1,662 matches
-
context cloacal. Ce ziceți că s-a întâmplat?! Aproape fără excepție, copiii au clacat. Nimeni nu reușea necum să termine fraza, dar nici măcar să scrie frumos doar primele două cuvinte: „Dragii mei“. Cineva chiar mi-a arătat cum nu-i mer geau degetuțele nici măcar să facă litera D, așa rotund, mândru și boghet, cum se cuvine. Obișnuiți din pruncie cu tastatura, total străini de toc și călimară, alfabetizați pe telecomandă și telefonul mobil, robotizați, computerizați și alergici la tot ce ține
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu fân, 28 locuitori cu brațele, cari se vor da cu luna sau cu ziua până la acoperirea datoriei ce debiteză către stat, și 455 pogoane pământ după legea rurală, în care pământ sunt diferite roade, adică vii, livezi de pruni, meri, peri și fân. Semnat agent A. Comănescu (No. 26 din 13 iulie 1882) 156 {EminescuOpXIII 157} Toate foile din Capitală au publicat și comentat actul de mai sus, esprimîndu-și indignarea și mirîndu-se de acest lucru, la întîia vedere neauzit. Vedem
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
scriitori care, și în proză și în versuri, mînuie limba curată a poporului. Broșurica apărută acum cuprinde câteva poezii ținute în ton atât de original încît mai nu se pot deosebi de cele în adevăr poporane. Astfel, bunăoară, citim: MARIA MERILOR (Meri sau Cojocaru e sat în Dombovița ) Floricică de mărar, Umblă vestea-n Cojocar Și de-aci peste hotar Că mândruța Merilor, Surioara zorilor, Păunița stânelor, Îmi taie vederile Și-mi uscă apșoarele Și-mi seacă inimele. Curca Radii din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care, și în proză și în versuri, mînuie limba curată a poporului. Broșurica apărută acum cuprinde câteva poezii ținute în ton atât de original încît mai nu se pot deosebi de cele în adevăr poporane. Astfel, bunăoară, citim: MARIA MERILOR (Meri sau Cojocaru e sat în Dombovița ) Floricică de mărar, Umblă vestea-n Cojocar Și de-aci peste hotar Că mândruța Merilor, Surioara zorilor, Păunița stânelor, Îmi taie vederile Și-mi uscă apșoarele Și-mi seacă inimele. Curca Radii din pătul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
atât de original încît mai nu se pot deosebi de cele în adevăr poporane. Astfel, bunăoară, citim: MARIA MERILOR (Meri sau Cojocaru e sat în Dombovița ) Floricică de mărar, Umblă vestea-n Cojocar Și de-aci peste hotar Că mândruța Merilor, Surioara zorilor, Păunița stânelor, Îmi taie vederile Și-mi uscă apșoarele Și-mi seacă inimele. Curca Radii din pătul Se ghemuie, stă pitul Noaptea când aude fîl! Cucul trist, pe-un nuc uscat, Boian, mut, nedejugat, Grivei, uitîndu-și de sat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sub porticul micii livezi, deja devastate de bivuacurile ajunse înaintea lor, a unei case încă în picioare. După ce-și îngrămădiseră lucrurile în baloturi fără formă și le rezemaseră de zidul înconjurător, oamenii săi cei mai fideli se lungiseră printre meri și peste porțiunile cu zarzavaturi, iar acum dormeau greu, obosiți de lungul marș al acelei zile. Regulat, monoton, îi ajungea la urechi sforăitul lui Mandzuk, întins și el la o oarecare depărtare. N-ar fi putut spune ce anume îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Eiji Wada Kichiro și Sanae Wada locuiau în zona rurală Shioda-daira în suburbiile Ueda, nu departe de izvoarele termale Bessho. Când am vizitat pentru prima dată casa familiei Wada, frunzele toamnei cădeau, dealurile erau înveșmântate în nuanțe stacojii și aurii, merii din livezi își lăsaseră fructele să cadă pe pământ. Era o imagine idilică a munților, tipică tomnei din Shinshū. Zona fusese centrul producției de fire de mătase, odată, aici erau suprafețe vaste cu duzi, ale căror frunze erau folosite pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
el, iar pe 19 am spălam și aranjam vasele pentru miso. Asta mă ținea ocupată. Pe data de 20 a fost vreme frumoasă, așa că am spălat rufele, am făcut unele comisioane. În dimineața aceea soțul meu se dusese să curețe merii din livadă, iar mie îmi crescuse puțin tensiunea, așa ca m-am dus până la spital, să-mi dea niște medicamente. De aceea nu era nimeni acasă în acel moment. Pe drumul de întoarcere de la spital, am vrut să cumpăr niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ei nu erau foarte îmbujorați, ceea ce m-a făcut să mă gândesc că poate, cine știe... Am întrebat-o și mi-a zis:ă«Se poate.»“ (Tatăl) „Pe data de 20 martie, așa cum a spus soția mea mai devreme, curățam merii din partea din spare a livezii. Făceam treaba asta de dimineață. Trebuia să termin înainte de sfârșitul lunii. În total avem patruzeci de meri. La început am plantat optzeci, însă au crescut prea mari. Ne era greu și am început să tăiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zis:ă«Se poate.»“ (Tatăl) „Pe data de 20 martie, așa cum a spus soția mea mai devreme, curățam merii din partea din spare a livezii. Făceam treaba asta de dimineață. Trebuia să termin înainte de sfârșitul lunii. În total avem patruzeci de meri. La început am plantat optzeci, însă au crescut prea mari. Ne era greu și am început să tăiem din ei. Ce înseamnă de fapt această îngrijire a pomilor. Șterg ramurile în special în zilele cu soare mult. Tai crengile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ei. Ce înseamnă de fapt această îngrijire a pomilor. Șterg ramurile în special în zilele cu soare mult. Tai crengile care nu fac fructe. În mai înfloresc și trebuie să le tai pe cele de care nu am nevoie, pentru ca merii să fie sănătoși. Folosesc o scară și mă urc până în vârful pomului. Nu aveam prea mulți meri. Băiatul cel mare locuiește cu noi, dar sub un alt acoperiș. Mâncăm separat. Stă cu soția lui și cu copilul lor. Dacă sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mult. Tai crengile care nu fac fructe. În mai înfloresc și trebuie să le tai pe cele de care nu am nevoie, pentru ca merii să fie sănătoși. Folosesc o scară și mă urc până în vârful pomului. Nu aveam prea mulți meri. Băiatul cel mare locuiește cu noi, dar sub un alt acoperiș. Mâncăm separat. Stă cu soția lui și cu copilul lor. Dacă sună telefonul la noi, nu se aude la el. Oricum, soția lui era și ea însărcinată în perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dintre ele!” Numai că, în acest moment, ei n au cum să afle nimic. „De ce?”, veți întreba. Păi pentru că... Toată suflarea din ogradă a luat prânzul. Nimeni n-a fost uitat. Ghidușii noștri voiau, chiar să dea de mâncare și merilor, și perilor și gutuilor... Luaseră, pentru asta, apă în gălețile lor mici și erau gata s-o ofere tuturor plantelor din gospodărie. Nu doar celor cu fructe dulci și înmiresmate, ci și castraveților sau dovleceilor, firelor de pătrunjel ori de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Livada este o grădină în care trăiesc, cresc și, mai ales, rodesc tot soiul de pomi fructiferi”. Livada bunicilor lui Sorin și ai Sorinei nu se deosebește deloc de celelalte, pentru că și aici sunt cireși, și vișini, și peri, și meri, gutui și caiși, piersici, mă rog, cam tot ce se poate afla într-o livadă mare, frumoasă și foarte bogată. Și Alina, Cristinel, Adrian, Tamara, Sorin și Sorina... sunt de părere că acesta-i locul cel mai plăcut din toată
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
planurile și cu reconstituirea unei tabere de legionari, așa cum văzusem la Armin: imensa poartă de nord, cazărmile, barăcile taberei, via principalis, termele, templul - și apoi stam acolo în cizme, ud leoarcă și înghețat bocnă, cu un târnăcop în mână sub meri, priveam în mijlocul unei pajiști pământul proaspăt aruncat deasupra unei gropi, în adâncul căreia resturile zidului păreau benzi luminoase. În peretele gropii se putea vedea o urmă vopsită, o dungă făcută din cărbune și cioburi, stratul de cultură, cum spunea Armin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Pe urmă W. s-a așezat în fotoliu, a deschis Biblia, a citit fără să citească, și noi priveam de la fereastră răzoarele de trandafiri, de flox și de gălbenele, ne duceam cu ochii până departe peste peluza de iarbă și merii bătrâni, ca să ne putem întoarce capul de la el, să nu fim nevoiți să vedem silueta aceea prăbușită și să ne asigurăm că în fața ferestrei obișnuitul continua să fie la fel ca ieri și alaltăieri, chiar dacă acum în câmpie fuseseră înfipți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
laminor. Ea nu mai consta decât dintr-o casă țărănească într-o rână, și eu am aruncat o privire fugitivă, puțin rușinat, înspre fosta casă cu acoperiș de paie când coboram cu Felix până la ștrand. Era așezată între peri și meri, acoperișul, acum din țiglă, era mult lăsat și umbrea partea odinioară locuibilă, în spatele uneia dintre ferestre avea să lucreze tata. Și dacă pe vremuri răspunsesem mândru la întrebarea profesorului cu privire la profesia tatei, cum că era director, așa cum singur se recomanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
XVItc "XVI" Macaraletc "Macarale" Hans Saner spunea că s-ar fi decis să construiască și singur. Hans Saner îl punea, ca de obicei, pe tata în față. Drumul de care ducea printre câmpurile unde se terminase culesul, de-a lungul merilor în al căror frunziș rărit și pătat mai atârnau câteva fructe. Spunea că ar fi cumpărat o falcă de teren în afara orașului, pe o colină de unde se vedeau lacul și munții. După război, „Ha!“, pe atunci un metru pătrat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zăpadă, uruia, scotea nori de fum, îi împrăștia în aer, împingea zăpada amestecată cu pământ și iarbă, făcea un mușuroi. Casa țărănească în care erau amenajate birourile tremura prin perdelele croșetate, care fuseseră dinainte aici. W. privea cum mașina smulgea merii bătrâni din rădăcinile lor, le strivea trunchiurile, le frângea ramurile. Producția de rezervă din șură nu mai ajungea, indicii de creștere și înmulțirea spectaculoasă a comenzilor făceau necesare noi hale de producție. Trebuiau construite într-un timp record. Hackler îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
câte ni se oferă, jur-Împrejur, Blecher n-a contenit să stăruie, oricâte suferințe l-ar fi Încercat. În 1937 apare volumul Inimi cicatrizate, un roman scris la persoana a treia, de data asta, despre viața În sanatoriul de la Berck sur Mer. G. Călinescu crede că ar fi vorba de „un reportaj superior”, apropiind cartea de Muntele vrăjit al lui Th. Mann, și reține ca remarcabil „tot ce are raport cu fiziologia”... Legătura cu marele roman al lui Th. Mann nu depășește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
în... popor. Vocea lui Chun-qiao își pierde brusc energia. Ea își întărește voința de a continua. Îi spune secretarei că după-amiază se va duce în Parcul Dealului Jing. Cheamă-l pe fotograful meu. Spune-i că voi fi în Zona Merilor. * E o zi noroasă. Perfectă pentru poze. Cerul e un voal natural, care ajută la ecranarea luminii. Inițial, parcul a fost construit pentru împărații din dinastia Sung. Acum șase sute de ani, împăratul Jing s-a spânzurat aici după ce și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din dinastia Sung. Acum șase sute de ani, împăratul Jing s-a spânzurat aici după ce și-a pierdut țara. Mă urc în vârful dealului fără să mă opresc. Am sub ochi priveliștea completă a marelui oraș imperial. Fotografului nu-i plac merii ca fundal pentru pozele mele. Zice că pomii încărcați de roade distrag prea mult atenția. Crede că ar trebui să stau lângă bujori. Dar Măr, Ping, a fost numele meu, îi zic. Asta face legătura cu trecutul meu. Veșnicia mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
azi deoarece simt mirosul morții. Această fotografie va fi ori poza mea în derâdere, ori cea care-l va înlocui pe Mao pe Poarta Păcii Cerești. În cele din urmă, fotograful se potolește. Trage scaunul meu cât mai departe de meri posibil, pentru ca aceștia să nu fie în centru. Acum are o problemă cu jacheta mea Mao. Mi-am schimbat costumul în timpul bătăliei lui cu merele. Lui îi place mai mult cum îmi stă în rochie, dar eu insist să semăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca persoanele în plus să se retragă cu discreție. Am fi putut aștepta până la Crăciun. —De ce nu mergem în grădină? am zis într-un final. Am încercat să nu mă uit la arbuștii pe care-i plantaserăm împreună sau la merii pitici pe care-i cumpăraserăm împreună. Am hotărât să vorbesc eu prima. Noile haine se pare că mă făcuseră să fiu plină de inițiativă. —Te-am sunat pentru că sunt îngrijorată pentru Lynn și tatăl tău. —Și eu sunt. Tata e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
facă rugăciuni mari pentru sănătatea lui vodă, postelnicii de rangul al doilea și al treilea l-au îmbrăcat pe domn așa cum era și, sprijinit, l-au coborât pe scări în spătăria cu stele. Aci urma să vină imbrohorul. Au înflorit merii? întrebă vodă. — Nu încă, măria ta. — Ieri am văzut cum stăteau mugurii să crape. Credeam că azi o să înflorească. Grăbit intră în spătărie marele stolnic Constantin urmat de Toma Cantacuzino. Înaintă câțiva pași și se opri în loc, speriat de ceea ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]