3,309 matches
-
s-a părut o uriașă baracă improvizată, plină de santinele sovietice, care roiau peste tot, afară și în sălile de așteptare, supraveghind și urmărind totul, ca și când printre călători s-ar fi putut afla niște posibili dușmani. Privindu-i pe acești mesageri ai unei ocupații sovietice, atât de mult prelungite, m-am simțit iarăși, ca de atâtea ori, asaltat de întrebări. Din perspectiva unor popoare, precum românii, polonezii, victime ale înțelegerii dintre Stalin și Hitler, de ce-a mai avut loc cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-ne atenți să respingem invazia prejudecăților și a lucrurilor comune care ne pândesc corupător la tot pasul". Cine este Lamparia? Din notații disparate deducem că este o entitate ficțională, poate un alter-ego, poate un celălalt mai lucid, purtătorul de cuvânt, "mesagerul" omniscient și omnipotent, un interlocutor metafizic, categoric foarte cultivat. La un moment dat, în subsolul paginii, autorul plasează discret o însemnare blândă, ironic-sarcastică: "Varvarienii sunt niște locuitori ciudați, care nu vor să piară de pe Terra decât în ziua de apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și Fata Morgana (1937) - pus sub motouri din Marx și Lautréamont. Intervalul 1934-1938 constituie o perioadă de inițiere în suprarealism, ani în care, revenind în țară după o expoziție pariziană prefațată de André Breton, pictorul Victor Brauner se manifestă ca mesager al mișcării din Franța. L. și Gellu Naum, discipolii cei mai fervenți ai lui Victor Brauner, îl urmează la Paris în 1938, unde frecventează cercurile suprarealiste. La izbucnirea războiului, în iunie 1940, când Brauner, ca de altfel toți ceilalți suprarealiști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
-mă ca ascuns în ceață. La marea sărbătoare de sfârșit de an a Academiei suedeze - poetul Kjell Espmark a citit un poem despre Nichita. Era vorba de o scrisoare sosită cu întârziere, când Nichita era deja mort. Un fel de mesager din netimp, cu voce din timp, o comunicare infratemporală. Tonul era bun și căldura din cuvintele suedeze, cu o valoare uimitor de cognitivă, venind din neputința poetului de a nu putea să-și ascundă profunda melancolie și neglijența de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de oameni care urcau și coborau Într-o mișcare agitată și convulsivă. Simțea cum crește În el dezgustul față de tot ceea ce vedea. Tocmai atunci, Însă, Îi atrase atenția ceva anume. Necontenit, mici grupuri se formau sau se destrămau ca și când niște mesageri drăcești ar fi umblat permanent de la o masă la alta, țesând urzeala Răului. Într-un colț al mesei celei lungi În schimb, un grup de patru muștrii rămăsese cufundați Într-o ciudată apatie. Păreau indiferenți la scârbavnica exaltare a cărnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spusesem „Nu“ și lui Joe Gorman. Și Bunicii. Și lui Jimmy. Multor oameni. Einhorn văzuse asta la mine. Pentru că și el voia să-și exercite influența. Ca să mă ferească de necazuri și, pentru că era obișnuit să aibă un delegat, un mesager, un om de încredere, m-a angajat din nou pe mai puțin bani. „Nu uita, bătrâne, sunt cu ochii pe tine.“ N-avea el întotdeauna ochii pe atâtea lucruri și oameni câți reușea să cuprindă cu vederea? Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
măcar atât - cineva pe fața căruia se putea citi că își pierduse prima vigoare în închisoarea Paterson. Nu vă faceți griji. Sunt de încredere. În momentul ăla se resemna; fusese păcălit de vocea mea de la telefon. Măcar să fi fost un mesager al capilor sindicatului, care probabil că erau ocupați cu sabotajul sistemului de la Hotelul Drakes sau de la Casa Palmer - pentru că ăsta era singurul lucru la care se putea gândi Eddie Dawson, la cum căram cu toții praf de pușcă prin tunele. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din carne și oase. Și în a o face prin puterea voinței, nu ca alte forme de viață care ajungeau la o astfel de altitudine, acei spori sau semințe de parașută care nu erau acolo în calitate de indivizi, ci doar ca mesageri ai speciei lor. Cu cât pătrundeam mai adânc spre sud, cu atât mai profund părea cerul, până când, în Valea Mexic, am avut impresia că el conține un element mult prea puternic pentru a accepta vreo formă de viață în cuprinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și nu-l mai vedeai. Exact ! Aveți dreptate ! Era chiar Îngerul vacanțelor de vară ! Porumbelul-mesager stătea răbdător lângă el și-și netezea penele aurii, așteptându-l. În cele din urmă, trist, trist de tot, a așternut lucrarea scrisă pe spatele mesagerului și a ieșit din sală. Lacrimi mari picurau din ochi. Plângea ! "De veșnicii întregi mă uit la oameni și n-am știut ce să cer de la Dumnezeu pentru ei. N-am scris decât atât: "Nu te teme !"." Ceilalți l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu semnul pentru "piatră prețioasă" sau cu cel pentru "floare". A ucide un prizonier pe câmpul de luptă era de neconceput. El trebuia sacrificat pe piramidă, după ritual. Nu era un inamic ucis cu ură, ni se spune, ci un mesager trimis zeilor să-i regenereze. Războinicul care-l lua în captivitate plângea cu el și-l numea "fiul meu". Și înainte de a fi sacrificați, prizonierii, ținuți în cuști de lemn, erau îngrijiți, li se vindecau rănile, ca ofranda să fie
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
tot sufletul! Tare aș vrea să nu te iubesc. Dar toate astea mi-au otrăvit viața. Niciodată n-aș fi dat în vileag secretul nostru din proprie inițiativă. Dar când a apărut Honor Klein am avut sentimentul că e un mesager al zeilor. Și pentru nimic în lume n-aș fi putut să mint. Cred că m-ar fi costat viața! Acum plângea cu adevărat. Turnă puțin gin, sticla scrâșni de buza paharului, apoi adăugă puțină apă. Când m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de umărul ei, am rămas cu obrazul lipit de părul ei auriu bogat. Începuse să încărunțească. Într-o zi, fără a băga de seamă transformarea, voi constata că nu mai este auriu. 23 După ce rămăsese stabilit să mă duc ca mesager în Pelham Crescent, am vrut să amân cât mai mult posibil această misiune. Numai gândul de a face acest lucru mă îngrozea de moarte. Mă speria însăși perspectiva de a o revedea pe Honor, iar perspectiva de a fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
voastre vă aparține, integral. Ce-mi place mie chestia asta bășinoasă și ambivalentă, cu decizia, cu libertatea de alegere! se inflamează Fratele. Pariez că îngerii nu sunt dotați cu un asemenea mecanism subtil. Norocul lor! Eu reprezint doar unilateralitatea unui mesager, un gând al Prea-Puternicului. Îndeplinesc bucuros voința Lui, se explică Arhanghelul. Cei asemeni mie, scăzându-i pe cei răzvrătiți și pedepsiți, nu au fost zămisliți și cu Liber Arbitru. Este o chestiune prea delicată, pe care nu are rost s-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ultimele speranțe în el. Natură a reînviat, oamenii au început să zâmbească din nou, doar flăcăul nu a mai apucat să vadă primăvară venind. Sângele cald din rănile sale cădea pe zăpadă. În timp ce zăpadă se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primăverii, răsăreau din pământul desțelenit. Cand ultimul strop de sânge al tânărului s-a scurs pe zăpadă imaculata, a murit fericit că viața sa a servit unui scop atât de nobil. De atunci oamenii obișnuiesc să împletească doi ciucuri
Abilitati Practice si Educatie Tehnologica-Proiectare by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84042_a_85367]
-
Sheba s-a oprit un moment, ca pentru a se minuna de propriul curaj. Știu că ți-ar plăcea foarte mult să stau aici toată ziua, a continuat ea, ca să afli cu cine mi-o trag și ca să fii micul mesager între mine și Polly. Dar asta nu se va întâmpla. Doamna Taylor își rotea deja ochii prin cameră. Fața îi era ruptă de groază. Sheba n-a înțeles expresia de pe fața mamei ei. Mi-a spus mai târziu că preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
opreliști nu vor mai exista. În mișcarea mâinii cu care mă înlănțui, nasturele, singurul de la gât, se deschise, lăsând vederii lucirea albă a pielii către sâni. Te iubesc!, îmi spuse și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager al altei lumi. Afară, în fundal, soarele cădea în asfințit, ea mă îmbrățișa, ne rostgolirăm și noaptea căzu peste noi imperială, din străfundul a mii de ani. - Keti!, strigai disperat, implorând-o, dar ea dispăru în lumea din care venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
puțin nedumerită. În timp ce povesteai, mă Întrebam dacă această vărsare de sînge nevinovat, deși e vorba, bineînțeles, de niște emulgatori, n-ar fi putut fi evitată. De exemplu, pentru a vă salva și pentru a se salva și pe sine, acel mesager, sau cum să-i spunem, pe care voi l-ați mîncat, desigur, din motive obiective, ar fi putut să vă aducă În niște bidoane o cantitate suficientă de apă, sau poate chiar de kerosen, cu care avionul să zboare mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la călugării misionari - dominicani și franciscani -, care în vremuri deloc liniștite au perindat, „în numele credinței creștine“, întinsurile Europei Răsăritene, printre cumani, bulgari, români, ruși, mongoli. Mulți dintre ei vor plăti chiar cu propria viață pentru curajul de a fi fost mesageri ai Occidentului într-o lume în care Eclezia Romei provoca mai degrabă ură decât admirație. Trecerea de către Petru I a vămii de la Siret sub controlul dominicanilor moldoveni invocă o atmosferă de înțelegere confesională, care trebuie să fi domnit în principatul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
exemple din această puzderie de articole este ilustrativă, criteriul fiind mai degrabă elocvența clișeelor folosite ca titlu. Spre pildă, grupajul intitulat Scriitorii întâmpină semicentenarul Partidului (noiembrie 1970) sau articolele Patriotismul socialist - izvor nesecat al literaturii noastre de Aurel Mihale, Scriitorul - mesager al spiritualității poporului de Laurențiu Fulga, Idealurile Partidului - idealurile scrisului nostru de Nicolae Breban, Tradiția militantismului patriotic al literaturii române de Ion Rotaru, Literatura actuală, oglindă a marilor evenimente din viața poporului de Mihail Diaconescu, Spiritul militant al poeziei patriotice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
frecvent acceptat. Constatarea nivelului crescut de IGF II asociat cu hipoglicemie înaintea rezecției și scăderea nivelului de IGF II asociat cu diminuarea hipoglicemiei după rezecție susțin această ipoteză. Altă dovadă este raportarea de către Danghady a unei concentrații mari de ARN mesager pentru IGF II într-o tumoră excizată. IGF I și IGF II formează un complex cu proteina de legare IGF. Absența formării acestui complex explică activitatea hipoglicemică crescută a IGF II circulant. Această absență poate apare deoarece aceste complexe sunt
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
în cadrul de sticlă al icoanei. Sfinții și peisajele biblice sânt exprimate cu simpatie și cu o înțelegere simplă care vine parcă de la „un creator de rând”... Pictorul naiv își expune sufletul cu naturalețe, fără bariere comprehensive, fără cenzură...” (R. Hurezean, Mesagerul transilvan, 6 dec. 1994) Diaconescu Mihai 1932 Pictor Născut în anul 1932 în Iași Studii: Inginer Debut artistic - 1974 Bibliografie și reprezentare grafică: Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 80, 82, 122; Albumul Cenaclul Th.
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
sensibile, de pure...ca sufletul Elenei. Este minunat să fii capabil să dăruiești atâta frumusețe, atâta dragoste prin simplul fapt că Dumnezeu te-a înzestrat cu talent! Este minunat să fii capabil de a fi în același timp Creator si Mesager al Frumosului!”(Gabriela Șerban) Hârtie Cristinel 1976 Pictor, compozitor, interpret Născut în data de 12 februarie 1976 în localitatea Vlădeni, județul Botoșani. Studii: Liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt”, Botoșani; Școala Populară de Artă, Botoșani, secția pictură, clasa prof. Victor
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
din Iași (1971). Își începe activitatea ca șef al Bibliotecii Raionale Râmnicu Sărat (1960-1968), în 1970 fiind numit director al Bibliotecii „Vasile Voiculescu” din Buzău. Colaborează la „Viața Buzăului”, „România literară”, „Contemporanul”, „Biblioteca”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Almanahul «Luceafărul»”, „Opinia”, „Muntenia”, „Buzăul”, „Mesager cultural”, „Vestala”, „Opinia literară” ș.a. În cadrul activităților Bibliotecii „Vasile Voiculescu” inițiază Salonul literar (1970), Cenaclul „Vasile Voiculescu” (1987-1989, 1992-1994), colecția de poezie „Autograf”. Coordonează publicațiile „Buzăul literar”, „Penteleu” și „Albatros”. Debutează ca editor și coordonator al culegerii V. Voiculescu. Articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288560_a_289889]
-
În 1942 publică „Revista Bucovinei”, transferată în 1944 de la Cernăuți la București. Din iunie 1990 va patrona revista „Septentrion”, apărută la Rădăuți, în același an filiala din Suceava scoate „Țara Fagilor”, iar mai târziu, în 2003, filiala din București editând „Mesager bucovinean”. Aflată la început sub înrâurirea concepțiilor despre limbă ale lui Aron Pumnul, societatea a renunțat treptat la ele, datorită, în parte, și contribuției aduse, în această direcție, de Dimitrie Petrino (în broșura Puține cuvinte despre coruperea limbei române în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289764_a_291093]
-
să Înlocuiască, printr-o reformă a gândirii (termen specific pentru „spălarea creierului”, după tiparul chinezesc), creierul „rău” cu unul „bun”, confecționat artificial și cosmetizat (aici intră o serie de scriitori precum A.E. Baconsky - Biserica Neagră, Bujor Nedelcovici - Al doilea mesager, Ana Blandiana - Sertarul cu aplauze, Oana Orlea - Perimetrul Zero, Ion D. Sârbu - Adio, Europa!, Stelian Tănase - Playback ori Mihai Sin - Quo Vadis Domine, aceștia fiind cei mai cunoscuți). Securitatea era proiectată, În majoritatea acestor romane, ca un fel de societate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]