2,300 matches
-
nu o vede. — Gâlci, spune domnul Ialomițeanu. Așa că să ne preparăm pentru... Te ghemuiești de frică, de frig, în scaunul înalt, cu spătar, sunteți numai voi aici, în acest demisol plin de mobilă desperecheată, un lit-de-repos, fără un picior, o măsuță de toaletă cu o gaură neagră în ovalul unde ar trebui să fie oglinda, niște foteluri puse unele peste altele, o comodă masivă care sprijină ușa ca să rămână închisă, pentru că și ea are o gaură neagră în loc de clanță. Ce bric-à-brac
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Niki n-ajunge mai repede, mai repede, ce-ai să te faci tu ? Cum ai să scapi de operația pe care domnul Ialomițeanu și Margot o pregătesc ? Dacă ar veni Niki acum-acum-acum acum ! întors cu spatele la tine, doctorul umblă nervos pe măsuța cu rotile, mutând de colo-colo ceștile de porțelan și lingurițele de argint suflate cu aur, pe care, acum ți-amintești cu precizie, că ai reușit, da !, ai reușit să le treci Dincolo, pentru Tudor ! Cu efort însă, cu ce efort
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
important este că trăiești ! Că vei mai trăi ani și ani ! Un an și jumătate, slavă Domnului ! Slavă Domnului, se poate trăi și fără glas, așa de ușor și de bine te-ai obișnuit ! Numai că doctorul încă umblă pe măsuța cu rotile, auzi tot felul de clinchete ascuțite, și Niki, ah ! Niki ! Dacă s-ar deschide ușa și ar intra Niki ! Doctorul a găsit ce căuta : o cutie nichelată, lucitoare, iată că o deschide și începe să scoată chiurete, bisturie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prin casă, părinții lor au posibilitatea să iasă din țară, poți să-ți dai seama după micile obiecte aduse din diverse locuri, aerul cosmopolit al casei, revistele străine, fetele stau cu un catalog Quelle În brațe pe o canapea. Pe măsuța de alături se găsește un bol de sticlă plin cu cutii de Chiclets (toată lumea e de acord că scrisul ascuțit, gotic, produce o impresie mai mișto decît conținutul). E o familie cu anumite pretenții, În casa lor găsești chestii. — Salut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu ceva ce ar trebui să fie un cearceaf steril. Pacientul privește amuzat toată această desfășurare, i se pare că e Învelit Într- un giulgiu, dar nu e trist, din contră, Îi vine să rîdă. Asistentele pregătesc instrumentele pe o măsuță alăturată. Se aude un sunet industrial, de obiecte grele, din fier. Pacientul e În continuare vesel, le urează la mulți ani și Întreabă dacă nu se poate să primească la pachet din drăcia aia pe care i-au injectat-o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ușă ca de palat renascentist, pe frontispiciul căreia te întâmpină inscripția, în stil de mozaic roman, Natando Virtus, pătrunzi în prima zonă publică: promenada. Aceasta e de fapt o sală cam neîngrijită, zugrăvită într-un verde posomorât și mobilată cu măsuțe și scaune pentru consumul unor aperitive simple: ceai, limonadă, batoane de șocolată, sendvișuri și, firește, (în mod absolut gratuit) faimoasa apă minerală. Izvorul tămăduitor țâșnește pe gura de metal a unui leu uriaș de marmură, iar paharele pline cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
priveau pe fereastră. Tocmai sosiseră. Fereastra era aburită, dar fiecare dintre ei o ștersese în dreptul său, creînd trei petice rotunde de geam curat, la diferite niveluri, prin care priveau la scena încețoșată de afară. În spatele lor, câțiva localnici ședeau la măsuțe și beau cafea. De câte ori intra în Institut, Gabriel simțea o curioasă excitare viscerală, deși venea aici aproape zi de zi. — E ca o Mașină a Timpului, i se adresă ea lui Brian, fără să fie în stare să explice ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
face ca totul să-ți apară viu și straniu și, oarecum, încetinit. Se reîntoarse pe promenadă, vag conștient că erau câteva persoane pe care le cunoștea (sau care, mai curând, îl cunoșteau pe el - doamna Osmore, de pildă), așezate la măsuțe. Dar Adam se feri să privească într-acolo. Avea oroare de conversație, chiar și de un schimb de priviri. Trecu pe o ușă comunicantă și intră în zona Băii Interioare. Tare ar mai fi vrut Adam să-l aducă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe podea, câteva cutiuțe de argint, farduri, o oglinjoară de mână, care zăceau neatinse din seara când, cu o sută de ani în urmă, el și Stella se duseseră în vizită la Alex. Izbind cu gheata în picioarele delicate ale măsuței de toaletă, reușise să crape unul. Brusc, i se păruse straniu și chiar amuzant faptul că Stella se strecurase în casă, pe furiș, răsucind cu teamă cheia în broască, și își vârâse în buzunar micile netsuke. Sau poate că trimisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
promenadă, pe Anthea Eastcote și pe Hector Gaines. Găsi cheia dulăpașului în care-și lăsase hainele și, o clipă, inima lui blândă, pașnică, fu răscolită de o furtună de emoții. Pe promenadă, Anthea Eastcote și Hector Gaines ședeau la o măsuță și beau cafea. Anthea își pusese ochelarii cu lentile colorate. Era mioapă și ascundea cu dibăcie acest fapt. Totuși, văzuse zâmbetul pe care i-l adresase Tom, dar se prefăcuse a nu-l vedea. Acum îi părea rău. Ținea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu să cadă, ci să zburde în văzduh, deasupra giulgiului de abur care plutea din nou peste suprafața bazinului aflat în aer liber. Zăpadă în aprilie! În țara asta blestemată poate să ningă oricând! Brian și Gabriel se întoarseră la măsuța de metal - cu tăblia pătată de urmele circulare, cafenii, ale ceștilor - la care băuseră până atunci ceai din pahare de plastic. Lumina alburie a ninsorii revela până în cele mai sordide detalii pereții verzui, murdari, răpciugoși ai culoarului de promenadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însoțise de astă-dată. Câinii erau admiși doar pe promenadă, cu condiția de a fi ținuți în lesă. Gabriel care-l luase cu ea la cumpărături, îl adusese și aici și, din pricina lui, renunțase azi la înot și rămăsese la o măsuță, așteptându-i pe Brian și pe Adam. Brian își făcuse apariția, dar Adam înota încă pe sub pătura groasă de abur. Gabriel își alungă din minte imaginile fugitive ale unui Adam înecat, cu trupșorul inert pescuit din apă, și așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noapte, îl visase pe Rufus și, în vis, Rufus era fiul ei. Era un vis care-i revenea adeseori, dar despre care nu vorbise nimănui. Și mai avea o pricină,de întristare, ceva care se petrecuse tocmai în timp ce stătea la măsuța de pe promenadă, așteptându-l pe Brian. Un indian, sau poate că un pakistanez, un tânăr slab, cu barbă, se așezase la o masă în fața ei, în timp ce Gabriel citea Ennistone Gazette, și-i pusese vreo două întrebări banale. Gabriel i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la universitate? Cred că limbi străine, ăsta-i singurul lucru la care mă pricep. Îmi place să citesc poezie... și romane... și altele. Urmă o tăcere, după care Hattie adăugă: Doriți o băutură? O băutură? John Robert observă pe o măsuță de bambus, acoperită cu o placă de cristal, spre care Hattie își întinsese mâna, o sticlă de gin, o sticlă de vermut, una de tonic, un vas cu gheață și un pahar. John Robert era antialcoolic și nu se simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întotdeauna o regulă, consimțită de ambele părți, ca niciodată să nu glumească pe seama lui John Robert sau să vorbească despre el altfel decât în termeni de respect solemn. Hattie reintră în cameră cu paharul în mână și se apropie de măsuța cu băuturi. Doriți să vă amestec un Martini? Știu cum se prepară. De unde știi? Margot mi-a arătat o dată. Se gândea că s-ar putea să-mi fie de folos. Lui John Robert îi displăcea ideea că Margot o învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu importanță paharul în mână, încât pentru prima dată, și pentru o frântură de secundă, simțămintele pe care i le purta își găsiră expresia în plăcere pură. Se ridică greoi de pe banchetă. — Lasă că amestec eu băuturile. Se îndreptă spre măsuță și luă paharul din mâna lui Hattie. Puse niște cuburi de gheață în el, apoi turnă un deget de vermut și o mare cantitate de apă tonică. Era cea mai slabă dintre băuturile care ar putea fi numite alcoolice, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
băutură. Îi întinse lui Hattie paharul și își prepară și el un amestec similar. Continuau să stea amândoi în picioare, ceea ce era semnificativ. John Robert sorbi o înghițitură. I se urcă pe dată la cap. Hattie continua să stea lângă măsuță, cu ochii dilatați, ținându-și paharul în mână. — Bea, o îndemnă el și când rosti acest cuvânt se simți ca un bătrân vrăjitor, un făcător de farmece. Hattie sorbi și ea o înghițitură. I se ridică și ei pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
proiecta umbrele lungi pe zid. Tom intră în camera de zi, ținând în mână lalelele călcate în picioare. Pearl strigă de afară: — O să vă aduc îndată mai multă lumină. Două lumânări, una așezată pe pervazul ferestrei și a doua pe măsuța de bambus cu placă de cristal, răspândeau în cameră o lumină difuză, ca de biserică. Hattie refuzase, ostentativ, să-și ridice părul. Îl strânsese rigid, într-o coadă groasă, care-i atârna pe spate. Purta un maiou sărăcăcios și blugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-ar fi înălțat brusc în cale un masiv din Munții Stâncoși. — A, bine... în cazul ăsta... murmură el. Urmă o tăcere, în timpul căreia Hattie își luă panașul de pe podea și-l așeză, un clinchet, pe placa de cristal a măsuței de bambus. După aceea se ridică în picioare. Tom începu să se bâlbâie: — Mi-e teamă că... Apoi se ridică și el. Pearl care, se înțelege, trăsese cu urechea, deschise, oportun, ușa camerei de zi. Tom se îndreptă spre hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nemișcați, cu mâinile țeapăn lipite de trup. La început, nu reuși să zărească vreun scaun, sau șezlongul, acoperit și el cu îmbrăcăminte și cu un șal de lână scoțian care se mototolise, adunându-se în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos, se găseau o sticlă de vin și una de whisky, ambele deschise, și două pahare. Draperiile de catifea fuseseră trase și două lămpi cu abajururi franjurate difuzau o lumină roză, molcomă. În cămin ardea un foc mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
micul dejun, o masă pe care el nu o lua în mod obișnuit, rezumându-se doar la o ceașca de ceai și nimic altceva. Găsi într-un sertar al bufetului o față de masă brodată de mama lui, o așternu pe măsuța pliantă din camera de zi, și făcu preparativele pentru a servi cafea, ouă fierte și pâine prăjită. Îl săgeta o ciudată tristețe la constatarea că încerca o plăcere cu totul nouă și cu totul specială pregătind masa pentru Hattie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Eu n-am spus nimănui nimic. — Trebuie să fi vorbit. I-ai spus lui Hector Gaines. Nu i-am spus. — Ba da. Ești un mincinos abject. Emma ridică o carte (propriu lui exemplar din Istoria războiului peloponesiac de Tucidide) de pe măsuța aflată lângă vasul mov cu roze fanate și-l plesni cu ea pe Tom peste obraz. Instantaneu, se luară la bătaie. Amândoi erau puternici și agili, foarte îndârjiți, dar nici unul dintre ei nu se pricepea la luptă. Tom îi arse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în cerc, Tom trăgând de cămașa lui Emma și acesta din urmă agățându-se de haina lui Tom. Emma încercă să-și doboare adversarul, îndoindu-și un picior pe după gamba lui Tom. Tom îl izbi în coaste. Se prăbușiră peste măsuță, făcând să zboare vaza cu roze fanate. Încăierarea ar fi putut continua mult și bine, dacă un potop de apă rece nu s-ar fi revărsat de sus în capetele combatanților. Pearl, aflată pe palier, răsturnase peste ei o cană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ar fi vrut, cum s-ar zice, să aprindă o lumânare sau să recite o formulă; trebuia să simtă că face ceva pentru a-și potoli starea de spirit. Promenada era pustie, cufundată în tăcere și, pe jumătate, în întuneric. Măsuțele fuseseră date într-o parte, scaunele așezate în maldăr, unul peste altul. Barul era acoperit cu o pânză albă. Tom făcu câțiva pași, conștient de umbra lui lungă, care-l însoțea. Un flux de teamă fizică îi inundă trupul, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și un mijloc de favorizare a lenei celor care au mai puțin chef de muncă. Si un alt aspect al vieții francezilor: Le place foarte mult să stea la un pahar de vin, o cafea sau un suc la o măsuță, în fața barului, discutând îndelung, liniștit, fără a gesticula prea mult, așa cum fac italienii. Si asta mai ales în orele calde ale după amiezii, sau seara. Peste tot, mesele barurilor, ale braseriilor sunt pline, ceea ce înseamnă că totuși, oamenii se
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]