2,843 matches
-
stabilește doar extremele, nu și diversele grade de trecere de la o extremă la alta. Apoi, în stabilirea celor patru tipuri nu sunt luate în considerare toate cele trei caracteristici ale proceselor nervoase (la coleric sunt considerate doar două însușiri, la melancolic doar una). Din clasificarea temperamentelor n-au lipsit nici criteriile psihologice. Astfel, psihiatrul și psihologul elvețian C. G. Jung, pornind de la ideea că așa cum în natură există fenomene opuse (ziua și noaptea, fluxul și refluxul, nașterea și i moartea), tot
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
spre interior (tipul introvertit). H. J. Eysenck, psiholog englez, a mai introdus încă două dimensiuni bipolare și anume instabil (nevrotic) și stabil pe care le corelează cu cele propuse de Jung și cu cele patru tipuri clasice - sanguinic, coleric, flegmatic, melancolic. Prin corelarea mai multor criterii se obține o clasificare completă a structurilor temperamentale, care corespund mai bine realității. Tabelul 1. Raportul dintre tipul de activitate nervoasă superioară (a.n.s.) și temperament. În Tabelul 1 redăm, după Eysenck, o asemenea încercare
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
în general de durată redusă. c)Durerea morală este o stare afectivă cu intensă încărcătură afectivă, caracterizată prin trăiri autodepreciative, al căror fundal halotimic este tristețea vitală și care presupune întotdeauna participarea endogenă (Gorgos, 1987). Apare la timopați, depresivi, anancaști, melancolici, schizoizi și în depresiile majore (± reactive). 3. Sindrome dureroase de graniță (mixte) Enumerăm câteva entități nosologice mai cunoscute (după Tratatul de Psihiatrie Oxford, 1994): 1) Cefaleea și durerea facială. Frecvența apariției acestei dureri: 10% din indivizi la un moment dat
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
s-a-ntîmplat azi dimineață. Piază rea, piază rea. {EminescuOpVIII 149} ȘTEFAN CEL TÎNĂR 2254 [PERSOANELE] ȘTEFAN. nestatornic, de-o beție tristă, nobil în fundul inimei, dar abrutizat prin pasiune, c-un mare fond de grandoare concentrat în unele momente, altfel meschin, caracter melancolic sanguinic (Oacheș). ARBORE. Sever, contrastat din mari speranțe în viitor - mari suveniri din trecut, și cu toate astea scepticist prin meschinătatea curtizanilor ce-l încon-gioară și-l amețesc pe Ștefan cel Tânăr. El e sufletul rămas încă pe pământ a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe asprul și bătrânul Dumnezeu. Mândru și mare față cu Domnitorul (Posa-Essex). Desprețuitor sublim față cu curtizanii (Alb). MIRA. Fată palidă și lunatecă, cu inima la început rece ca [a] unei vergine ce-a visat cerul. E personificarea unei rugăciuni melancolice care nu se știe cum de rătăcește pe pământ când nimica din ea nu se pare a fi a pământului. Nu are neci durere, neci bucurie, ci [e] învelită ca un mister în norul ei de malancolie, e cu inima
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ferdinand și maitressa. [SCENA I] Ambitul Curții domnești Miron i-aduce Magdalinei veninul (narcotic) și totodată ea-l adimenește, întrebîndu-l dacă el a iubit vreodată. Ea-i spune că-l iubește - el însă-i răspunde că e din acele caractere melancolice care nu iubesc pe nimeni, însă cari iubesc cu toate astea pe toată lumea - în fine că iubește virtutea. Ai iubi femeia care-a comis un omor? - Nu, aceea poate arde, poate topi o inimă, dar nu poate să facă s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
El își întinde brațul ca pentru a se feri de razele ce-i ard creierii) Cu raza morții negre eu fruntea ta ating Și harfa ta o sfarăm și geniul ți-l sting! (Dispare-n pământ. O melodramă ușoară dar melancolică. Se lasă o negură neagră, care apoi se ridică pentru a lăsa să se vadă o negură roză. Se lasă asupră-i caosul înstelat - se coboară cerul cu profunda lui armonie. In timpul acesta se-ncepe-a auzi, cu muzică
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în care s-a găsit în Europa n-a existat niciodată în România - este cauza decăderii sale, ci neîntreruptele invazii străine. Stoarcerea sa de către elemente străine l-a făcut atât de sărac și mizer, dar de aceea și atât de melancolic și grav. Că nu este abrutizat o dovedește poezia populară deosebit de bogată și frumoasă și mulțimea satirelor mușcătoare cu care îi tratează pe străini. Este un spirit original și proaspăt în acest popor care străbate prin toată decăderea și sărăcia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fundamentale Ă aer, pământ, foc și apă Ă au afirmat că în corpul omenesc amestecul „umorilor” (hormones) ce reprezintă aceste elemente determină temperamentul. În funcție de dominanta uneia din cele patru „umori” (sânge, bilă neagră, bilă galbenă, flegmă), temperamentul poate fi: sanguin, melancolic, coleric, flegmatic. Deși această explicație era oarecum naivă, trebuie să remarcăm intuirea determinismului endocrin al însușirilor temperamentale, precum și a ideii (adoptată de filosofia modernă) că macrocosmosul se reflectă în microcosmos. După aproape două milenii, Pavlov propune o explicație științifică a
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
din combinarea acestor trei însușiri fundamentale: tipul puternic neechilibrat, excitabil, corelează cu temperamentul coleric; cel puternic echilibrat, mobil, se exprimă în temperamentul sangvinic, tipul puternic echilibrat, inert Ă în temperamentul flegmatic; tipul slab (luat global) fiind pus la baza temperamentului melancolic. Totuși, nu trebuie să punem semnul egalității între tipurile temperamentale și tipurile de sistem nervos. Acestea din urmă rămân, de-a lungul vieții, neschimbate, în timp ce temperamentul se construiește în cadrul interacțiunii individului cu mediul fizic și socio-cultural, suportând în același timp
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și economic. Uneori marea lor mobilitate se apropie de nestatornicie, periclitând persistența în acțiuni și relații. c) Flegmaticul este o persoană imperturbabilă, inexpresivă și lentă, calmă. Puțin comunicativă, greu adaptabilă, poate obține performanțe deosebite în muncile de lungă durată. d) Melancolicul este la fel de lent și inexpresiv ca flegmaticul, dar îi lipsește forța și vigoarea acestuia; emotiv și sensibil, are o viață interioară agitată datorită unor exagerate exigențe față de sine și a unei încrederi reduse în forțele proprii. Cu o bază științifică
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în tonul unora din afirmațiile sale o dovadă a ironiei sale, a persiflării, a abilității sale de a disimula, ei uită un lucru: puținul care se știe despre viața lui Valla revelează un personaj coleric, un nervos, un sangvin, un melancolic, un hipersensibil. în Invectivele sale, Fazio semnalează un mod trufaș de a umbla cu capul sus, un verb rapid, o abundență de gesturi, o precipitare în toate mișcările sale. Viața lui se petrece sub semnul prieteniilor rupte brusc și al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la fermă nu știe să facă nici treaba cea mai simplă, cum ar fi înhămatul calului pentru o plimbare, de exemplu. Greu de imaginat un nobil de țară mai nepriceput și mai distrat ca model pentru portretele unui La Bruyère! Melancolic, Montaigne este adesea pradă unor accese de depresie: când nu e în formă, alunecă ușor pe această pantă pesimistă; atunci vede totul în negru, vede răul peste tot și e demoralizat. Trebuie oare să citim în aceste simptome nevrotice semnul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
timpurilor. Suntem în 1568. La Boătie a dispărut în urmă cu cinci ani. Montaigne e căsătorit de trei ani și sunt doar câteva săptămâni de când tatăl său s-a stins: știm din confidențele sale că traversează o perioadă sumbră, depresivă, melancolică. Are treizeci și cinci de ani. Povestea convertirii este relatată patru ani mai târziu în capitolul VI din Cartea a II-a intitulată Despre deprindere. O capodoperă... Plecat nu departe de casă pentru o plimbare în pădure călare pe un căluț, Montaigne
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat îfoarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere îce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice îcare-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală îimpotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice îdiagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce a fost viața
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
justiția, și latina, și lectura, și libertatea, și Lucrețiu, și lumea din umbră, magistrat, - și Marie de Gournay, și biblioteca lui Montaigne calomniată, și colonialismul, și Eseurile, și libertinii erudiți, și religia, prima teză feministă, traducătoare, și materialismul, și medicina, melancolic, memoria sa, și moartea, moartea sa, moartea omului, și munca sa, și natura, și nominalismul, personaj decalat, și perspectivismul, și plăcerea și Platon, portretul său fizic, pretinsa lui calitate de nobil, și prietenia, primar, și procreația, și pulsiunea morții, rămășițele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
30 mai 1883, cu subtitlul „Ziar politic, literar, comercial, judiciar și social”. Redactorul periodicului a fot ziaristul craiovean Panache Niculescu. Aici debutează Traian Demetrescu: în numărul 12 din 4 aprilie 1883 publică primele versuri, Durerii și Victoriei, după o săptămână melancolicele stihuri intitulate Plânsul, iar o lună mai târziu alte două poezii, Domnișoarei V.S., Poetul, și un mic discurs funebru rostit la mormântul unui coleg de liceu. În A. mai apare o cuvântare electorală a lui B. P. Hasdeu, care, în
ALARMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285212_a_286541]
-
chiar și atunci când interpretează roluri de comedie, profesează o poezie rafinată, cu asociații metaforice căutate, revendicându-se fie din folclor, fie din atenta cântărire a temelor și procedeelor teatrale. Organizate în jurul marii treceri de dincolo de ființă, poemele exprimă o stare melancolică, discretă și tihnită: „dulapurile se sufocă / de prea multe sertare / prea pline cu gol în cutii / foste ambalaje ale fostelor / amintiri / înghesuite în foste cârpe de praf”. Publicistica, adunată îndeosebi în volumele Bilete de favoare (1996) și Bazar sentimental (2000
ALBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285229_a_286558]
-
inventate și atribuite cu aplomb lui N. Iorga, autentifică formal pretențiile romancierului de a reconstitui cu mijloace epice un moment din efemera ocupație a Olteniei de către austrieci (în veacul al XVIII-lea). Istoria se năpustește, strivitoare și perversă, asupra protagoniștilor: melancolicul Tobit (boiernaș autohton) și scutierul său Heiler. Cu toate acestea, destinul personajelor rămâne neatins de presiunea conjuncturii, ascultând mai curând de o providență livrescă. Pe alocuri, ea se face simțită și în Tache de catifea sau în miniaturile din Manualul
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
Întotdeauna spre ziuă uruie jucăria de gheață/ cu roțile bolnave/ de-acum am să frământ dantele potcovite cu mătase de carne/ vine pe urmele noastre Întunericul Libertății/adică rămășițele degetelor Oferta”. Proza publicată de M. - Eu, meseria de călău și melancolica regină (1997), Felipe și Margherita (2000), Casa Verdi (2001), Măcelul cămătarilor (2002) -, precar sangvinizată epic, poate fi descrisă ca un flux discursiv, fărâmițat, influențat de neaderența logică în regim suprarealist, cultivând bizareria și neevitând prolixitatea, chiar pe spații mici. SCRIERI
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
Starea de grație, București, 1971; Călătorie în natură, București, 1973; Pământ sub zăpadă, București, 1976; O piatră albă pe o piatră neagră, București, 1978; Floarea care merge, București, 1983; Îngerul coborât în stradă, București, 1997; Eu, meseria de călău și melancolica regină, București, 1997; Triumful dantelei, București, 1997; A doua Islandă, București, 1999; Felipe și Margherita, București, 2000; Casa Verdi, București, 2001; Măcelul cămătarilor, București, 2002. Repere bibliografice: Corneliu Popel, „Starea de grație”, CRC, 1971, 50; Mircea Iorgulescu, „Călătorie în natură
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
într-o relativă truculență caleidoscopică, în ebuliția imaginației, în culoare, în zeflemeaua cumpătată, blândă, de fapt în recursul la bizarerii, la alăturări ciudate. Cu trecerea anilor poetul își mai temperează întrucâtva avangardismul, abandonează îndrăznelile prea căutate, adoptând treptat o perspectivă melancolică, cu toate că dă expresie în continuare exasperării existențiale și nu renunță la starea de căutare febrilă. Caracterizat de o mobilitate uimitoare, el are capacitatea de a recurge ocazional la gestul pastișei nobile, scriind poezii izbutite în maniera câte unui mare poet
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
marea noapte”, copilul), ele ating o tensiune aparte datorită unui neîncetat, ambiguu și straniu balans între real și imaginar (Stingere, Două vieți, Gară pustie, Douăsprezece, Umbre ale lucrurilor și sufletelor, Lasă, tot..., Coroana nebunului, Cel). Este ca și cum, văzut prin ochii melancolici ai „străinului”, realul însuși s-ar derealiza, imaginile culese, oricât de concrete, căpătând o tentă onirică sau fantasmatică (Ordinea prestabilită, Unul își ascunde fața, Vorbește domnul K). De același joc al ambiguității, care întrețese misterios realitatea cu închipuirea, ține în
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
și metafore. De aici o anume tentă filosofică a stilului, dar și un vag fior de senzualitate, cartea amintind pe alocuri de Maitreyi a lui Mircea Eliade. Cu aceeași privire răsfrântă în sine, I. cultivă o poezie a stărilor elegiace, melancolice, izvorâtă dintr-un fond sufletesc traversat de visuri, amintiri, speranțe înăbușite. Trăirile, comunicate deloc plat, ba chiar sugestiv, par să alunece într-un plan ireal, cu un halou și rezonanțe subtile, uneori metafizice. În Mirele de Miazănoapte este proiectat liric
IONESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
Cântec de primăvară). Un jurnal de călătorie, intitulat Icoane din Carpați, substituie culorii emoția: „Mă cheamă-n zare munții, munții mei!/ Ce dor, ce dor adânc mi-era de ei!” Romanticul „nebun de libertate” adoră muntele misterios și caută luna, „melancolicul străjer”. Turme în peisaj alpestru au o mișcare fabuloasă, păstorul proiectându-se în legendă: „Sara purpurie-i schimbă/ Zeghea-n mantă triumfală...” Aceasta e scenografia. Erotica, în spațiu ozonat, nu poate fi decât puritate: „Și să te iau cu mine
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]