1,388 matches
-
o anumită perioadă de timp. Uneori, unui om însurat îi era permis să se alăture dacă avea permisiunea soției, însă nu avea voie să poarte mantaua albă. Crucea roșie pe care templierii o purtau pe robe era un simbol al martiriului, căci a muri în luptă era considerat o mare onoare, care asigura un loc în rai. Era o lege de căpătâi care sublinia faptul că războinicii Ordinului nu ar trebui să se predea niciodată, decât dacă steagul templierilor ar fi
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
așa cum îi indică chiar titlul, un roman confesiv, în care naratorul, copilul și adolescentul Tenkatsu pare să fie mai atras de brutalitatea unor imagini furate din marchizul de Sade sau de petele de sânge de pe torsul Sfântului Sebastian, al cărui martiriu îl descoperă în reproducerea unei pânze de Guido Reni, decât de poveștile cu zâne. Romanul " Confesiunile unei măști" a fost publicat pentru prima dată în anul 1949 în Japonia, fiind tradus din japoneză de Emil Eugen Pop; cartea a apărut
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
a programului lagărelor de concentare, include o descriere a orchestrei „"Auschwitz-Orchester"”, celebra orchestră organizată de SS și obligată să interpreteze dansuri și cântece populare germane la sosirea trenurilor cu deținuți la Auschwitz Experiența de "Shoah", de ardere totală (nimicire) și martiriul părinților săi sunt forțele definitorii ale poeziei lui Celan și a modului în care acesta folosește limbajul. În discursul ținut la acordarea Premiului Bremen Celan declara că după Auschwitz limba „a supraviețuit, în ciuda celor intâmplate. Dar a trebuit să treacă
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
Domnul. În cele din urmă, după ce frații au terminat rugăciunea Pavecernița și cântau " Salve Regina" tătarii au reușit să spargă ușa bisericii. În timp ce tătarii credeau că aduc moartea acestor dominicani, ei le-au oferit acestora un mare dar - coroane de martiriu. De atunci, la moartea fiecărui călugăr dominican se cântă " Salve Regina " (sau " Bucură-te, Sfântă Regina "), pentru că Fecioara Maria să-i ia sub protecția ei pe aceia care urcă la Ceruri.). After the re-unification of the Polish lands în the
Sandomierz () [Corola-website/Science/297842_a_299171]
-
lupta nu ajungea niciodată posibilă. Supraviețuitorul Holocaustului Alexander Kimel scrie: "Tinerii din ghetouri visau să lupte. Cred că, deși existau mulți factori care ne-au inhibat reacțiile, cei mai importanți factori au fost izolarea și condiționarea istorică de a acepta martiriul." Condiționarea istorică a comunităților evreiești din Europa de a accepta persecuția și de a evita dezastrul prin compromis și negociere a fost cel mai important factor în eșecul rezistenței până la capăt; Revolta din ghetoul Varșovia a avut loc doar după ce
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
23; 2 Tesaloniceni 2:1, 8; 1 Timotei 6:14; 2 Timotei 4:1; Tit 2:13; Iacov 5:7; 1 Ioan 2:28. Apostolul Pavel, încarcerat, își exprimă credința, ca un testament lăsat întregii Creștinătăți, afirmând că, în ciuda perspectivei martiriului, are bucuria primirii coroanei de biruitor pe care i-o va da Domnul la venirea Lui (2 Timotei 4:8 "non solum autem mihi sed et his qui diligunt adventum eius" = ”și nu numai mie, ci și celor care iubesc
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
la Seminariile "Sf. Nicolae" din Râmnicu Vâlcea și "Nifon mitropolitul" din București (1944-1948) și la Institutul Teologic Universitar din București (1948-1952). În timpul studiilor a fost hirotesit protosinghel (1947), funcționând un timp ca preot la Mănăstirea Călugăra - Oravița, stareț al Mănăstirii “Martirii Neamului" din Baia de Arieș, apoi ca responsabil al internatului școlii de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Radu Vodă din București. După absolvirea Facultății protosinghelul este numit ca preot slujitor la Catedrala Patriarhală din București (1953-1957), apoi devine vicar administrativ la
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
neapostolice", au fost condamnate și suprimate în mod activ în următoarele secole, și sunt, acum, lucrări "pierdute". Scrierile părinților apostolici sunt de mai multe genuri, unele, e.g. scrierile lui Clement romanul sunt scrisori (numite epistole), altele relatează evenimente istorice, e.g. Martiriul Sfântului Policarp, iar Didahia este un ghid etic și liturgic. Potrivit "Enciclopediei catolice", termenul "părinți apostolici" poate fi găsit pentru prima oară în cartea din 1672 a lui Jean Baptiste Cotelier, numită "SS. Patrum qui temporibus apostolicis floruerunt opera" ("Lucrări
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
aflat în vizită în Eparhia de Ekaterinburg. IPS Vichentie l-a dus în vizită la noul sediu eparhial, Catedrala arhiepiscopală în cinstea „Sf. Treimi”, la biserica închinată familiei împărătești, pe locul fostei moșii a dinastiei Ipatev unde a avut loc martiriul țarului Nicolae al II-lea și al familiei imperiale ruse, la Biserica „Sf. Serafim de Sarov” din orașul Novouralsk, la complexul monahal ridicat în cinstea familiei împărătești . Presa locală din Ekaterinburg l-a acuzat în mod repetat de tendință către
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
lui Korydalleus. Pe langă traducerile scrierilor teologice și canonice în greacă modernă (Origen, Ioan Cantacuzino, Legile lui Iustinian, Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movila, etc.) a mai scris și unele tratate dogmatice („Împotriva mărturisirii lui Chiril Lucaris”, etc.) și relatările martiriilor a douăzeci de martiri contemporani. Fiind însărcinat de Vasile Lupu "„de a-i preface în grecească vulgara, argumentarea Împăratului Ioan Cantacuzino, împotriva Islamismului”", acesta îl recomandă Patriarhului de Constantinopol, "„că ar fi bun de mitropolit al Proilaviei,”" episcopie aflată „în
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
în biserică. Această activitate consta în a redresa disciplina și etica bisericii. În acest scop, fiecare creștin trebuia să exercite harismele sale și să părăsească orice preocupare terestră inutilă, practicând zilnic ascetismul, abstinența, postul, mărturisirea păcatelor. ul propunea adepților săi martiriul, ca semn al sfârșitului, cerea separarea bisericii de lume, încuraja profețiile și preoția femeilor. Datorită nonconformismului și disciplinei sale riguroase, montanismul s-a organizat ca mișcare separată de biserică, reușind să-l câștige în anul 207 d.C. pe Tertulian (150-255
Montanism () [Corola-website/Science/307660_a_308989]
-
adesea, pentru că nu se putea altfel. S-a mistuit pe sine în toate aceste arzătoare bătălii care, nu de puține ori, au sfîrșit în neizbîndă. A fost, fără îndoială, un vizionar. Și vizionarii poartă totdeauna, în plasma ființei lor, germenele martiriului. Acești mesianici răzvrătiți (care, incontestabil, sînt sarea pămîntului), nu prea se bucură de viață personală, mai totdeauna sacrificată pe altarul vocației, relegată mereu în planul secund, și nici acolo îngăduită. Ciudat e că Stere nu și-a cunoscut formula temperamentală
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
care s-au păstrat până în ziua de azi și cea mai remarcabilă operă caracteristică pentru începuturile vieneze ale pictorului. Se poate recunoaște stilul gotic german tardiv și influența lui Dürer. Foarte evident în acest tablou este dialogul între tematica compoziției (Martiriul Domnului) și răspunsul naturii, cu tunetul înăbușit al furtunii. La invitația prințului-elector saxon Friedrich al III-lea, un mare mecena al artelor, Cranach pleacă în primăvara anului 1505 la Wittenberg, unde devine pictorul curții princiare, îndeplinind această funcție până la sfârșitul
Lucas Cranach cel Bătrân () [Corola-website/Science/306577_a_307906]
-
frescele din sacristia bisericii "Sân Sebastiano", a căror execuție îi va lua mai mulți ani. Ciclul de picturi de la "Sân Sebastiano" se numără printre lucrările cele mai frumoase pe care artistul le-a realizat de-a lungul carierei sale. Scenă "Martiriului Sfanțului Sebastian", de pe unul din pereții laterali ai bisericii, impresionează prin tensiunea spirituală și prin tehnică desăvârșită a pictorului în maniera cum construește culoarea. În anul 1560, Veronese pleacă la Romă. Aici descoperă operele lui Rafael și Michelangelo, a căror
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
a acceptat cu greu la început trandafirul printre simbolurile creștine, din cauza folosirii lui în cadrul ritualurilor precreștine, mai ales la celebrarea zeilor dragostei. Datorită spinilor săi, trandafirul a devenit cu timpul un simbol al patimilor lui Isus, respectiv trandafirul roșu semnifică martiriul. Biserica romano-catolică din Turda ascunde și ea acest simbol. Pe cămașa lui Isus de pe statuia din partea dreaptă a bisericii, sculptorul a creat o cruce abia vizibilă ochiului liber. În centrul crucii a așezat o inimă, iar la baza crucii trandafirul
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
și de reprezentarea Sfântului Eustație cu fiii Agapie și Theoctistos, ținând discul cu imaginea lui Hristos. Pe arcul lat care boltea trecerea dintre naos și pronaos, reprezentarea celor 7 Maccabei și a Celor trei evrei în cuptor - scene biblice prefigurând martiriile creștine, sublinia credința în nemurirea sufletului. În pronaos, reprezentarea pe una dintre calote a lui Hristos Emanuel, adică a Logosului înainte de Întrupare, iar pe timpane și registrele respective a scenelor istorice ale Acatistului Maicii Domnului, constituia o explicație dezvoltată a
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
a romanului său, “Marea Fertilității” în ziua în care și-a făcut seppuku. Actul său de seppuku a fost încărcat cu afecțiunea sa pentru reînvierea unui ideal romanticizat al samurailor. Prin această demonstrație, Mishima spera ca Japonia să recunoască romanticismul martiriului său și să se întoarcă la vechiile tradiții. Deși societatea japoneză a respins actul seppuku al lui Mishima considerându-l o rușine, Occidentul a fost mai mult decât binevoitor în a-l accepta pe Mishima ca reprezentant al adevăratului spirit
Seppuku () [Corola-website/Science/302981_a_304310]
-
închisoarea de la Sighet, în urma tratamentului la care a fost supus acolo. În data de 17 mai 2014 a fost beatificat în cadrul unei slujbe religioase oficiate de cardinalul Angelo Amato la Iași. Episcopul este sărbătorit în România la 10 decembrie, ziua martiriului său. Anton Durcovici s-a născut la data de 17 mai 1888, în localitatea Bad Deutsch-Altenburg din Austria Inferioară, fiind al doilea copil al soților Francisc și Maria. La vârsta de șase ani a emigrat împreună cu mama sa la Iași
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
și Petru Pleșca cereau eliberarea din închisoare a episcopului Durcovici, neștiind că el murise . În ultimii ani ai regimului comunist, dosarul de canonizare a episcopului Durcovici era deja în curs, fiind date publicității și primele informații privitoare la viața și martiriul său. După anul 1990 episcopul Petru Gherghel a revigorat aceste preocupări, demarând cercetările istorice privind viața și activitatea episcopului martir. La data de 25 martie 1997 a fost deschis procesul de canonizare în faza diecezană, iar în septembrie 1999 dosarul
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
de canonizare în faza diecezană, iar în septembrie 1999 dosarul complet a fost înaintat Congregației pentru Cauzele Sfinților din Roma. În data de 31 octombrie 2013 papa Francisc a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul de recunoaștere a martiriului slujitorului lui Dumnezeu Anton Durcovici, ucis în ură față de credință în închisoarea de la Sighet. Academia Teologică de pe lângă Institutul Teologic Romano-Catolic "Sf. Tereza" din București poartă numele episcopului Anton Durcovici.
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
mormântul ei ("Sant'Agnese fuori le mura") datează din vremea Împăratului Constantin. Papa Damasus I i-a împodobit mormântul cu o inscripție în versuri și mulți Părinți ai Bisericii, începând cu Sfântul Ambrozie, i-au cîntat laude. Despre viața și martiriul Sf. Agneza s-au păstrat puține date sigure. Cele mai vechi izvoare sunt următoarele: Potrivit acestor mărturii, Agneza era o fată de 12 sau 13 ani care a refuzat numeroase cereri în căsătorie, afirmând că nu poate avea alt Mire
Agnesa () [Corola-website/Science/303158_a_304487]
-
toamna lui 66 e.n., Pavel a fost arestat la Nicopole, în Epir, și apoi dus la Roma. În prima lui audiere nu s-a decis nimic. Detenția era, însă, foarte grea (2Tim 1,12; 2,9) s-a tșierminat cu martiriul prin decapitare, probabil în 67 e.c., cum notează Eusebiu din Cezareea. Cât privește locul martiriului său își dispută și azi onoarea două părți: Tre Fontane și Bazilica Ostiense, unde i se venerează mormântul. Este sărbătorit la 29 iunie împreună cu celălalt
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
la Roma. În prima lui audiere nu s-a decis nimic. Detenția era, însă, foarte grea (2Tim 1,12; 2,9) s-a tșierminat cu martiriul prin decapitare, probabil în 67 e.c., cum notează Eusebiu din Cezareea. Cât privește locul martiriului său își dispută și azi onoarea două părți: Tre Fontane și Bazilica Ostiense, unde i se venerează mormântul. Este sărbătorit la 29 iunie împreună cu celălalt mare apostol: Petru. Opera apostolului are trei părți: Cât privește constituirea de comunități creștine, prin
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
adăugat că este necesar să se urmărească pe o hartă traseul călătoriilor sale misionare . Un alt aspect, nu lipsit de importanță, este constituit de cele trei vizite la Ierusalim (săvârșite după întâlnirea sa cu Domnul înviat), încheiate cu arestarea și martiriul său: în această prezentare a activității sale misionare mai ales autorul "Faptelor Apostolilor" pune în evidență (citind în filigran) conformitatea apostolului cu Isus. La fel ca Isus, și Pavel urcă de trei ori la Ierusalim și a treia oară este
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
apare destul de rar în țările și-n lăcașurile de cult catolice, în timp ce, în ambientul reformat (mai ales în Germania) iconografia s-a îmbogățit cu noi detalii, dintre care cel mai însemnat este reprezentarea lui Pavel cu două săbii: una a martiriului, cealaltă a „Cuvântului lui Dumnezeu”, nefiind exclusă nici interpretarea conform căreia ar fi opusul celor două chei ale lui Petru. (Pot fi amintite aici ciclurile de fresce ale lui Peter Vischer din Sf. Sebald la Nüremberg și ciclul lui Tilman
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]