1,294 matches
-
îndeletnicire secundară, dedicată clipelor de răgaz). Așadar, față de proza sămănătoristă de inspirație rurală (ce reclamă întoarcerea la natură, la glie), memorialistica ar reprezenta o formă de literatură urban-intelectualistă, adică mai puțin "lirică", mai "obiectivă" ceea ce înseamnă că abia o dată cu nașterea memorialisticii ca gen se poate vorbi de constituirea unei tradiții estetice și de apariția conștiinței istorice. Prin urmare, era firesc ca, dată fiind personalitatea sa ieșită din rând, Lovinescu să scrie un "roman autobiografic"8 plasat cu bună știință în trena
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
autobiografic în Bizu, și asta deoarece romanul lovinescian are ambiția de a rescrie nu doar Memoriile, ci și toate celelalte texte ficționale de dinainte, reconfigurate deja în primul roman-ciclu, Viață dublă. Pe de altă parte, Lovinescu găsește "diferența specifică" dintre memorialistică și epica autobiografică în chiar "forma ficțiunii romanțate", ceea ce impune renunțarea la strategiile curente ale mimesis-ului, reductibile în ultim resort la "reproducerea obiectivă a unui crâmpei de viață". Rezumând, dacă memorialistul se prezintă mai mult ca un "povestitor" ingenuu și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unui crâmpei de viață". Rezumând, dacă memorialistul se prezintă mai mult ca un "povestitor" ingenuu și lipsit de "metodă", prozatorului îi revine rolul unui "regizor" care știe să "romanțeze" povestea vieții și s-o pună în scenă convingător. Liantul dintre memorialistică și epica autobiografică rămâne deci interesul pur psihologic ("intelectualist"), din perspectiva căruia e privit mereu "documentul". Altminteri, ca să recurg la vocabularul lovinescian despre personalitate, Memoriile constituie opera temperamentului, pe când literatura de imaginație devine expresia voinței de creație și a "bovarismului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
personale prin resuscitarea unui trecut îndepărtat, ce vizează afirmarea conștiinței istorice și naționale, întărind totodată "sentimentul continuității psihologice" (de la o astfel de atitudine se revendică majoritatea curentelor tradiționaliste, și îndeosebi sămănătorismul adică literatura "moldovenească" prin excelență și, nu mai puțin, memorialistica); 3. refugiul în trecut prin "retrăirea perpetuă" a acelorași sentimente și deprinderea unor automatisme, cu precizarea că paseismul acesta nu e înțeles acum ca o expresie euforică a recuperării propriei identități și a solidarității cu sufletul colectiv (cazul memorialisticii), devenind
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
puțin, memorialistica); 3. refugiul în trecut prin "retrăirea perpetuă" a acelorași sentimente și deprinderea unor automatisme, cu precizarea că paseismul acesta nu e înțeles acum ca o expresie euforică a recuperării propriei identități și a solidarității cu sufletul colectiv (cazul memorialisticii), devenind în schimb o formă conștientă de dezindividualizare și deposedare de sine, ce are la bază "un deficit și o spaimă de viață", manifestându-se prin refuzul "riscului și experienței"; 4. reîntoarcerea în trecut și izolarea de prezent ca "operație
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fiind asumat în felul unei predispoziții temperamentale generice, fără nicio legătură cu sufletul țăranului moldovean și al scriitorului sămănătorist (contemplativitatea e aici una de tip decadent-estetizant, ca în romanul proustian). Nuanțând, putem afirma că Lovinescu apreciază literatura sămănătorist-tradiționalistă (și, implicit, memorialistica) drept o literatură de tip tranzitiv-mimetic, exaltând viața ca valoare în sine, indiferent de "semnificațiile" ei posibile. Or, asemenea literatură primitivă se cuvine a fi depășită, crede criticul modernist, printr-o artă accentuat reflexivă, care se îndepărtează de viață și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu-i de glumit!), agronomul nu se mai confesează acum, lăsând autorului libertatea de a vorbi după bunul plac despre dragoste și demonii ei. Din acest motiv, "romanul" lui Bizu nu mai păstrează, de aici înainte, decât vagi legături cu memorialistica, semn că Lovinescu s-a ținut de cuvânt și a izbutit să-și reprime "moldovenismul" temperamental. Dar asta nu era de ajuns pentru a consacra un romancier. Autorul lui Bizu trebuia să mai facă dovada capacității sale de obiectivare și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe străzile vechi ale Iașului (vezi mărturiile scriitorului din "agende"). Pornind de la astfel de observații, Gabriela Omăt ne propune o foarte interesantă lectură "cu cheie" a literaturii criticului, îndemnându-ne să citim ficțiunile acestea romanești ca pe o "prelungire a memorialisticii", ce l-ar putea explica mai bine "pe omul controversat și puțin cunoscut care era el însuși"64. Și tot consemnările cu caracter intim explică motivele pentru care scrisul lui Lovinescu devine "testamentar", lucru vădit în "relaxarea cenzurii sobrietății" manifestată
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
conștient că numai în felul acesta îi poate păstra și amprenta unică, "individuală" (nota "diferențiatoare"). Teoria expresiei "creatoare de realități" se regăsește, de fapt, pe trei paliere distincte ale operei lovinesciene: în scrierile de doctrină (teoria formelor fără fond), în memorialistică (mitologia personalității) și în literatura de ficțiune (valorile pragmatice ale limbajului). Clișeul ia, succesiv, locul "formei" ("fondul" fiind o realitate fluidă și vagă, de ordin psihic), al "voinței" (în raport cu "temperamentul", reductibil tot la o dimensiune "sufletească") sau al vorbirii personajelor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a romanului lovinescian", în E. Lovinescu, Bizu, ediție îngrijită, prefață și note de Marian Papahagi, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1974, p. 8. Pornind de la observația călinesciană potrivit căreia "materia din Memorii coincide cu cea a scrierilor propriu-zis critice", eruditul clujean consideră memorialistica un "termen tranzitoriu între critică și roman", de unde trage concluzia că Lovinescu "face din istoria literaturii române o chestiune personală". În opinia mea, lucrurile stau exact invers: Lovinescu face din chestiunile personale și din propria sa biografie un capitol de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Avramescu); Basarab. Scrisori din Basarabia, I-II, Chișinău, 1996-2001 (în colaborare cu Aristița Avramescu). Repere bibliografice: Ion Ardeleanu, „Constantin Mille. Tinerețea unui socialist”, RL, 1974, 6; Valeriu Râpeanu, Tiberiu Avramescu, „Constantin Mille. Tinerețea unui socialist”, CNT, 1974, 8; Șerban Cioculescu, Memorialistică socialistă, RL, 1981, 7; Z. Ornea, O monografie despre „Adevărul”, RL, 1983, 21; Z. Ornea, „Bucureștii de altădată”, RL, 1988, 12; Șerban Cioculescu, Literatura în „Bucureștii de altădată”, RL, 1988, 14; Mircea Anghelescu, „Bucureștii de altădată”, LCF, 1994, 4, 6
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285506_a_286835]
-
frecvență sporadică, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Tudor Vianu, precum și de strategia literară adoptată, deloc neglijabilă. Revista îl publică astfel pe ultimul clasic în viață, Ioan Slavici, publică substanțiale pagini de călătorie (chiar dacă unele sunt reproduse) ale lui N. Iorga, de memorialistică ale lui Panait Istrati și C. Stere. Își alege colaboratori permanenți pe M. Sadoveanu și T. Arghezi, care încredințează tiparului aici, în decursul anilor, fragmente în premieră ale unor capodopere, ca Hanu-Ancuței, Dumbrava minunată, Împărăția apelor, Zodia Cancerului și Frații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
Mircea Eliade. În Memorii, dar și în Jurnal, Eliade insistă repetat asupra acestui fapt de excepție din viața sa. Aici obișnuia să vină anual, în august, împreună cu Cristinel și să zăbovească mai multe zile. Cunoscătorilor le sunt știute paginile de memorialistică în care Eliade își prezintă admirabilele sale întîlniri de la Eranos cu Jung, Kerenyi, Scholem, Corbin, Godel, J. Servier etc., precum și conferințele sale pe teme de istoria religiilor 21. Ei bine, unul dintre celebrii conferențiari ai Eranos-ului a fost și Jean
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și finețea deosebită a spiritului dobândesc acum o rezonanță și mai intensă decât în cronici și eseuri. Din loc în loc apar și momente autobiografice atât de vii, încât îi dau cititorului regretul că autorul nu a trecut totuși pragul către memorialistica propriu-zisă. Poate că nicăieri altundeva inconfundabila îmbinare de gravitate cutremurată și de umor subțire nu este mai evidentă decât în aceste cărți. Analistul dezvelește cu aceeași grijă ființa artistului, ca și pe a omului în general, cu atât mai mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
Peking, Foreign Language Press. Vaculík, Ludvík (1991), "Two thousand words to workers, farmers, scientists, artists and everyone", în Stokes, Gale (ed.), From Stalinism to pluralism. A documentary history of Eastern Europe since 1945, New York, Oxford University Press, pp. 126-130. Interviuri, memorialistică, jurnale Acheson, Dean (1987), Present at the creation. My years in the state department, New York, London: Norton & Company. Andrei, Ștefan (2011), Stăpânul secretelor lui Ceaușescu. I se spunea Machiavelli. Ștefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea, București, Adevărul Holding. Apostol
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prin Viața cu înălțările, cu prăbușirile ei. Iar metaforele la care autorul apelează, expresia poetică, gândurile fugare, uneori stăpânite de melancolie, alteori supuse confesiunii lipsite de menajamente sau de condescendență acestea și multe altele dau textelor lui Alexa Visarion alura memorialisticii. Un exemplu, luat la întâmplare: Multe etape ale copilăriei mi s-au sădit în memorie, cum altele m-au însoțit lungi perioade, până când s-au liniștit în amintiri. Am văzut cu ochii mei cum trăiau oamenii și cum îi trăia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Petrașincu, fondează revista „Discobolul”. Aici își publică primele fragmente de roman, după ce debutase în același an, cu articole și cronici literare, în revista „Bobi”. Între 1932 și 1943 a frecventat cenaclul Sburătorul, a cărui atmosferă este evocată în volumul de memorialistică Vitrina cu amintiri (1973). Alte cronici, articole, reportaje, note polemice îi apar în „Credința”, „Dimineața”, „Viața literară”, „Cuvântul liber”, „Azi”, „Vremea”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (unde semnează, în 1937, rubrica „Puncte”), „Revista Fundațiilor Regale”, „Democrația”, „Dreptatea nouă”, „Unirea” (1945
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
Kogălniceanu, București, 1874, 195-274. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 391-398; Constantin Giurescu, Pseudo-cronicari, București, 1916; Giorge Pascu, Istoria literaturii române din secolul al XVIII-lea, București, 1927, 86-93; Pușcariu, Ist. lit., 204; Piru, Ist. lit., I, 630-634; Ursu, Memorialistica, 68-69; Dicț. lit. 1900, 502-503. R.Ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
Pompiliu Teodor (Șantier Blaga, 1/1966), Adrian Marino (Criteriul modernității, 3/1969), Mircea Popa (Profil de romancier: Iosif Vulcan, 9/1977), Cornel Regman, Gheorghe Grigurcu, Mircea Malița, Cornel Ungureanu, Ștefan Avădanei, Octavian Paler, Onisifor Ghibu (Memorii. Lucian Blaga, 6/1973, Memorialistica lui Sextil Pușcariu, 9 ș.u./1973), Mircea Muthu, Gabriel Țepelea, Ioana Em. Petrescu, Ion Pop, Elena Tacciu, Ștefan Borbély, Gh. Perian, Anton Cosma, Ion Simuț. Aici, în 1966, își face debutul Ileana Vulpescu, cu Scrisoare către un necunoscut, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
ce se detașează ca repere editoriale: Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu, Istoria literaturii române de Ion Negoițescu, Jurnalul fericirii de N. Steinhardt, Jurnalul lui Mircea Zaciu. Încă din primii ani postdecembriști, în paginile revistei este intens discutată „memorialistica rezistenței”. Inițial abordată ca „tehnică și retorică a supraviețuirii”, pe măsura exploziei de memorii și jurnale, „literatura mărturisirilor” - „poate singura mișcare viabilă din proza de azi” - se conturează nu doar ca revelația literaturii de sertar, ci ca un fapt cultural
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
exploziei de memorii și jurnale, „literatura mărturisirilor” - „poate singura mișcare viabilă din proza de azi” - se conturează nu doar ca revelația literaturii de sertar, ci ca un fapt cultural de amploare ce merită a fi studiat din dublă perspectivă: critica memorialisticii și critica receptării. Colocviile Literatura mărturisirilor (10-11/1991), Sertarul cu jurnale, jurnalul cu sertare (3/1992), Biografie și literatură (2/1995) analizează tipologia formelor literare ale confesiunii, cauzele și efectele acestui fenomen cultural. Sunt semnalate interesul cititorului pentru culisele unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
Editura Polirom, Iași, 2003, 168 p. Despre rezistența anticomunistă s-a putut vorbi În România abia după 1990. Nevoia de transparență, precum și dorința de a vorbi au produs o cantitate impresionantă de lucrări care s-au concentrat În special pe memorialistică și pe publicarea unor documente de arhivă. Cartea Aurorei Liiceanu, Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți, intenționează să abordeze fenomenul rezistenței dintr-o perspectiva nouă pentru istoriografia românească, și anume din punctul de vedere al psihologiei sociale. Aceasta presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Educației Socialiste. Colaborează cu articole și cronici dramatice la „Gazeta literară”, „Teatrul”, „Scânteia”, „Familia” ș.a. Cercetător specializat în istoria teatrului românesc, V. a prefațat ediții din scrierile lui Victor Eftimiu, Ioan I. Livescu, Tudor Mușatescu și a îngrijit volume de memorialistică ale unor personalități din lumea teatrală (Lucia Sturdza Bulandra, C. I. Nottara, Aristizza Romanescu). În 1959 începe să publice o serie de micromonografii consacrate unor actori ai scenei românești, lucrări destinate publicului larg. O documentare minuțioasă stă la baza cărților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
Lipsite, totuși, de virtuți literare deosebite, scrise uneori destul de bolovănos, amintirile se impun prin valoarea documentară indiscutabilă, dar și prin evocarea colorată a unui trecut revolut. Ele și-au câștigat, mai ales odată cu trecerea vremii, un loc binemeritat în istoria memorialisticii românești, secondând prestigioase lucrări referitoare la aceeași perioadă din istoria României. SCRIERI: Pardon! (în colaborare cu Anton Bacalbașa și Ion C. Bacalbașa), București, 1899; Capitala sub ocupația dușmanului. 1916-1918, Brăila, [1921]; Raportul asupra libertăței presei, [București, 1922]; Bucureștii de altădată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
I. Șahighian. În 1944 i se reprezintă Omul de departe la Teatrul Barașeum din București. Între 1945 și 1948, e director la Editura Cugetarea-Georgescu Delafras. Ulterior, retras din viața literară, continuă să scrie, însă nu publică decât un volum de memorialistică, Amintiri (1967), precum și câteva traduceri. A lăsat în manuscris texte dramatice (parțial tipărite postum) și un jurnal care „acoperă” patru decenii. R. este considerat unul dintre pionierii dramaturgiei expresioniste în literatura română (Ov. S. Crohmălniceanu). Cea mai apropiată de expresionism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]