2,529 matches
-
asta, înțelegi? PARASCHIV (Tremură de furie; începe să ciopârțească dinadins cartofii.): Or să vină să ne caute! MACABEUS; Nu ești bine pregătit pentru viață. Te-am ghicit dintr-o dată. Mănânci prea repede, înghiți dumicați prea mari... N-ai răbdare să mesteci... N-ai răbdare să dormi... Nu știi să te lași bătut... E rău. Ai s-ajungi rău de tot. Ai mare noroc că te-am luat cu mine... PARASCHIV (Trântește cuțitul.): Gata! MACABEUS: Mai curăță. Astăzi sunt mort de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de iarbă, domnule? (Se caută prin buzunare și scoate un fir de iarbă.) Iată! Vi-l dau de tot. Încercați să-l țineți între dinți... Vă veți simți mult mai bine. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Luând, fantomatic, firul de iarbă și mestecându-l în dinți.): Sunt un prost. Știam că se va sfârși așa. Am avut o presimțire. (ȘEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și a ușilor întredeschise.) ȘEFUL GĂRII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
clopoțelului; cei doi chicotesc, râd și dispar, urmăriți de o privire furioasă aruncată spre ei de ȘEFUL GĂRII; urmează un moment de relaxare a scenei; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE stă pe un colț al băncii, cu o privire fericită și naivă, mestecând firul de iarbă oferit de GRUBI; ȘEFUL GĂRII se plimbă, vizibil încurcat în dorința sa de a începe o discuție; între timp s-a înserat ușor și continuă să se însereze.) ȘEFUL GĂRII (Se plimbă; după un timp.): S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GĂRII: Nu știu... Cred că nu... Vedeți, de aici, de obicei, nu se mai pleacă. Nimeni nu mai apucă să plece... de aici... Și de fapt nici nu mai vrea să plece... Uitați-vă la Grubi, la vlăjganul acela, care mestecă iarbă, tot timpul... Nici el n-a mai putut pleca... Deși... Dar nici Bruno n-a mai putut pleca niciodată... deși... deși... Domnule! În lumea asta nici n-ai unde pleca... Unde să pleci? Și de ce să pleci? Dacă stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
concentrează numai asupra zarurilor care cad; în timp ce zarurile continuă să cadă, o lumină discretă trece peste scenă; Bruno stă pe bancă și sunetul zarurilor vine de la jocul singuratic al lui Bruno; Grubi stă întins pe căruciorul de bagaje și își mestecă paiul; Domnul Kapunta stă întins pe fotoliul-leagăn; după câteva secunde se ridică și începe să se plimbe pe marginea scenei; redevine prezentatorul de la începutul piesei.) ȘEFUL GĂRII: După trei lumi de zile, CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE s-a stins tăcut, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
curgând într-un șuvoi subțire, mi-am spălat sexul și mi l-am șters de prosopul negru. M-am gândit că n-ar fi rău să mă spăl pe dinți, deși îmi pregătisem pe blatul din bucătărie o gumă de mestecat pe care s-o iau înainte să plec. M-am periat pe îndelete și m-am clătit. Îmi aminteam că citisem într-un ziar cât de importante sunt cele patru minute zilnice de periere a dinților, dar că majoritatea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în schimb, lăsau de dorit. Nu aveam prea multe să reproșez ketchupului (deși putea fi mai picant), însă maioneza, prea subțire și searbădă, se strecura printre bucățile de castraveți și le făcea atât de alunecoase, încât nu le mai puteai mesteca și îți alunecau direct pe gât. Cartofii prăjiți au fost excelenți. Totuși, băutura a fost cam caldă și s-a terminat prea repede. În ceea ce privește ultima obiecție, o spun cu unele rezerve, pentru că e posibil să fi băut pe nerăsuflate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un pericol atunci când urcam și coboram scara de lângă platforma pe care dormeam. Îmi place, zise el gânditor, netezind poalele capotului. Cred c-o să-l adopt. E mult prea mare pentru tine. A, cafea. Fără lapte? — În această casă, zise Sally, mestecând vocalele complicate cu aplomb, dacă vrei ceva, trebuie să vii cu el de acasă. Nu neapărat, zise Hugo, mustăcind către mine. Mulțam, Sal. A băut puțin din cafea. Eu am dat gata un pain au chocolat și am respirat adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
într-o parte, când în cealaltă. Adică i-au spus să vină la un interviu și au fost foarte impresionați de Vis. Așa că, na... Vocea se pierdu, iar el își vârî restul de foitaj în gură, strângând din fălci și mestecând cu mișcări lungi și încete, cu obrajii umflați, de parcă ar fi fost Marie Helvin 1. Dezamăgită de complicele său într-ale bârfei, Helen se îmbujoră de furie. — Va fi foarte interesant să urmărim ce se întâmplă, sări Janey imediat. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sex, turnă cafeaua rămasă într-o ceașcă și începu să înfulece grăbit. Nu se mai gândi la nimic. Înghițea aproape pe nemestecate, mușca din castraveții murați, apoi tăia cu furculița încă o bucată din albuș și o introducea în gură, mesteca repede, se simțea, dintr-o dată, mult mai bine. Când termină, șterse farfuria cu o bucată de pâine. Și trase mai aproape ceașca de cafea. După ce aprinse o țigară, pufăi mulțumit și exclamă: - Un bun început de zi! Ziua bună se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
biograful scriitorului, povestește că în urma crizei psihosomatice suferite i-a rămas frica de paralizie. Pentru a o evita, făcea întotdeauna ceva cu mâinile: "degetele lui Unamuno spune Salcedo când nu susțin pana (bățul de trestie pe care singur îl modela), mestecă mici cocoloașe de pâine sau presează hârtie, făcând păsărele"25. Criza și spaima de paralizie îl aruncă într-o altă extremă, a exaltării sentimentului religios, a credinței împotriva rațiunii care nu e în stare, cum nici știința, să-i satisfacă
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
tare, pentru a i-l sparge. Nici așa nu curgea nimic. Au trecut și la spartul sticlelor. Au găsit În ele ceva ca un magiun. Ca un magiun din prune. L-au dus la nas, la gură. Bun. L-au mestecat și l-au Înghițit. Oho, și mai bun! Și s-au Îmbătat, cam toți, cei care-au gustat câte oleacă, și, după ce s-au Îmbătat, au umplut curtea, ca niște bușteni, sub fierbințeala soarelui de vară. A mâncat și eroul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
chiar și Împotriva părinților: ei vroiau să te faci inginer, de pildă, și tu vroiai să ajungi cofetar, pentru că Îți plăceau dulciurile; s-ar fi putut spune că fiecare muritor dorea o savarină. Unii se alegeau c-un tort. Thomas mesteca prăjiturica lui, tot așteptînd să-i deslușească deplin gustul, tot mesteca; un fel de pauză Înaintea ultimei reprize, viața lui era pe undeva pe la jumătate, cu voia Domnului. Dar putea să se și sfîrșească În scurt timp; oricînd; tocmai pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
terra decît o uniformă de G.I. Un G.I. este un soldat american iar atunci cînd spui soldat american se înțelege de la sine că el este cel mai bine echipat și antrenat dintre toți soldații de pe planetă, că în general el mestecă chewing-gum și reușește să fie în același timp extrem de disciplinat și foarte insolent, aliaj impo sibil de găsit la alte națiuni. în plus, toată lumea folosește identificativul G.I. fără să știe ce înseamnă de fapt aceste inițiale (Government Issue ? General Infantry
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un tricou pătat cu grăsime. în mod vizibil insistența cu care sunasem îl deranjase, pentru că din Casa monteoru răzbătea acum, datorită unei uși deschise, vacarmul unui meci de fotbal difuzat la televizor. Insul se propti în fața noastră și termină de mestecat ceva. mi l-am imaginat imediat în fața unui platou cu telemea, salam, ceva măsline și o ceapă spartă, privind meciul și mai trăgînd dintr-o bere. Ce să faci, de altfel, într-o duminică la ora patru după-amiaza ? Personajul făcea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
scriitorilor pentru serviciile însărcinate să-i reprime ? Bătrînelul începu să tușească din cauza unei indignări interioare și fu incapabil, timp de cîteva minute, să-și controleze tusea. reuși totuși să se oprească după ce extrase din buzunar o cutiuță conținînd gumă de mestecat și-și introduse o pastilă în gură. — mintea omului este complicată, suspină el. Și doamna masek a fost complicată... Parcă știm noi ce-i în sufletul omului ? Guy începu să compare între ele cîteva pagini cu semne extrase din același
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
încheiere și se lăsă, respirând tare, pe speteaza scaunului. - Cocoană Aglae, eu zic să trecem la cărți! Aglae luă un pachet de cărți, în vreme ce Costache se ridicase și cu grijă minuțioasă strânsese jocul de table și-l pusese deoparte, le mestecă și le depuse în mijloc, în scopul de a fi tăiate. - Cine joacă? întrebă ea. Aurelia făcu un semn de participare cu capul. Aglae se făcu că scotocește într-o pungă de satin, că dibuie pe masă, și-n cele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix, între patru ochi, o întrebare care-i sui acestuia tot sângele la cap: - Ascultă... tu ești bine cu Otilia... spune drept... sepretează? - Cum poți jigni pe Otilia, se indignă Felix, presupunând asemenea lucruri? Otilia e o fată cuminte. Titi mestecă saliva, preocupat și incredul: - Mama spune că a văzut-o cu mulți. - Nu e adevărat, nu e adevărat! negă Felix aprins. Într-o zi însă, Titi, după o lungă ședere nemotivată în apropierea Otiliei, care citea, îndrăzni un gest oarecare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu mai faceți pe misterioșii. Am știri pozitive. Chestia e studiată, hotărâtă. Abia seara târziu, Otilia scăpă de toți și, așezată după modelul ei pe sofa, în fața lui Felix, pe care-l chemase, îi povesti toate măruntele bucurii ale plimbării, mestecând, din când în când, câte o bomboană și dând și lui Felix. Acesta asculta și contempla. Otilia se rotunjise puțin la față, așa încît forma osoasă a capului ieșea și mai bine în evidență, devenise mai lucioasă, mai feminină, fără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
schiță cu buzele mai mult decât pronunță: - Îți păzești zestrea ta, fetițo. Mama-soacră ne umple debani, dacă... mă-nțelegi. Aglae îi făcu semn cu mâna să fie prudent, în vreme ce Stănică strâmba din nas, cu înțelesul "nu contează". Olimpia, tăcută, gravă, mestecă cărțile, apoi le puse în fața doctorului Vasiliad, spre tăiere. Jocul reîncepu și convorbirea continuă. Felix, distrat, n-o putea urmări, dar auzea, rând pe rând, fragmente din frazele fiecăruia, distingîndu-le după timbru, căci jucătorii erau ascunși, ca zeii, în norii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ani n-o mai cunoșteai după caroserie. Majoritatea din alea arătoasele, le lași blonde și sprintene... Și le găsești îngropate și cu pătrunjelul pe piept... Rămân astea pocitele... și cocîlcioasele. Cu picioarele obosite cât doi bulumaci... Care când merge, își mestecă șezutul. Și care pare făcute doar ca să-ți ție rândul la Alimentara... D-aia, zic, e mai dibaci că nu ți-ai procurat nevastă. Pentru ce să ți-o înveselească toți gherțoii din bloc?!... Unde stai? Stai la bloc? - Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
C. Nicolici în argou. Și îi întinse să taie calupul celor 78 de lame ale Tarotului de Veneția. Număr corespunzând, în interpretarea lui Etteilla, celor 78 de hieroglife din Cartea lui Thot. Și pe care cartomanta nu încetase să le mestece, să le dirijeze în șiruri și să le întroneze în cerc. Păstrând deoparte cartea de neant sau lamele pentru surpriză, manevrîndu-le cu viteză variabilă, potrivită întețirii sau deșirării povestirii străinului. - ...În loc de asta - își reluă firul istorisirii necunoscutul -, m-am deșteptat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Asta vroiam să-ți spun. A găsit-o un prieten. Se făcea și mai cald. Din cinci în cinci secunde, pânza oceanului îl lua la țintă. Celestin țopăia, scăpând de un val, se cățăra pe bordura vitrinei, ridica și picioarele. Mesteca un chibrit. - ...Uite, cum să-ți spun?! Împlinisem zece ani... Eram printr-a patra.... Alunecasem fără să-mi dau seama într-o seară plăcută, era 1 Mai și auzisem de tine... Rămăsesem adică proptit într-o cadă, știi cum îmi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu oarecare nepăsare băiatul, că o chestie atât de grozavă nu puteam s-o las chiar așa... Mă făcusem trist, sufeream, mi se părea foarte ciudat de la un timp să mănânc. Îmi înfundam gura cu cât mai multă gumă de mestecat, iar pe ciorba pe care mă obligau s-o dau peste cap ai 145 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu-l împinsese tată-su, popa prin scrisori cu mustrătura profundă, cărturărească, să-și bărbierească creierul de tândăleală și să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și eu?! am zis. Aînhățat un taburet, a cărat, până la taburet, o povestire de-a mea, și-a desprins, din lateral, o șuviță de păr de nuanța mălaiului vechi amestecată cu cea a orezului, și s-a apucat să o mestece tacticos cu caninii. I-am inventariat fața mică, părul deschis, de susnumita culoare incertă, trăsăturile fine și provocatoare de femeie-copil. Faptul că a citit pe puțin douăj' de rânduri din ultima mea povestire, faptul că a și zâmbit amuzată, toate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]