234,668 matches
-
este un "istoric", refuză, de altfel, să tragă concluzii, să dea verdicte. Mușcătoare este doar ironia sa subtilă, amară uneori, salvatoare adesea pentru o conștiință traumatizată de experiența vieții. Mai este apoi un lucru pe care ar trebui să-l menționăm: subiectivitatea aprinsă, pe care René de Flers nu se sfiește să și-o revendice. Ea nu contrazice documentul; nici pe cel real, arhivistic (pe care-l preia însă în interpretarea sa personală) și nici pe cel uman, dar creează o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
Concluzie: sectorul de critică a structurat o revistă literară care întreține un climat de inadeziune și suspiciune la adresa culturii socialiste, a culturii naționale." Și încă ceva: în același document incriminator, în caracterizările făcute aproape tuturor redactorilor și colaboratorilor, mereu se menționează, ca argument agravant: "filosemit", "conectat la cercurile de influență semite", "căsătorit cu o evreică", "generatorul politicii filosemite" sau: "Paginile externe - selecție și prezentare dominate de snobism și filosemitism". Dar astea au fost ieri, poate cineva replica, pe când azi... Azi, adică
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
răspîntie de veacuri (1935), apărut, acum, în al cincilea volum al ediției d-lui Teodor Vârgolici. Și asta, mai ales, pentru că, în unele porțiuni, se realizează ca o frescă a epocii. Și, în plus, este și o mărturisire autobiografică. Cum menționează autorul în Preliminariile romanului, "urzeala cărții mele - cîtă se vede și cît va mai fi - este luată dintr-un jurnal intim și completată, după trebuință, cu mărturiile cotidianelor epocii. Din acest punct de vedere, fabula mea are picioare de cronică
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
poate îngrozi înregistrând o asemenea comportare, aparent inconsecventă. Însă ea constituie jocul însuși al dragostei. Scrierea unei cărți te obligă să respecți un anumit protocol. Trebuie să construiești fraze complete, să nu te repeți, să nu te contrazici, să-i menționezi pe autorii care te-au precedat în tratarea unei teme, să păstrezi de la prima până la ultima pagină același ton (să fii, deci, monoton!), să joci comedia modestiei (fiindcă un moment de fanfaronadă devine dizgrațios prin eternizarea - fie și falsă - realizată
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
G. Pestarque. Texte de présentation de A. Mihăilescu, s.l., ed. Hesse. Numitorul comun al acestor articole sau albume este că prezintă aspectul cel mai caracteristic și mai rapid de perceput al cimitirului parohial din Săpînța și anume cel artistic. De menționat că în Săpînța, sat din Maramureș cu circa 3500 de persoane, mai sînt încă trei cimitire, ale altor confesiuni ale localnicilor: un cimitir greco-catolic mai vechi, cu cruci sculptate în lemn, un cimitir adventist și rămășițele unui cimitir evreiesc. În afară de
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
Uniune a Scriitorilor Comuniști. Din textul d-sale acest termen final al titulaturii s-a evaporat. Așa se explică de ce un scriitor comunist pînă în măduva oaselor ca I. Lăncrănjan trece drept disident, fiindcă a fost antimaghiar (disidenții propriu-ziși fiind menționați de către dl Ungheanu doar pentru că, emigrînd, ar fi lăsat mari datorii la Fondul Literar!), de ce un istoric ca Dan Zamfirescu, pentru care Ceaușescu era Providența însăși, e citat cu mult respect (chiar cînd enunță prostia că Labiș i-a influențat
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
Nicolae Manolescu În martie 1969 primea bun de tipar Euphorion, cartea de debut a lui Nicolae Balotă (dacă nu punem la socoteală Din spuma valurilor, o plachetă de versuri din 1946, menționată în Dicționarul Zaciu, dar despre care nu știu nimic), culegere impozantă de eseuri critice, referitoare la mari opere românești și străine din acest secol, care pleda atît pentru o "direcție nouă" în critica literară, împotriva curentului călinescian la modă, cît
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
ce a dus aceasta? La blazarea plină de resentiment a populației, la indiferența față de propria soartă (cu cât se zbate mai mult, cetățeanul constată că o duce mai prost!), la minciună și ticăloșire în masă. Ca un caz particular, aș menționa vizita, la mijlocul lui ianuarie, a lui Ion Iliescu la Timișoara. Persona non-grata, ani în șir, în orașul revoluției din 1989, de data aceasta liderul P.D.S.R. a sosit pe malurile Begăi ca un învingător. El și-a lansat în liniște una
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
supranumit "papă al criticii", e omul care nu știa să uite. Astfel că și în ultima mare dezbatere germană și americană a istoricilor în legătură cu problema amintirii Holocaustului, atitudinea lui rămâne nenuanțată. Cu toate acestea, în concluzia autobiografiei, nu omite să menționeze sentimentele de recunoștință și de satisfacție pentru o carieră împlinită. Marcel Reich-Ranicki - Mein Leben șViața meaț, Deutsche Verlags Anstalt, Stuttgart, 1999.
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
secolului, personalități artistice pe cât de captivante pe atât de diferite cum sunt pianiștii Nelson Goerner, laureat al concursului de la Geneva, Mihaela Ursuleasa, laureată a concursului "Clara Haskil", tot din Elveția, mezzosoprana Elina Garanca, recent laureată a concursului de la Helsinki; am menționat doar distincțiile maxime ale acestor competiții. E drept, căile sunt deschise, dar drumul urmează a fi parcurs de fiecare în parte. Cu perseverență, cu inteligență, cu abilitate, cu multă muncă în dobândirea culturii stilistice, în lărgirea repertoriului, în importantă măsură
Tineri muzicieni, tineri competitori (I) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17360_a_18685]
-
vedere un fel de ascetism liric în care culoarea vie (...) dispare în favoarea semnificațiilor. Aceasta (...) nu trebuie s-o atribuim unei lirici (...) cu care avea de luptat poetul, cât unei inclinații native spre reflecție" - poate fi completat și corijat după numărul menționat din revista "Gândirea", an II, 1993, nr. 3, p. 3, astfel: "Poezia lui realizează din acest punct de vedere un fel ascetism liric în care culoarea vie a lucrurilor dispare în favoarea semnificației lor. Această ariditate formală nu trebuie s-o
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
din acest portret le aflăm și în cel consacrat lui Camil Petrescu de Lovinescu în volumul al doilea din Memorii, cel ce a iscat cunoscuta replică iritată intitulată Domnul Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile. Trei amendamente importante se cer menționate în această schiță de portret creionată de Carianopol. Mai întîi e de observat că nu e adevărat că marele prozator și dramaturg n-ar fi frecventat cafeneaua literară. O frecventa. E știut că, în fiecare dimineață, lua micul dejun la
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
formă de a atrage cumpărători, de a face vînzare unor edituri, autori etc., sau simplu oportunism cultural. Numai că printre cei întrebați (e de presupus că au existat și cîțiva care să fi refuzat să răspundă, dar revista nu îi menționează), se află scriitori precum Michel Tournier, Joyce Carol Oates, Julian Barnes, Penelope Fitzgerald, Doris Lessing, Nadine Gordimer, un filozof ca John Searle dar și rivalul său Richard Rorty, apoi elegantul L. Kolakowski, faimosul Timothy Garton Ash, agitatoriul Edward Said, George
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
om, pentru acest nume atât de mediatizat la răstimpuri, obiect de succes comercial asigurat, care atrage "și turiști străini". Rapsodiile române ale lui te întâmpină în unele mari magazine occidentale, inaugurează congrese internaționale, "ne mândrim" că în Larousse (1995) este menționat ca "violoniste et compositeur roumain". Iar umila lui "ultimă dorință" nu se poate învrednici nici actuala Românie să i-o îndeplinească? Oare cu ce drept a fost uitată dorința aceasta. Mi se asociază "dorința" lui cu disperatele strigăte de durere
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
Marghiloman, care o știa de la Maiorescu), care, devenindu-i și secretară particulară i-a scris, pe baza unor însemnări, suveranului vestitele memorii (17 volume, 1909-1912), publicate în germană. Și pentru că am pornit să destăinui relații de alcov posibile, să mai menționez că în jurnalul său din anii nouăzeci, pe cînd Tzigara își făcea studiile în Germania, fiind mereu în relații cu Mite Kremnitz (acum, după moartea soțului ei, stabilită aici și primind o pensie viageră din partea Palatului Regal al României), Maiorescu
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
dacă tot am apucat să contabilizez sumarul ediției (deși ediția, ciudățenie, nu are parte de un sumar ca atare) să notez că alte 136 pagini reprezintă corespondența primită de filosof. Acest capitol e ceva mai consistent. Rigoarea mă obligă să menționez că și aici, în această secțiune, predomină reproducerea unor epistole din presă, începînd de la cele apărute în Noua Revistă Română (dintre care una, excepțională, a lui Caragiale din 3-15 ianuarie 1910 expediată din Berlin și reprodusă în publicația lui Rădulescu-Motru
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
ale lui Lovinescu din 1909. Totul e aici haotic și lipsit de criterii. De altminteri, lipsește cu totul (de aceea?) o notă asupra ediției, editorul făcînd, la sfîrșitul amplului său studiu introductiv, cîteva nesemnificative menționări despre ediție. Nu uit să menționez că am citit, totuși, cu interes și cu creionul în mînă această ediție să-i spunem de corespondență, a lui C. Rădulescu-Motru. Editorul, dl Virgiliu Tătaru, a avut de partea sa mai mult entuziasmul decît știința alcătuirii unei ediții de
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
condamnare. Și aceasta reprobare s-a menținut cîțiva ani buni, pe vremea comunismului, pînă în 1953, cînd dl Ov.S. Crohmălniceanu prefațează o ediție de Opere alese. Fără restituirea operei lui Rebreanu, totuși, nu se putea. Dar revenind la jurnal, să menționez că el este, pentru această perioadă, destul de striat în însemnări. De pildă, în 1942 însemnările lipsesc cu totul iar în 1943 e o singură însemnare din 23 septembrie, cînd observa: Nu știu cum ar mai putea Germania să cîștige războiul", dar credea
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
moment, anticipativ, largă răspândire în timp și spațiu a germenelui acestui fenomen - pe cât de misterios, pe atât de buleversant. Ne vom gândi, printre altele, la filosofia stoicilor; la unul dintre Părinții bisericii, Tertulian; la un Leon Battista Alberti etc. Am menționat deja criticile aduse, din acest punct de vedere, unor două capitale etape istorice; în studiul introductiv la această carte (precum și în unele cărți ale sale) Vasile Dem. Zamfirescu crede a descoperi un al treilea astfel de moment major - și anume
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
ochelari/ și aveau în loc de picioare roți de bicicletă" (Jurnal). Că și: "atunci ai coborît din oglindă/ și ai intrat în creierul meu. cu șurubelnița ta/ stelata mi-ai deșurubat una cîte una/ toate emoțiile" (Amintire). Tot aci ar putea fi menționat un delir imanent al dimensiunilor ce frapează cu osebire spiritul științific: "de tristețe soarele se micșorase/ pînă nimerise în gură unei furnici/ care-l purta pe cărări șerpuitoare mici/ prin iarbă colosală" (Univers răvășit). Sau: "vedeam că de fapt corabia
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
va fi acela care se va impune în atenția celor ce vor veni. Stranie revanșa a soartei! Tocmai inflexibilitatea, luciditatea, intransigenta și nonconformismul pentru care a fost pedepsit și marginalizat social vor constitui probabil atuurile sale în ochii posterității literare." * Menționînd și el numerele în care scriitori din generații diferite îl omagiau pe exilatul de la Tg. Jiu - L.A. crede totuși că se vorbește prea puțin despre Grigurcu și avansează o explicație: "dacă subscrii răspicat la observațiile sale, riști să dai cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
gîndesc aiurea sau scriu aiurea, este altceva, - pădure fără uscaturi nu există. * Am în fața ochilor o ediție foarte veche, o cărticica apărută în anul 1896 în colecția Autori români vechi și contemporani la Editură Librăriei Socec, București. Este, cum se menționează, chiar Ediția ÎI. Prețul - 15 bani. Nu lei. 15 bani. Una din băncuțele vremii care poate că doar la muzeul Băncii Naționale mai există, dacă ea are vreunul complet. Titlul, - CORESI, PSALTIREA, acea piatră nestemata a limbii și culturii române
Farmecul vorbirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17956_a_19281]
-
extravaganța masele cenușii ale comunismului. Un amănunt de istorie literară se cuvine consemnat: citînd articolul de mai jos, eroul, marele romancier din anii cincizeci, care era și directorul unei importante edituri, mi-a rupt, furios, un biet contract de traducere. Menționez această pentru istoria literară. Marele scriitor trăiește în occident. În ultimul său an de președinție, Ion Iliescu l-a invitat să-și revadă țara natală. Între timp, am avut cu Domnia-sa un schimb amabil de scrisori, fără a ne
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
nebăgate în seamă. Și cînd li s-a permis să apară cu un volum (reeditare, în majoritatea situațiilor), acesta a fost postum și ne-a dat prilejul să aflăm că autorul abia se stinsese din viață. Nici macar nu-i pot menționa pe toți. Am străbătut primul volum al Dicționarului Zaciu și m-am înspăimîntat. Dacă aș duce investigația pînă la capăt, nu mi-ar ajunge toate paginile revistei. Iată-i, așadar, pe cei cîțiva scriitori de toată mîna, de care, ca
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
cer abisul). Începînd prin a dezarticula, a sfărîmă, a anula, fantezia ajunge a compune, a ordona, a întemeia. Dar reordonarea e aci relativă, deoarece se-ntemeiază pe stratul de lavă pasional, pe acea stihială manifestare a personalității pe care am menționat-o. E o "reconstrucție" care, după cum afirmă un exeget, confirmă dispariția, în poezia modernă, a deosebirii dintre "a fi" și "a părea". Ființă și imaginarul devin una, adică un joc de flăcări temerar, reflectînd energia spiritului liric. Poetul e stînjenit
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]