2,098 matches
-
au vestit un post, și s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari pînă la cei mai mici. 6. Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, și-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac, și a șezut în cenușă. 7. Și a trimis să se dea de știre în Ninive, din porunca împăratului și a mai marilor lui, următoarele: "Oamenii, vitele, boii și oile, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
au plecat îndată și în toată graba, după porunca împăratului. Hotărîrea a fost vestită și în capitala Susa. 15. Mardoheu a ieșit de la împărat, cu o haină împărătească albastră și albă, cu o mare cunună de aur, și cu o mantie de in subțire și de purpură. Cetatea Susa strigă și se bucura. 16. Pentru Iudei nu era decît fericire și bucurie, veselie și slavă. 17. În fiecare ținut și în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungea porunca împăratului și hotărîrea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
june, Ce iți adoră trena, când treci spre nemurire. îți încetează zborul și fă popas o clipă, Acolo, lângă Lună, să te privesc un veac, Să mă îmbăt de tine, să îmi întind aripa, Cu setea ta de viață, o mantie să-mi fac. Mă cauti zici, dar oare, această căutare, Dorești să fie leagăn, iubirii ce iți port? Pe chipul tău cel palid, nu văd decât uitare! Cum poți iubi, nălucă, când sufletul ți-e mort? Ești fără de-nceputuri, și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Pe ea așează cumințel scânteia, Stindardul tău, cu sufletu-mpăcat. Apoi te roagă celui ce aprinse, în om viața primului bărbat. Din mila Lui, cu brațele întinse, Te-nalță iar spre cerul cel înalt. Iar când ajungi pe treptele iubirii, Sub mantia cea albă, orbitoare, Smerit atinge-I poala, patrafirii, Prea Bunului, Cel Făr-de-asemănare. Despăturind ștergarul ia Speranța, Să o jertfești Prea Bunului Părinte, Căci ochii lui vor căuta scînteia, Și-ndreptățită te-o chema 'nainte. "Ai suferit deajuns" vei auzi atunci, Precum
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe Kung, părerea mea despre el s-a schimbat treptat. Îi plac provocările, spre deosebire de împăratul Hsien Feng, care e prea delicat, sensibil și, mai ales, profund nesigur. Totuși, nu toată lumea vede asta, căci de obicei își ascunde teama sub o mantie de aroganță și hotărâre. Când vine vorba să se împace cu pierderea, mintea lui Hsien Feng se ancorează în fatalism. Fratele său are însă o viziune mai optimistă. Mi se pare ciudat să petrec timp cu amândoi. Ca milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un zid de fier. Fiecare soldat ridica ochii la trecerea lui Mitsuhide, ostașii de toate gradele simțindu-se mândri de a lupta sub comanda unui atât de mare general. Mitsuhide purta o armură neagră cu fir verde deschis, pe sub o mantie de brocart alb cu argintiu. Sabia sa lungă și șaua erau lucrate cu nespusă măiestrie. În ziua aceea, părea mult mai tânăr ca de obicei, dar acest lucru nu i se întâmpla numai lui Mitsuhide. Când un om îmbrăca armura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de mătase, îmbrăcată într-un kimono ruginiu. Auzi glasul fiului ei în timp ce era condus de soția lui pe terasă. Fără a scoate un sunet, mama sa se ridică și merse spre marginea încăperii. Hideyoshi se opri sub oblon, scuturându-și mantia de praf. Capul, pe care și-l răsese la Amagasaki, încă îi mai era înfășurat în glugă. Nene veni din spatele soțului îi și-i vorbi încet: — Mama ta ți-a ieșit în întâmpinare. Hideyoshi se duse repede spre mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce-și puse fiul să alerge pe urmele lui Hideyoshi, porni grăbit pe coridor, să-și avertizeze soția. Cei mai surprinși dintre toți fură bucătarii și slujnicele. Se pomeniseră cu un samurai scund - general, se vedea bine - în armură cu mantie de culoarea prunei, intrând nonșalant în bucătărie și strigând ca și cum ar fi făcut parte din familia stăpânului: — Hei! Doamna Maeda e aici? Unde-i? Nimeni nu știa unde era. Toți păreau nedumeriți dar, la vederea bastonului auriu de comandă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trei zile. Un șir nesfârșit de oaspeți își croia drum spre castel, iar străzile înguste ale orașului erau blocate cu trăsurile curtenilor, cu slujitorii și caii acestora. Kazumasa realiză în cele din urmă, că pe umerii lui Hideyoshi fusese așezată mantia lui Nobunaga. Până în ziua aceea, crezuse, cu tărie, că seniorul său, Ieyasu, avea să-i succeadă lui Nobunaga, dar timpul petrecut împreună cu Hideyoshi îl făcu să își schimbe părerea. Când compară provinciile lui Hideyoshi cu cele ale lui Ieyasu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
coridor, iar acum veniră lângă el. Când ajunseră la intrarea în fortăreața principală, văzură un samurai cu straie ciudate, care stătea ghemuit într-o poziție de supunere, lângă locul unde erau priponiți caii. Avea capul și un braț bandajate, iar mantia de peste armură îi era din brocart auriu pe fond alb. — Cine-i ăsta? Omul își ridică puțin capul legat. — Mi-e rușine să spun că sunt eu, Nagayoshi, stăpâne. — I-auzi, Nagayoshi? Am auzit că zăceai la pat. Ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armate în înaintare și acela al armatei care a întors spatele. Nagayoshi, încurajându-și acum, din șa, oamenii, arăta ca un om care-și anticipa propria moarte. Armura sa era croită din piele neagră, cusută cu fir albastru închis, iar mantia-i era de brocart auriu pe fond alb. Avea coiful împodobit cu coarne de cerb și îl purta lăsat pe umeri. Capul îi era încă înfășurat până la obraji în bandajele albe care-i acopereau rănile. Unitatea a Doua se odihnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că fiecare se grăbea spre veșnicie, hotărându-și singur unica soartă. Rușinea era singurul lucru care nu-l lăsa pe Nagayoshi să se gândească la a se întoarce viu în lumea obișnuită. Era motivul pentru care îmbrăcase, în acea dimineață, mantia morții. — Am să-l înfrunt pe Ieyasu! jură Nagayoshi. Pe măsură ce bătălia devenea tot mai haotică, Nagayoshi adună lângă el vreo patruzeci-cincizeci de războinici și porni către stindardul cu evantai auriu al comandantului. — Te voi înfrunta, Ieyasu! Chiar acum! Și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l oprească alergau spre el și se călcau în picioare sau, apropiindu-se, erau împroșcate cu torente de sânge. Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care îl țintea pe războinicul cu mantie albă de brocart, îl nimeri drept între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi se înroși cât ai clipi. Căzând înapoi pe cal, mai zări, o ultimă oară, cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, bravul tânăr de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintre Sfânta Fecioară și vara sa Elisabeta, îmbrățișându-se în fața unui portic. Apoi, în altă scenă Iosif bănuitor, acuzându-o de necredință pe Sfânta Fecioară, care se apără de învinuirile ce i se aduc. Fecioara Maria are aureolă și poartă mantie roșie. Deasupra zboară câțiva îngeri. Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este redată în patru compoziții succesive: Îngerii și păstorii se închină Mântuitorului - prunc, născut în peșteră; Călătoria magilor călăuziți de o stea - magii sunt reprezentați călători înconjurați de suite; Închinarea magilor
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cernea barba”<footnote Ion Neculce, op. cit., p. 80 footnote>. Gheorghe Duca este un bărbat de statură înaltă, cam de 50 de ani cu o înfățișare agreabilă, cu îmbrăcămintea bogată. Peste caftanul verde brodat cu flori de aur, el poartă o mantie de brocart, fără mâneci, cu brandenburguri, brodată cu flori de aur. Pe cap are o căciulă cu surugiu. În mână el ține biserica pe care o prezintă ca dar lui Iisus Hristos încadrat de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, patronii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
votive vechi, ocrotitorii bisericii erau pictați între ctitor și Iisus, într-o legătură mai strânsă. Alături de Gheorghe Duca, în tabloul votiv, sunt reprezentați soția, doamna Anastasia, doamna Ecaterina și fiii: Constantin, Elena, Ecaterina și Maria. Personajele feminine sunt îmbrăcate cu mantii și rochii diferite, probabil pentru a da varietate tabloului. Ele poartă căciulițe roșii, cu marginea îmblănită și cu penaj alb. Doamna Anastasia poartă la gât un colan format din patru rânduri de perle. Este înveșmântată într-o rochie de brocart
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu marginea îmblănită și cu penaj alb. Doamna Anastasia poartă la gât un colan format din patru rânduri de perle. Este înveșmântată într-o rochie de brocart albastru, cu mânecile de mătase albă cusută cu fir, peste care poartă o mantie lungă, de stofă albastră, brodată cu flori de aur iar dedesubt o rochie cu brandenburguri. Ea poartă și un colan lung, care, pornind de la gât, coboară înfășurându-i șoldurile. Ca semn de ctitor ea ține în mâna dreaptă o pungă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Eustratie Dabija, soacra lui Gheorghe Duca imediat după ctitor poate fi considerată ca un omagiu adus de ginere, fiindcă datorită intervenției ei energice a fost numit voievod al Moldovei. Constantin poartă pe cap o căciuliță asemănătoare cu a doamnei Anastasia, mantie de culoare verde, fără mâneci, dar brodată cu flori de aur și dintr-un caftan de culoare roșie, cu mâneci brodate. În mâna stângă ține și el semnul ctitoricesc. Nicolae Iorga ni-l descrie pe Gheorghe Duca ca fiind bogat
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mă privea cu oarecare frică.Dar destinul mă chema în altă parte. O altă lume își deschidea porțile pentru mine. Lumea din oglindă se retrage: tovarășul bețiv, fetița lui mică și greoaie, tata, frații mei, toți își acoperă fețele cu mantia uitării și încearcă să se mai odihnească. Despre Amedeo (sau cum e când cunoști un îngeră) Era o zi toridă de vară cu un soare leneș care abia își târa pașii pe drumul cerului. Satul dormea alături de trupurile noastre prăfuite
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
penele din aripi. Ea vrea doar să supraviețuiască în trupu-mi devastat de frumuseți care îmi ling picioarele și vor să îmi sărute fruntea ca niște oameni sinceri. Femeia din oglindă Mă privesc alături de voi, în oglindă. -Sunt eu femeia cu mantia alunecată și umerii goi? Ochi lacomi îmi desenează, cu priviri alunecoase, liniile trupului. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să-mi acopăr goliciunea cu mantia umilinței. O îndes pe umerii firavi. Mantia mă apasă. Pornesc pe cărarea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din oglindă Mă privesc alături de voi, în oglindă. -Sunt eu femeia cu mantia alunecată și umerii goi? Ochi lacomi îmi desenează, cu priviri alunecoase, liniile trupului. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să-mi acopăr goliciunea cu mantia umilinței. O îndes pe umerii firavi. Mantia mă apasă. Pornesc pe cărarea de nicăieri, presărată cu pietre ascuțite. „Să fie Mecca prea departe?” Tălpile mi s-au tăbăcit în mersul încrâncenat. Genunchii se șubrezesc, așezânduse pe prundișul fierbinte. Am ajuns
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
oglindă. -Sunt eu femeia cu mantia alunecată și umerii goi? Ochi lacomi îmi desenează, cu priviri alunecoase, liniile trupului. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să-mi acopăr goliciunea cu mantia umilinței. O îndes pe umerii firavi. Mantia mă apasă. Pornesc pe cărarea de nicăieri, presărată cu pietre ascuțite. „Să fie Mecca prea departe?” Tălpile mi s-au tăbăcit în mersul încrâncenat. Genunchii se șubrezesc, așezânduse pe prundișul fierbinte. Am ajuns la răscruce. Doar vântul îmi poate hotărî
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Gândul, prieten și dușman, mă bate amical pe umăr și-mi face semn discret cu ochiul să nu-i ascult îndemnul. Doar gândul a mai rămas în imensitatea golului din mine. Îmi astup urechile cu degetele îndoliate. Vântul îmi smulge mantia de pe umeri. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să mă acopăr... Ascult, docilă, umilința și nimicul. Locul acela Locul acela e numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește îngândurată pe limbile aurii ale nisipului și se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
apă înainte de a mă îndemna femeia. Înot cu trupul parcă amorțit. Ajung în dreptul obiectului nedefinit. Era doar o pungă de plastic. Suntem doar noi în tot ținutul ăsta, pe malul apei. Noi și undeva în burta apei, înecatul... Se lasă mantia înserării și nu pot să o las singură. În câteva minute va sosi ultimul autobuz spre oraș. O rog să meargă și ea pentru că e noapte și chiar dacă apare, nu-l mai putem vedea. Îi promit că o să vin și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aceste acte de eroism și pentru binele viitorului nostru urmaș, meriți să porți un titlu mai adecvat rolului pe care îl joci decât acela de străunchi. De aceea, te ung naș - asta dacă primești preasupusa noastră rugăminte de a îmbrăca mantia acestei poveri. Ce spui, bunule domn? Îți așteptăm răspunsul cu sufletul la gură. Răspunsul a fost da, un da urmat de un șir lung de cuvinte mormăite, din care acum nu-mi amintesc nici unul. Apoi am ridicat paharul în sănătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]