1,742 matches
-
unei acțiuni mărețe și eroice și ne pregătim să o întâmpinăm, încordându-ne forțele psihice. Dar dintr-o dată în locul acțiunii mărețe și eroice pe care premisele și tonul povestirii o prevesteau, printr-o răsturnare neașteptată se produce o acțiune măruntă, meschină, stupidă, disproporționată cu așteptarea. Am fost înșelați și descoperirea înșelătoriei aduce cu sine o clipă de neplăcere. Dar această clipă este ca și depășită de cea imediat următoare, în care putem să renunțăm la atenția pregătită și să ne eliberăm
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umană, nimicită de egoism și de supremația excesivă a sexului"58. Sunt vizate în mod expres și obsedant în primul rând acele organizații internaționale sterile, ineficiente, parazitare, ale căror denumiri bombastice (UNESCO, ONU, Free Europe) sunt simple paravane pentru interese meschine și derizorii. La una dintre numeroasele dezbateri ale celor numiți în jargonul politically correct "displaced people", se afirmă răspicat : "Nu "Free Europe" le dă de mâncare exilaților, ci exilații sunt cei care le asigură traiul de invidiat numeroșilor funcționari de la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în privința acestora, un aspect esențial, și anume: lipsa de ridicol. Aceasta deoarece denumirile franțuzești pompoase nu provin din intenția de a eclata impusă de snobism, ci par reminiscențele melancolice ale unei veritabile moșteniri culturale uzate și denaturate într-un mediu meschin sau sunt pur și simplu asumate autoamăgiri, palide recompense la nivel lingvistic pentru un destin ratat. Umorul, așadar, și nu comicul ironic sau satiric reiese din contrastul amar dintre aparența de sofisticat lux gastronomic și umila și derizoria realitate culinară
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de această dată, teatrul lui Caragiale de farsa medievală: "Comedia caragialescă e o comedie de tipuri morale. Oamenii lui Caragiale nu sunt încarnările unor caractere general umane. Ei sunt personificări etice. În teatrul lui Caragiale nu avem, de exemplu oameni meschini, ci meschinăria. Nu oameni proști, ci prostia. Teatrul lui Molière e un teatrul cu tipuri de oameni. Teatrul lui Caragiale e un teatru cu "tipuri de vicii". Personajele caragialești sunt personificările acestor atribute etice (virtuți sau vicii). De aceea, ele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
există o secretă subordonare a celor doi miniștri, nu întâmplător cu același nume parcă generic, față de mânuitorii din umbră industriașul Bucșan și, respectiv, fiul moșierului Șerban Cruntu Racoviță, Pamfil. Același tip de manipulare este motivată însă complet diferit. Interesele financiare meschine sau impunerea bunului plac al magnatului omnipotent din Ultima oră, fac din ministrul Brănescu o marionetă dizgrațioasă, un "rinocer" afundat fără pic de demnitate în mocirla compromisurilor. În schimb, grăjdarul Brană, devenit domnul Brănescu "milostivul" și ajuns ministru prin șantajele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
angoasat, pledează pentru amplasarea pieselor lui Caragiale la o distanță aproximativ egală între cele clasice și cele din teatrul absurdului. Eugen Ionescu însuși remarca modernitatea imaginarului caragialian: " Distanța dintre un limbaj pe cât de obscur pe atât de elevat și șiretenia meschină a personajelor, dintre politețea lor ceremonioasă și necinstea lor funciară, adulterele grotești ce se amestecă cu toate acestea, fac ca în cele din urmă acest teatru, mergând dincolo de naturalism, să devină absurd-fantastic."50 Epitetul se aplică mult mai bine propriului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Munteanu), simbol al "noneroului" absurd, întrucât personajul lui Teodor Mazilu nu are în vedere raportul său cu universul, ci este conștient și deliberat robit de condiționări din "cercul strâmt" al vremii lui: regim politic, modă în comportament și gândire, rivalități meschine. Desprinderea de modele și afirmarea unei voci originale în dramaturgia de esență absurdă se produce decisiv prin piesele lui Marin Sorescu Există nervi, Pluta Meduzei, Lupoaica mea, trilogia Setea muntelui de sare și chiar și dramele cu subiect istoric Răceala
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu atât prostituarea sa finală este mai mare"232 Pe această poziție critică la adresa mitului se plasează și Henri Meschonnic, care se exprimă și mai tranșant: mitul este o "înșelătorie colectivă, conștientă sau nu, al cărei conținut este peiorativ și meschin"233. Este evident însă că această interpretare are în vedere o singură accepțiune a mitului și îi refuză plurivalența. Este important de notat totuși că viziunea lui Barthes a intrat în aparatul mass-media, contribuind deci tocmai la crearea a ceea ce
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
problema genului în retorica naționalistă".795 Fig. 27 Scufița Roșie pentru băieți mari Noul erou propus prin banda desenată reiese din pierderea încrederii în mitul progresului din timpul Marii Crize. Prin el este promovat modelul individului puternic, distanțat de preocupările meschine ale societății, dar capabil să acționeze conform propriului său cod de onoare, să înfrunte lumea în propriile sale condiții și să învingă, de multe ori fiind "împuternicit" pentru politica externă a Americii, dar mai cu seamă împotriva "rădăcinilor sociale și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
deschidă plicul. Acum ar fi preferat să-l fi lăsat în coșul de gunoi. Sau măcar să-și fi urmat primul impuls și să le fi trimis un „Ia duceți-vă naibii!“ drept răspuns. Dar asta ar fi fost ridicol și meschin, și-și spusese (chiar dacă îi luase ceva timp până să o și creadă) că nu aceasta era cea mai bună răzbunare; mai bine își continua existența liniștită, după cum o ducea pe ea capul. Până la urmă, asta și încercase să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a îngrozit-o. Mi-a spus că sunt rea. Sigur, după aia a dres-o și mi-a zis că mă înțelege și că nu sunt chiar atât de groaznică, doar amărâtă. Dar a avut dreptate prima dată. Am fost meschină și m-am purtat execrabil. Așa că, până la urmă, m-am dus la un specialist care să mă ajute să analizez lucrurile la rece. Dar asta nu s-a întâmplat decât după trei luni de stat acasă și băgat mâncare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
superbă. Mischa o privi întrebătoare. Doar nu ai de gând să te oferi s-o cumperi, nu? Țin minte că voiai s-o cumperi mai demult, dar ți-a luat-o înainte. Cu răbdarea treci marea, cită Courtney. —Cât de meschin. — Știu, recunoscu Courtney puțin rușinată. Îmi pare rău pentru ea. Sincer. Dar e greu să nu te simți un pic... Întotdeauna a fost cam îngâmfată, nu-i așa? Hei, eu o cunosc pe Nieve. O să revină în forță, așa că în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
McConville Sprague e un bărbat greu de impresionat. Mi-am amintit de cruzimea cu care se purtase cu soția lui și am emis un comentariu neutru: — E un bărbat impunător. — Ești diplomat, replică Madeleine. E un ticălos de scoțian absolut meschin, dar e totuși om. Știi cum și-a făcut cu adevărat averea? — Cum? — A mituit gangsteri și a făcut chestii și mai rele. Tati cumpăra cherestea putredă și decoruri uzate de la Mack Sennett și construia case cu ele. A construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apăruse lâna moale de la Miletus, în Jonia, cașmirul acelei epoci. Mulți fuseseră scandalizați de prețuri. Însă tânărul Împărat gustase din rafinamentul vestimentar elenic, siriac și egiptean. Apoi, în casa Mașterei și în vila de la Capri, suferise din cauza unei amare și meschine dependențe economice, până la cele mai mici cheltuieli legate de îmbrăcăminte. Astfel, în palatele imperiale își făcură repede apariția - și fură primite cu entuziasm de tineri - strălucitoarea eleganță orientală, pieptănăturile, pliseurile, transparențele, colierele și brățările, cingătorile subțiri, perucile. Pe somptuoasele tunici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sistem de a echivala existența. Sensibilitatea ei anticipa parcă pe cineva care trebuia să se nască (trebuia să-l nască ea!) și astfel se justifica și propria-i existență. Altfel, se simțea străină Între ceilalți; nu avea acele mici bucurii, meschinele acte cotidiene o făceau nervoasă (s-a și Îmbolnăvit de glandă din cauza asta) și-și apăra cu tărie de dragoneasă (era din zodia dragonului) puritatea ei restrictivă. Nu am văzut-o niciodată fericită În spațiile exterioare ale vieții; nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
place tipul ăsta, Regman!“, izbucnește sec Marin Preda. „E un om rău!“, decretează scurt. Nu comentez. N-am ce. Nu-l cunosc pe Regman. Nu l-am citit. Strânge revista. „Și pe urmă, ce e cu litera asta atât de meschină? Ce trebuie să-mi distrug vederea ca s-o citesc? Nu dau nici un interviu, monșer!“. Simt că Îngheț, acum trebuie să plec. Am Înțeles că decizia asta era luată Înainte de a intra În apartamentul său. Cum este și firesc, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
inferioară, care vede totul din prisma patinajului. Pe Șerban l-am pocnit În fața clasei, și după 2 zile m-am certat cu el. Tuturora le sunt indiferentă, o oarecare... Pentru toate acestea eu spun: Oameni, bestii ordinare, fricoși, lași, răi, meschini etc. disprețuiesc oamenii, pentru că ei mă urăsc pe mine. Vreau ca fantoma Arthur să-mi mai stăpânească mult inima, pentru că atunci când se va transforma În materie, va fi un om pentru care mi-aș da viața, totul. Și acest om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la capodoperele muzicii). (joi) Sunt de un egoism feroce; am dorit cu putere ca A. să mă Înșele, ca să am pentru ce s-o sancționez; Îmi dau seama că am suspectat-o clipă de clipă, m-am cuirasat În ideea meschină că totul nu poate dura din cauza trădării ei, care trebuie să se Întâmple precis. Am considerat că nu are nici un motiv ca să se schimbe așa peste noapte. Dar constat că pentru mine asta n-a fost decât o joacă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mă vadă dansând cu Marin, dar Îl văd că suferă mult, tare mult. Ei, ce să-i fac? E groaznic, știu de astă-vară de la ștrand. Prin el, Însă, voi ajunge să-l fac pe Marin să mă iubească. Ce meschină sunt! Și totuși cât de mult vreau să mă iubească Marin! Crenguța n-a mai venit de mult la gheață! Ce-o fi cu ea? În jurul meu se petrec tragedii, dar poate că eu nu văd cea mai mare tragedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care l-am numit Artur. În viață dictează rațiunea, și ea, la rândul ei, e subordonată interesului. Oamenii, În general, sunt demni de toată dragostea. Dar, luați În parte, Îți trebuie multă abilitate pentru a-i putea despărți de meschinele lor interese, ca să vezi latura generală bună În ei. Apoi a urmat Vasile. Din partea mea, el a fost, pot spune, o pasiune, dar numai spirituală. Îl asemănam cu bărbatul ideal al visurilor mele, dar, când mă găseam lângă el, Începeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca să pot pune piciorul bine În ele. Fisura Albastră este un perete bun. Chinuindu-te până la exasperare, el te ajută să privești adânc În jur, să privești adânc În tine și să nu mai Încapă În mintea ta gânduri omenești meschine. Sunt unii care au urcat-o din ură sau din datorie. Dar ea nu i-a zvârlit jos. Fisura Albastră este un perete generos. Dacă te simte c-o iubești, ea ți se dăruie Întreagă. Tot ceea ce are mai Înfiorător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bineînțeles, cu mici nuanțe), totul a mai fost trăit (Într-un tunel al timpului, În care noi orbecăim fără să ne dăm seama unde ne aflăm și, din când În când, un pliu ne aruncă afară pentru un rol extrem de meschin, extrem de mărunt, că nici nu observăm că repetăm pe altul și nu știm nici pe cine imităm), totul a mai fost Încercat; nu ne rămâne nici o șansă, decât aceea de a recita textele altora; fără să vrem, suntem memorați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de lemn, așteptam să mă prindă oboseala. Fără să vreau, m-am trezit gândindu-mă la dragostea aceea fără limite omenești pe care o luasem cu mine tocmai pentru a-i da frâu liber, tocmai pentru a o elibera de meschinele reguli În care cel iubit Îmi cerea s-o Încorsetez. El se credea Înșelat În modul cel mai obișnuit și de aceea m-a Înșelat. N-a fost suferință omenească ceea ce am simțit atunci, a fost numai o disperare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zeci de mărunțișuri zilnice, și un supraom, care scrutează Întreaga omenire, spațiul, timpul, toate categoriile filosofice cunoscute. Pigmeul ăsta slut din mine Își duce viața lui, o viață pe care el o numește „plină“, dar pe care supraomul o numește meschină. Ca orice viață luată În parte. Dar orice femeie trebuie să aibă un punct de sprijin pentru a se mișca, și acest lucru nu-l poate găsi altfel decât prin bărbați. Ei sunt punctul meu de sprijin. 4 august 1965
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
exclamă plină de încântare: — Foarte mișto! Emmy bău din greșală din ceașca Adrianei, iar aceasta se stăpâni cu greu să nu-i înfigă o furculiță în mână. De ce naiba era așa supărată? Chiar era ea o persoană așa geloasă și meschină încât să nu se poată bucura de succesul celei mai bune prietenei? Se sili să zâmbească și să spună câteva cuvinte de felicitare cum știa ea mai bine. — Ei bine, querida, știi ce-nseamnă asta, nu? Se pare că prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]