2,962 matches
-
O faptă bună, ca să fiu iertată, chiar și pentru vina nesăvârșită! Atunci se întâlni fetița cu melcii. Toți erau împrăștiați, iar ea vroia să facă ordine. Nu se poate să nu fie melcii laolaltă! Și se apucase pe loc, adunând melc după melc într-un coș și îi duse la un loc sigur. Într-un coteț de iepuri, părăsit de mult, în lipsă de iepuri. Îi aranja melcii pe rafturile curățate, câte cinci pe fiecare nivel. La adăpost, în siguranță, să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
bună, ca să fiu iertată, chiar și pentru vina nesăvârșită! Atunci se întâlni fetița cu melcii. Toți erau împrăștiați, iar ea vroia să facă ordine. Nu se poate să nu fie melcii laolaltă! Și se apucase pe loc, adunând melc după melc într-un coș și îi duse la un loc sigur. Într-un coteț de iepuri, părăsit de mult, în lipsă de iepuri. Îi aranja melcii pe rafturile curățate, câte cinci pe fiecare nivel. La adăpost, în siguranță, să le fie
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
se poate să nu fie melcii laolaltă! Și se apucase pe loc, adunând melc după melc într-un coș și îi duse la un loc sigur. Într-un coteț de iepuri, părăsit de mult, în lipsă de iepuri. Îi aranja melcii pe rafturile curățate, câte cinci pe fiecare nivel. La adăpost, în siguranță, să le fie bine, să nu-i atace nimeni, să aibă parte de pace și liniște. Până la amiază căuta și aduna melci, pe toți vroia să-i salveze
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
în lipsă de iepuri. Îi aranja melcii pe rafturile curățate, câte cinci pe fiecare nivel. La adăpost, în siguranță, să le fie bine, să nu-i atace nimeni, să aibă parte de pace și liniște. Până la amiază căuta și aduna melci, pe toți vroia să-i salveze de necunoscut, de pericol. Și reușea, până o striga mătușa, să ducă tava mare. Iar a doua zi toți melcii adunați cu trudă erau împrăștiați prin iarbă. Care încotro. Nu vroiau adăpost. Nici siguranță
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
atace nimeni, să aibă parte de pace și liniște. Până la amiază căuta și aduna melci, pe toți vroia să-i salveze de necunoscut, de pericol. Și reușea, până o striga mătușa, să ducă tava mare. Iar a doua zi toți melcii adunați cu trudă erau împrăștiați prin iarbă. Care încotro. Nu vroiau adăpost. Nici siguranță. Vroiau libertate. Peste ani buni, Areea a reluat povestea și și-a întrebat mătușa : -Îți mai aduci aminte, m-ați acuzat pe nedrept că eu am
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și și-a întrebat mătușa : -Îți mai aduci aminte, m-ați acuzat pe nedrept că eu am fost cea care am stricat ceasul unchiului?! -Nu, nu-mi aduc aminte de loc, a răspuns mătușa dezorientată. ... Și a doua zi toți melcii erau împrăștiați prin iarbă. Care încotro. Nu vroiau adăpost. Nici siguranță. Vroiau libertate. Serbarea din castan Fetița cu agrafe colorate în păr, se oprește brusc lângă un castan. Ceva se mișcă foarte iute pe scoarța copacului. Seamănă cu șoricelul dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Un lucru care-mi fusese ascuns atâta vreme n-avea cum să nu-mi ațâțe curiozitatea. Dar În general ceea ce zărisem În acele toalete ale bărbaților mă dezamăgise. Mândrul falus nu se zărea pe nicăieri, doar săculețul scofâlcit, tuberculul uscat, melcul fără cochilie. Și mi-era o frică teribilă să nu mă prindă careva că mă uit. Cu tot costumul meu, tunsoarea și Înălțimea, de fiecare dată când intram În toaleta bărbaților, o voce din capul meu Îmi striga: ― Ești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
elevi. Și aceștia făcuseră cu schimbul. Nimeni nu intrase, nimeni nu ieșise. Urcaserăm dealul, ce mai rămăsese de urcat, și acum eram la poarta colegiului. Îl trimisesem la o plimbare pentru că nu se mai putea vorbi cu el. Intrasem în "melc". În curtea interioară nu era nimeni. Se vedeau, în schimb, la etaje, la toate etajele, în spatele perdelelor demodate, umbre care se mișcau alene încoace și încolo. Patrulele lui Aneriu. În școală, prima patrulă pe care o văzusem părea fericită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de la liceu, la colegiu. Fiul președintelui Guvernului nu putea fi absolventul unui liceu! El trebuia să fie la rangul așteptărilor și să termine cel mai mare, mai renumit și mai bun colegiu din Uniune. Prin urmare, avea acum forma unui melc și arăta ca un monolit. Numele ce i-a fost dat a aparținut, și încă aparține, unui personaj foarte interesant și extrem de bine conectat cu toată lumea care contează în conducerea Uniunii. Guvernul vrea banii lui Destoipov, Avram vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era cancelaria, și unde erau profesorii și Inspectorul. Erau doar trei ieșiri din școală. Cea mare, cu arcade, unde erau staționați cei șapte, opt colegi de-ai mei, ieșirea care dădea pe scenă, unde erau masele de elevi, și "ușile melcului", care erau două, una vizavi de scenă și una pe "coridorul cel lung", unde trimisesem deja o parte din grupul principal. Pe oriunde ar fi luat-o, nici un profesor și nici un Gardian nu ar fi putut să scape din școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
său stătea un om în vârstă, cu ochelari fumurii, ce cred că mascau faptul că era orb, afectat de o calviție totală. Era slab și bolnăvicios, din câte mi-am dat eu seama. "Mișcă, vierme! Ce te miști ca un melc? 'Tu-ți dumnezeii mă-tii! N-auzi să te miști?" Era o voce slabă, stinsă, abia auzită, dar care inventa și debita înjurături fără nici o piedică, de parcă asta ar fi făcut toată viața sa. Era bunicul său. Eram speriat, înfricoșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
rămăsesem doar eu. Spiritul! Cred că trebuie să fi greșit undeva, pentru că n-am atins nici un fund, ci am ajuns din nou la suprafață! Să fi fost acest ocean curgător o sferă? Sau să aibă o structură asemănătoare cochiliei unui melc? Ciudat e Timpul ăsta! O insulă! Capitolul 18 Am văzut-o! Era o denivelare la orizont. Nu putea fi altceva. Exact ce căutam! M-am grăbit cât am putut de mult, căci nu mai rezistam încercărilor și am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
avan tajele scontate. Obstacolele sunt atât de numeroase, iar înaintarea, atât de anevoioasă, încât distanțele par să se multiplice. Transportul și hrana armatei capătă proporții formidabile. Invadatorul se vede nevoit să-și construiască propriile drumuri și să și care, ca melcul, proviziile în spinare. Procesul de cucerire nu a început cu adevărat. Quinctilius Varus este guvernatorul unei provincii-fantomă... Oftează înăbușit. Dacă ar pleca acum, ar putea fi acuzat de lașitate. Eventualele represalii nu se vor lăsa mult așteptate. Lui Tiberius Livia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a binevoit să prețuiască la mine tocmai această răbdare de fier.” Copilul se răsuci în somn. Samuraiului nu voia să se despartă de familia și de valea sa. Pe nesimțite, valea ajunsese să însemne pentru el ceea ce înseamnă cochilia pentru melc. Acum era smuls cu sila din cochilia sa. Poate... poate că am să pier în timpul acelei lungi călătorii și n-am să mă mai întorc niciodată aici în vale. Pe negândite, teama că s-ar putea să nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
voi! Așezat lângă unchiul său, samuraiul se gândea la încercările prin care vor trece cei trei bărbați care urmau să fie aleși din cele trei sate. Acei oameni erau la fel de strâns legați de vale ca și el, întocmai cum e melcul legat de cochilia lui. Dar aveau să se supună acestui ordin cu resemnare întocmai cum își plecau capetele în fața viscolului. Țăranii își apropiară capetele și se sfătuiau, ca un cârd de prepelițe într-o poiată. Discutară îndelung, în șoapte reținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era nou și izbitor pe aceste meleaguri străine. Samuraiul însă nu putea să facă la fel, căci, cu toate că se hotărâse să se lase în voia noului său destin, până la urmă era la fel de legat de valea și de neamul său precum melcul de cochilia sa și nu se putea rupe de aceste legături la fel cum melcul nu se putea desprinde de cochilia lui. Ce părere aveți, senior Tanaka? îl întrebă samuraiul. Tanaka stătea cu mâinile în sân, după cum îi era obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fel, căci, cu toate că se hotărâse să se lase în voia noului său destin, până la urmă era la fel de legat de valea și de neamul său precum melcul de cochilia sa și nu se putea rupe de aceste legături la fel cum melcul nu se putea desprinde de cochilia lui. Ce părere aveți, senior Tanaka? îl întrebă samuraiul. Tanaka stătea cu mâinile în sân, după cum îi era obiceiul atunci când trebuia să se gândească la ceva. Uitându-se la spinarea vânjoasă și la brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi făcea mingi minunate, pe care doar le privea și săreau: vrăbii. Ea îi înălța zmeie mititele, felurit colorate, care zburau fără vânt și se cârmuiau fără sfoară: fluturi. Ea îi dăruia mătănii de os întortocheat, care se înșirau singure: melci. Ea mânuind mâini nevăzute, le juca umbrele prin văzduh ca pe un zid: ciori. Ea îi zugrăvea, cu cridă, pe acoperișurile caselor, sate pentru păpuși: hulubi. „Era într-un început de april, într-o dimineață din acelea care împrejmuiesc pământul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul său. Privirea Despinei sfredelise cochilia solitudinii, cotrobăind și încercând să scoată la lumină carnea flască și neatinsă de soare a melcului, punând sub semnul întrebării însăși putința lui de a supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut oferi supraviețuirea, Bătrânul ca un făt în gestație refuza instinctiv să părăsească pântecul comod al însingurării. De
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la câțiva pași de locul în care zăcea. Treptele se răriseră și mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mă iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptîndu-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă, și am ostenit vorbind singur, inutil și ridicol. Nu e bogată și mi-ar îngreuia mersul purtînd-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste nu e nevoie de minte, de frumusețe sau de bani. Am simțit-o că trăiește numai din gândul la mine, că singură s-ar usca întocmai ca o floare neudată. Doamne, fă să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rămân nemișcate pentru câtăva vreme. După prânz. La poarta cimitirului creștin, un mormânt mic înconjurat cu un gard alb, înalt. La un capăt, o cruce mare, sub ea un felinar. Pe lemn, scris numele unui copil. În preajmă, maci și melci. Vineri. Irina a izbutit să scape de privirile prietenilor și să vie la mine pentru o clipă. Era și timpul... Hamiri, măturîndu-mi camera, mă întreabă dacă sunt "măritată". Ea este! Are 15 ani, și nu 12, cum credeam. Îmi istorisește
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Lumea Paralelă. Ce vede el acolo? Ăăă... Vedeam t'amvaiul care vine din dulap, vedeam că cineva când făcea duș se făcea mai murdar, și când cineva răspundea la telefon, spunea ALO și îi curgea apa în u'eche! Și melcii mergeau rapid, cu roțile în sus erau mașinile și le împingeau oamenii, se mai depate... Mai mă gândesc... Aa! Ăă... oamenii mâncau pe u'eche... și coteau limba pe acolo, da, melcii treceau în viteză peste tot, stația de t
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
și îi curgea apa în u'eche! Și melcii mergeau rapid, cu roțile în sus erau mașinile și le împingeau oamenii, se mai depate... Mai mă gândesc... Aa! Ăă... oamenii mâncau pe u'eche... și coteau limba pe acolo, da, melcii treceau în viteză peste tot, stația de t'amvai era chiar în dulapul nostru, când cineva punea caseta cu muzică, se auzea numai MIAU-MIAU-MIAU, MIAU-MIAUMIAU! Și bunici cu picioarele în sus, drăgoșei cu picioarele în sus... și mămicuțe care vorbesc
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul său. Privirea Despinei sfredelise cochilia solitudinii, cotrobăind și încercând să scoată la lumină carnea flască și neatinsă de soare a melcului, punând sub semnul întrebării însăși putința lui de a supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut oferi supraviețuirea, Bătrânul ca un făt în gestație refuza instinctiv să părăsească pântecul comod al însingurării. De
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]