răgea pentru că Puștiul De-Două-Ori, Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, era pe cale să-l sodomizeze și până și un măgar docil își are limitele lui. Chinuindu-se să-și stăpânească furia și greața, Vultur-în-Zbor l-a întrebat: — Ai văzut-o? — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea până în spatele casei și apoi s-a întors în locul unde măgarul său stătea și răgea - dar Prepelicarul nu era nicăieri. Măgarul răgea pentru că Puștiul De-Două-Ori, Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, era pe cale să-l sodomizeze și până și un măgar docil își are limitele lui. Chinuindu-se să-și stăpânească furia și greața, Vultur-în-Zbor l-a întrebat: — Ai văzut-o? — Pe cine? a întrebat Vânătorul, dornic de vorbă. Măgarul răgea tot mai tare. O femeie a ieșit pe una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Peyrefitte Vânătorul, era pe cale să-l sodomizeze și până și un măgar docil își are limitele lui. Chinuindu-se să-și stăpânească furia și greața, Vultur-în-Zbor l-a întrebat: — Ai văzut-o? — Pe cine? a întrebat Vânătorul, dornic de vorbă. Măgarul răgea tot mai tare. O femeie a ieșit pe una din ferestrele Casei. — Plecați de-acolo! a strigat ea. Huliganilor! — Pe toți sfinții, oprește-te! a țipat Vultur-în-Zbor, îmbrâncindu-l pe Vânător la o parte de lângă măgarul priponit. — Bine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dornic de vorbă. Măgarul răgea tot mai tare. O femeie a ieșit pe una din ferestrele Casei. — Plecați de-acolo! a strigat ea. Huliganilor! — Pe toți sfinții, oprește-te! a țipat Vultur-în-Zbor, îmbrâncindu-l pe Vânător la o parte de lângă măgarul priponit. — Bine, a spus moale Vânătorul. Oricum e dezgustător de neplăcut. — Atunci de ce...? — Eu încerc totul de două ori, a spus Vânătorul, ca și cum ar fi recitat o litanie, scuturându-se disprețuitor de praf. Ultima dată bestia m-a lovit. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un val de rebeliune. Dacă era așa, poate că ar trebui s-o facă. Vânătorul dispăruse, de data aceasta dar în mod explicabil, căci traversda ceața și se îndrepta către Elbaroom. Vultur-în-Zbor l-a bătut ușor pe spate pe bietul măgar nedumerit. — Sărmane măgar! a zis el încălecând. Se întâmplaseră destule în seara asta. Nu se mai simțea în stare de confruntarea plănuită cu Virgil Jones. într-un fel, se simțea la fel de sodomizat de evenimente ca și nefericitul său armăsar. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rebeliune. Dacă era așa, poate că ar trebui s-o facă. Vânătorul dispăruse, de data aceasta dar în mod explicabil, căci traversda ceața și se îndrepta către Elbaroom. Vultur-în-Zbor l-a bătut ușor pe spate pe bietul măgar nedumerit. — Sărmane măgar! a zis el încălecând. Se întâmplaseră destule în seara asta. Nu se mai simțea în stare de confruntarea plănuită cu Virgil Jones. într-un fel, se simțea la fel de sodomizat de evenimente ca și nefericitul său armăsar. în Elbaroom Vânătorul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Virgil Jones. într-un fel, se simțea la fel de sodomizat de evenimente ca și nefericitul său armăsar. în Elbaroom Vânătorul îi povestea lui Peckenpaw: — Oraș de ignoranți. Dacă vrei să-ncerci ceva nou, n-ai altceva de făcut decât să violezi măgari. în felul ăsta supraviețuirea face din noi toți niște lași. Peckenpaw zise: — Ha? — N-ar fi trebuit să fie așa, spuse Vânătorul. — Ha? a repetă Peckenpaw. — Cale-Bătută, începu Vânătorul, de ce-ai venit pe insulă? Peckenpaw medită grav asupra întrebării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ordine, odată pentru totdeauna, își spuse el și o porni întins spre Casa Fiului Răsare. PATRUZECI ȘI UNU Casa Fiului Răsare se înălța strălucitoare la marginea drumului. Lângă ea, oprită pe drumul pietruit, se vedea o siluetă călare pe un măgar. Când se apropie, Vultur-în-Zbor văzu că silueta purta un veșmânt neagru care flutura pe ea, acoperind-o din cap până-n picioare, cu un fel de orificiu ca un grilaj la nivelul ochilor și cu zăbrele țesute în cruciș peste ferestruică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spus. Casa cea neagră era așezată pe o stâncă ițită abrupt deasupra orașului și sub peretele de nori, neagră precum veșmintele ce o învăluiau pe posesoarea lor. — Sper să te revăd în curând, a spus ea și, dând un ghiont măgarului, a pornit-o la drum. — Cum te cheamă? a întrebat Vultur-în-Zbor. Măgarul se îndepărta încet. — Doamna Virgil Jones, i-a răspuns Liv, iar veselia disprețuitoare a înlocuit iarăși monotonia din vocea ea. PATRUZECI ȘI DOI Domnul Virgil Jones nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
orașului și sub peretele de nori, neagră precum veșmintele ce o învăluiau pe posesoarea lor. — Sper să te revăd în curând, a spus ea și, dând un ghiont măgarului, a pornit-o la drum. — Cum te cheamă? a întrebat Vultur-în-Zbor. Măgarul se îndepărta încet. — Doamna Virgil Jones, i-a răspuns Liv, iar veselia disprețuitoare a înlocuit iarăși monotonia din vocea ea. PATRUZECI ȘI DOI Domnul Virgil Jones nu mai avea nevoie de curea la pantaloni. Nu purta pantaloni. Avea un prosop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de cumpărături. — N-am mâncare, i-a răspuns P.S. Moonshy. Cale-Bătută Peckenpaw era pe stradă când Vultur-în-Zbor a ieșit cu mâna goală. — Măi să fie dacă ăsta nu-i indianu’, a spus el. Apoi s-a pus între Vultur-în-Zbor și măgarul lui. Vultur-în-Zbor s-a hotărât să adopte o atitudine de politețe fermă. — Scuză-mă, dar aș vrea să mă întorc la doamna Gribb, ca să-i spun că o să fim alungați din oraș prin înfometare. — Sigur, i-a zis Peckenpaw. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Gribb, ca să-i spun că o să fim alungați din oraș prin înfometare. — Sigur, i-a zis Peckenpaw. Nici c-aș visa să-ți stau în cale. Nu s-a clintit. Vultur-în-Zbor a încercat să-l ocolească și să ajungă la măgarul care îl aștepta, dar Peckenpaw a întins o mână lungă și mare, și l-a înșfăcat pe Vultur-în-Zbor de gât. N-avea nici un sens să se lupte, așa că Vultur-în-Zbor s-a lăsat moale. Peckepaw l-a privit mânios. — Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mâine mai sunteți aici, o să vin după voi. Cu mâna liberă i-a trăsnit indianului un pumn teribil în ceafă. Vultur-în-Zbor a vomitat pe pavaj. Peckenpaw l-a aruncat în mizeria aceea și a plecat. Vultur-în-Zbor s-a târât până la măgar și s-a îndreptat către casă. — Trebuie să plecăm de aici, i-a spus el Elfridei. — De ce? a întrebat ea. Acum e casa mea. Casa noastră. — Uite ce e: dacă rămânem, nu ne vor mai da de mâncare și, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
târască. Vultur-în-Zbor fie fusese descoperit, fie își atinsese scopul. La celălalt capăt al Drumului Pietruit, în punctul în care orașul K lăsa locul culmilor semețe ale muntelui Calf, pădurea își recâștiga supremația. Vegetația deasă ascundea cărarea îngustă - mai potrivită pentru măgari decât pentru oameni - care ducea către ultimul punct locuit, stânca unde se afla casa lui Liv și de unde ea domina orașul K. Virgil și Vultur-în-Zbor își dăduseră întâlnire aici, în pădure. — Ca în vremurile bune, a spus Vultur-în-Zbor. Media dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lumina palidă a soarelui, filtrată de cețuri, care cădea peste câmpiile din vale. Casa lui Liv, cufundată în întuneric și lipsită de fundație, stătea indiferentă pe stânca posomorâtă, cu ușa strașnic zăvorâtă, unicul semn de viață din jur fiind un măgar priponit de cel din urmă copac al pădurii de pe povârniș, care păștea iarba înaltă a pădurii. O pasăre țipă. Urâțenia nevăzută. în spatele obloanelor închise ale ferestrelor se derula o scenă de haos cosmic, cu rămășițele unei vieți care se luptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vor trebui cercetare. Dar nu chiar acum. Pentru moment era de-ajuns să stea așezată aici, în întuneric,. Liv stătea foarte mult astfel, nemișcată, împietrită, statuie. Pe stâncă era frig, frig și umed. Ziua devenise după-amiază târzie. Vultur-în-Zbor stătea lângă măgarul lui Liv, mângâindu-l agale, și îl urmărea pe Virgil, care se purta ca un școlar în căutare de comori. î— Nu, spusese el, hai să nu ne mai obosim s-o vedem. Hai să terminăm odată.) Șaisprezece pași în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
stat așa, țeapănă, înaintea lui. O găină cotcodăci o singură dată. Afară: agitația frenetică a autorului jurnalului, ce căuta o ușă pe care știa că nu poate nici s-o găsească, nici s-o deschidă. Iar curva ascunsă, ghemuită lângă măgar, în spatele unui copac, privea. Dar nu l-a rupt filă cu filă, se gândi Vultur-în-Zbor. — Cincizeci și patru, spuse Liv cu o voce monotonă, banală. Spunea că există o legătură între noi. Vârsta lui veșnică și, numele meu. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
demnității sale neputincioase. CINCIZECI ȘI CINCI Vultur-în-Zbor și Media îatunci când aceasta a deschis ochii) s-au trezit pe un munte Calf preschimbat într-un mod ciudat, un munte Calf pe care Virgil, Liv, casa lui Liv, ba chiar și măgarul lui Liv erau reduse la dimensiunea unei fărămițe spectrale, pe care rămăseseră promontoriul stâncos și pădurea, ambele părând diferite, deși arătau la fel. Probabil că schimbarea cea mai șocantă, mai greu de acceptat chiar decât stafiile lui Virgil și Liv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
afla chiar deasupra boilerului, se percepea o anumită Încălzire. Am Îngenuncheat și am constatat cu bucurie că plăcile din pardoseală erau călduțe. Așa mă găsi Bea, pe vine, pipăind plăcuțele dintr-o baie, ca un imbecil, cu zîmbetul nătăfleț al măgarului flautist Întipărit pe chip. Acum, cînd mă Întorc Înapoi cu privirea, Încercînd să reconstitui Întîmplările din acea noapte petrecută În vila Aldaya, singurul pretext care Îmi dă prin minte pentru a-mi justifica purtarea e că, la cei optsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sufletul mi-e singura măsură, De sunt eu vagabond, el este lord, Nu minte, nu înșeală și nu fură . Nu construiesc avioane de hârtie, Din cărți de joc castele fermecate, Eu nu ridic și nu sfărâm iluzii, Vorbesc ca un măgar, dar am dreptate . Știu zeci de mii de lucruri despre lume, Dar vezi tu, doamnă, nu sunt erudit, Și mintea mea e lamă ascuțită, Deși-s așa cum spui :un necioplit . Sunt sincer, doamnă, ce mai pot să pierd, De viață
Răspuns. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_837]
-
doarme tatăl tău cu oala aia pe cap? Domnița: Asta nu e oală, Iepurașule, este coroană împărătească! Împăratul: Coroana mea de noapte, ai înțeles? Iepurașul: De noapte, păi aia nu se ține sub pat? Împăratul: Măsoară-ți cuvintele, corcitură de măgar, ori ți s-a făcut să dormi mâine la prânz pe cartofi la tavă? Domnița: Tata trebuie să poarte coroana chiar și în timpul nopții. Iepurașul: Dar de ce? Împăratul: Fiindcă sunt împărat. Iepurașul: Păi n-ai fes? Împăratul: N-am că
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
urechi de cal; moși și babe chei și sluți alergau de colo, colo ca ieșiți din minți, îmbrăcați în piei de vită, trențuite; unul gonea pe un cal fără frâu, un altul se bălăbănea pe o vacă, altul pe un măgar; alții mișunau pe jos iuți și neastâmpărați, agățându-se de cozile și coarnele animalelor călărite de către semenii lor. Unii suflau în cornuri, alții ciocăneau în niște cupe, unii erau înarmați cu țăpoaie, alții cu furci. Unul dintre ei , care părea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de ce te-au făcut sergent ― Mă puneți să mă împăunez cu meritele mele. De fapt, nu a fost decât o hotărâre de moment, pentru a ieși din necaz. Ce mi-am zis atunci? „Fie ce-o fi. Chiar și doi măgari de-ar fi să-i înham la tun, dar de ieșit de aici trebuie să ies!” Așa s-a făcut de am legat tânjala boilor de tun și cu cei doi plăvani am ajuns la cazarmă... ― Nu e împăunare, sergent
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scrisoare de la Marty Goines, adresată unui alt pacient. Adresa expeditorului era Tamarind, numărul 2307 Nord. M-am gândit la discuția pe care am avut-o și cum ne-am pus noi bine cu Poulson, cum am cooperat, deși Niles e măgar. Dar n-am avut încredere că LAPD o să cerceteze cum trebuie zona, așa că am făcut-o eu. Tocmai făceam o pauză în mașină în momentul în care m-a văzut Niles. Dietrich luă o scrumieră și își stinse țigara. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]