8,221 matches
-
personalul medical de îngrijire este mai redus. în consecință, costurile DP sunt, în medie, cu 25 % mai mici decât ale HD. DEZAVANTAJELE PRINCIPALE ALE DP, îN COMPARAȚIE CU HD, SUNT URMĂTOARELE: Riscul complicațiilor infecțioase (peritonite); Degradarea structurală și funcțională, în timp, a membranei peritoneale; Complicații metabolice: malnutriția proteică, hiperglicemia și dislipidemia. Indicațiile DP DP poate fi prescrisă aproape la orice pacient cu BCR terminală, indiferent de vârstă. Preferința pacienților pentru DP sau refuzul HD sunt decisive în alegerea DP ca modalitate inițială de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
la copiii mici constituie, de asemenea, motivul pentru care DP este modalitatea de dializă preferată la această categorie de vârstă. Contraindicațiile absolute ale DP DP este absolut contraindicată în următoarele situații: Imposibilitatea realizării accesului peritoneal; Refuzul dializei de către pacient; Disfuncția membranei peritoneale, ce împiedică realizarea unei DP adecvate; Tulburări neuro-psihice severe ale pacientului, care îi afectează capacitatea efectuării corecte a schimburilor (demență); Defecte majore neoperabile ale peretelui abdominal (hernii, eventrații), care împiedică o dializă eficientă sau cresc riscul de infecții. Contraindicațiile
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
LUATĂ îN DISCUȚIE îN URMĂTOARELE SITUAȚII: Insuficiența clearance-ului sau al ultrafiltrării; Episoadele frecvente de peritonită; Complicații mecanice ale accesului peritoneal care nu pot fi rezolvate; Pierderile importante de proteine și malnutriția severă; Hipertrigliceridemia severă. b. Anatomia și fiziologia peritoneului ca membrană de dializă Membrana peritoneală este formată din două foițe, parietală și viscerală, între care se găsește cavitatea peritoneală. Peritoneul funcțional este constituit din trei straturi - mezoteliul, interstițiul și endoteliul capilar - prin care au loc schimburile de apă și solviți între
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
îN URMĂTOARELE SITUAȚII: Insuficiența clearance-ului sau al ultrafiltrării; Episoadele frecvente de peritonită; Complicații mecanice ale accesului peritoneal care nu pot fi rezolvate; Pierderile importante de proteine și malnutriția severă; Hipertrigliceridemia severă. b. Anatomia și fiziologia peritoneului ca membrană de dializă Membrana peritoneală este formată din două foițe, parietală și viscerală, între care se găsește cavitatea peritoneală. Peritoneul funcțional este constituit din trei straturi - mezoteliul, interstițiul și endoteliul capilar - prin care au loc schimburile de apă și solviți între sânge și lichidul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
funcțional este constituit din trei straturi - mezoteliul, interstițiul și endoteliul capilar - prin care au loc schimburile de apă și solviți între sânge și lichidul de DP. Mezoteliul este format dintr-un strat de celule plate, cu microvilozități, dispuse pe o membrană bazală subțire și discontinuă. Celulele mezoteliale sunt interconectate prin joncțiuni, care se opun trecerii apei și solviților. Interstițiul este un țesut conjunctiv de grosime variabilă, compus din celule (fibroblaste, macrofage), fibre, vase și substanță fundamentală. Endoteliul capilar are pori de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
subdiafragmatică) drenează lichidul din cavitatea peritoneală spre torace, putând reduce, uneori considerabil, UF netă. Mecanismele fizice fundamentale ale DP sunt difuziunea, convecția și ultrafiltrarea (UF). Difuziunea reprezintă tendința de dispersie a solviților într-un volum de solvent. Difuziunea printr-o membrană semipermeabilă se numește dializă. în DP, rolul de membrană de dializă este jucat de membrana peritoneală, care separă sângele din capilarele peritoneale de lichidul de dializă din cavitatea peritoneală. Difuziunea solviților depinde calitativ și cantitativ de trei factori: 1) Suprafața
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
reduce, uneori considerabil, UF netă. Mecanismele fizice fundamentale ale DP sunt difuziunea, convecția și ultrafiltrarea (UF). Difuziunea reprezintă tendința de dispersie a solviților într-un volum de solvent. Difuziunea printr-o membrană semipermeabilă se numește dializă. în DP, rolul de membrană de dializă este jucat de membrana peritoneală, care separă sângele din capilarele peritoneale de lichidul de dializă din cavitatea peritoneală. Difuziunea solviților depinde calitativ și cantitativ de trei factori: 1) Suprafața efectivă de schimb a membranei peritoneale, care depinde, la
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fizice fundamentale ale DP sunt difuziunea, convecția și ultrafiltrarea (UF). Difuziunea reprezintă tendința de dispersie a solviților într-un volum de solvent. Difuziunea printr-o membrană semipermeabilă se numește dializă. în DP, rolul de membrană de dializă este jucat de membrana peritoneală, care separă sângele din capilarele peritoneale de lichidul de dializă din cavitatea peritoneală. Difuziunea solviților depinde calitativ și cantitativ de trei factori: 1) Suprafața efectivă de schimb a membranei peritoneale, care depinde, la rândul său, de numărul de capilare
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în DP, rolul de membrană de dializă este jucat de membrana peritoneală, care separă sângele din capilarele peritoneale de lichidul de dializă din cavitatea peritoneală. Difuziunea solviților depinde calitativ și cantitativ de trei factori: 1) Suprafața efectivă de schimb a membranei peritoneale, care depinde, la rândul său, de numărul de capilare funcționale, variabil de la un pacient la altul și chiar la același pacient în condiții diferite. 2) Gradientul de concentrație al solviților. Transporturile solviților depind de compoziția sângelui uremic și, respectiv
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
momentul introducerii intraperitoneale a soluției și scade exponențial cu timpul, pe măsură ce se realizează echilibrarea concentrațiilor. Atunci când echilibrul este atins, difuziunea încetează. Pentru menținerea difuziunii, după echilibrare, este necesară drenarea dializatului și instilarea unui nou volum de dializat proaspăt. 3) Permeabilitatea membranei peritoneale pentru solviți. Aceasta depinde, la rândul ei, de dimensiunile, de masa, de sarcina electrică și de configurația moleculelor. Substanțele cu masă moleculară mică, precum ureea (60 D), difuzează cu mai multă ușurință decât substanțele cu masă moleculară mare, precum
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
produce prin acești pori. Convecția se referă la trecerea solviților din sânge în dializat, odată cu apa, datorită gradientului de presiune osmotică. Convecția este un mod important de transport mai ales pentru moleculele mari (proteine). Ultrafiltrarea (UF) reprezintă transportul apei prin membrana peritoneală, care se bazează pe fenomenul de osmoză și care depinde, în principal, de doi factori: Gradientul de presiune osmotică, creat de prezența unui agent osmotic în soluția de DP. Acest gradient depinde de atât de concentrația, cât și de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în principal, de doi factori: Gradientul de presiune osmotică, creat de prezența unui agent osmotic în soluția de DP. Acest gradient depinde de atât de concentrația, cât și de tipul agentului osmotic folosit (vezi mai jos „Soluțiile de DP”). Permeabilitatea membranei peritoneale pentru agentul osmotic. Cu cât membrana peritoneală este mai permeabilă pentru un anumit agent osmotic, cu atât acesta difuzează mai ușor din lichidul de dializă în sânge, determinând scăderea mai rapidă a gradientului osmotic și deci a UF. Reabsorbția
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
presiune osmotică, creat de prezența unui agent osmotic în soluția de DP. Acest gradient depinde de atât de concentrația, cât și de tipul agentului osmotic folosit (vezi mai jos „Soluțiile de DP”). Permeabilitatea membranei peritoneale pentru agentul osmotic. Cu cât membrana peritoneală este mai permeabilă pentru un anumit agent osmotic, cu atât acesta difuzează mai ușor din lichidul de dializă în sânge, determinând scăderea mai rapidă a gradientului osmotic și deci a UF. Reabsorbția (retrofiltrarea) se referă la deplasarea apei și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
egalizează. Din acest moment, debitul reabsorbției depășește debitul UF și volumul lichidului peritoneal începe să scadă. Momentul egalizării debitelor apare mai tardiv dacă se folosesc soluții de dializă cu concentrație mare de glucoză, precum și la pacienții cu permeabilitate redusă a membranei peritoneale (low-transporter-i). c. Regimurile de DP Se clasifică în DP continuă (DPC) și DP intermitentă (DPI). DPC presupune prezența permanentă a soluției de dializă în cavitatea peritoneală (24 ore pe zi, 7 zile pe săptămână), în vreme ce DPI se administrează numai
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și plastifianții - toți acești factori au fost incriminați în producerea unei inflamații peritoneale, care determină secundar modificări funcționale vasculare și, în final, alterări structurale interstițiale, vasculare și mezoteliale, mergând până la scleroză peritoneală. Aceste alterări se asociază cu deteriorarea funcțională a membranei peritoneale, anume creșterea permeabilității pentru glucoză și reducerea capacității de UF. g. Testarea funcției membranei peritoneale cu permeabilitate mare (high transporter); cu permeabilitate medie-mare (high-average transporter); cu permeabilitate medie-mică (low-average transporter); cu permeabilitate mică (low transporter). h. Obiectivele DP adecvate
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
secundar modificări funcționale vasculare și, în final, alterări structurale interstițiale, vasculare și mezoteliale, mergând până la scleroză peritoneală. Aceste alterări se asociază cu deteriorarea funcțională a membranei peritoneale, anume creșterea permeabilității pentru glucoză și reducerea capacității de UF. g. Testarea funcției membranei peritoneale cu permeabilitate mare (high transporter); cu permeabilitate medie-mare (high-average transporter); cu permeabilitate medie-mică (low-average transporter); cu permeabilitate mică (low transporter). h. Obiectivele DP adecvate Doza de dializă se definește prin noțiunea de clearance, care reprezintă masa unui solvit epurată
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
excretorii renale după inițierea leziunilor renale Niveluri crescute ale proteinuriei, niveluri crescute ale TA, control glicemic inadecvat, fumat, obezitate, dislipidemie, sex masculin, anumite genotipuri, nivel socio-economic redus Tabelul IV. Transportul difuziv cu soluție izotonică de glucoză ca dializat Solvit Sânge Membrana peritoneală Dializat Na (mEq/l) 140 ► ► ► ► 132 K (mEq/l) 5,5 ► ► ► ► 0 Cl (mEq/l) 100 100 Fig.1. Modelul conceptual al managementului pacientului cu boală cronică de rinichi (modificat după Ghidul K/DOQI - National Kidney Foundation, Am J
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ORGANISM. 16.1. GENERALITĂȚI. Apa este principalul component al organismului și reprezintă aproximativ 60 % din greutatea corpului la bărbați și 50 % la femei. Aceste valori scad la vârstnici și la obezi. Apa totală este repartizată în două compartimente, separate de membrana celulară: • 2/3 din apa totală este localizată în compartimentul intracelular; • 1/3 este reprezentată de apa extracelulară repartizată astfel: - sectorul extravascular care conține 15-20 % din apa totală, sau 15 % din greutatea corporală și este reprezentat de limfă și lichidul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
care joacă rol în transferurile interne de apă. în situație normală, ureea (16 mOsm/g) și glucoza (5 mOsm/g), deși sunt incluse în măsurarea osmolalității globale, nu au rol în transferul de apă, aceste două substanțe trecând liber prin membrana celulară. Osmolaritatea serică poate fi calculată aproximativ după formula: Concentrația de sodiu este exprimată în mEq/l, iar glucoza și ureea în mg/dl. Cantitativ, concentrația de sodiu are cea mai importantă contribuție în osmolaritatea serică. Anomaliile în concentrația de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
apei în spațiul extracelular, susceptibilă de a genera hiponatremie în absența insulinei. Ureea, osmol inactiv, poate avea același comportament când aceasta este eliminată rapid din compartimentul plasmatic în cursul epurării extrarenale. Ureea contribuie la osmolalitate, dar ea străbate cu ușurință membranele celulare și se distribuie astfel în apa din întreg organismul. Nu există un gradient de concentrație al ureei între compartimente și, în consecință, ea nu contribuie la mișcarea apei și deshidratarea celulară. Controlul tonicității determină starea normală de hidratare celulară
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este denumit diabet insipid central (vezi capitolul „Deshidratarea intracelulară”). Fig. 1. Aparatul juxtaglomerular - reprezentare schematică Legendă: AA - arteriola aferentă; D - tubul distal; E - celulă endotelială; EA - arteriola eferentă; EGM - celula mezangială extraglomerulară; F - proces podocitar; G - celula granulară juxtaglomerulară; GBM - membrana bazală glomerulară; M - celula mezangială; MD - macula densa; N - terminații nervoase simpatice; P - tubul proximal; PE - celula epitelială parietală; PO - epiteliu podocitar; UP - polul urinar; US - spațiul urinar 16.2. DESHIDRATAREA INTRACELULARĂ Deshidratarea intracelulară (DIC) este definită prin diminuarea volumului
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
30g/zi) sau agenți care contracarează acțiunea ADH: demeclociclina (inhibitor farmacologic de ADH). Aquareticele sau antagoniștii receptorilor de vasopresină sunt o nouă clasă terapeutică în tratamentul hiponatremiei euvolemice și hipervolemice. Aceste droguri blochează legătura arginin vasopresinei la receptorul V2 de pe membrana bazolaterală a celulelor principale din tubul colector. S-a conturat o clasă de medicamente numită „vaptani”. Efectul direct al „vaptanilor” constă în creșterea diurezei apoase, avantaj evident față de diuretice care pot crește modest excreția apei libere. Diureticele pot scădea la
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
urmare, o schimbare foarte mică în această distribuție ar putea să însemne o hipokaliemie sau o hiperkaliemie semnificativă, chiar atunci când depozitele de potasiu din organism sunt normale. Gradientul important transcelular al potasiului este menținut de pompa Na-K ATP-aza localizată în membrana celulară. Această pompă (consumatoare de energie) transportă activ sodiul în afara celulei și potasiul în celule, într-un raport de 3 Na/2 K. Concentrația normală de K în ser este 3,5-5,0 mEq/l. Necesarul zilnic de potasiu este
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Calea extrarenală Potasiul ingerat este introdus în celule. Distribuția transcelulară a potasiului și concentrația potasiului plasmatic este afectată de un număr de factori importanți: • echilibrul acidobazic: joacă un rol major în mișcarea K+ de o parte și de alta a membranei celulare. Acidoza favorizează ieșirea K+ din celule, iar alcaloza pătrunderea sa în celulă. Acidoza metabolică acută este caracterizată prin adiția ionilor de H+ și Clîn spațiul extracelular (în cazul diareei); ionul (H+) difuzează în celulă, în timp ce ionul (Cl-) nu poate
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prin creșterea tonicității fluidului extracelular, apa iese din celule, crescând astfel concentrația potasiului intracelular. Concentrația crescută de K+ intracelular favorizează mișcarea potasiului în afara celulei. • un al doilea mecanism este cel de „solvent drug”, apa antrenând mișcarea K+, odată cu ea, prin membrana celulară. 2. Calea renală Excreția urinară de potasiu este cea mai importantă. Secreția de K+ are loc la nivelul tubului distal și este reglată de: • cantitatea de sodiu care ajunge în tubii distali și colectori; eliberarea crescută de sodiu la
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]