1,344 matches
-
intimitatea este un punct de răscruce: ea trăiește ca pură proiecție a gândului, dar și a faptului lingvistic. Artistul „navighează” - În ciuda propriei voințe - spre un spațiu al intimității, În care Își descoperă inconștient adevărata identitate. Din instanță narativă, el se metamorfozează În subiect al narațiunii, ocupând avanscena unui spațiu care trăiește din jocul adâncimilor și al faliilor fragmentelor confesive. Simultan, spațiul intimității mentale a scriitorului Începe să ia conturul intimității produse de aventurile personajului narat - adică al unei ficțiuni Înzestrate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ci despre strategiile prin care cel dintâi se sustrage presiunii constrângătoare a celei din urmă. „Spectacolul simbolic” desfășurat În și de către jurnalul intim vizează desprinderea confesiunii zilnice de balastul cuvintelor care contabilizează realul, pentru a le stârni și a le metamorfoza Într-o realitate de grad secund, adică Într-o entitate literară. Fără a intra În detaliile presupuse de evoluția istorică a termenului intimitate, e de observat, totuși, o deplasare a sensurilor sale. Modificările vizează, desigur, schimbarea radicală a contextelor, a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autoportretului sistematic și voluntar se leagă, fără Îndoială, de pactul secretului. Scriind, inițial, doar pentru sine, autorul nu simte nevoia prezentării, ca În narațiunile clasice, a personajului „central”, a „eroului”, a „protagonistului” - În fond, a ființei fictive În care se metamorfozează el Însuși prin actul redactării. Această caracteristică s-a păstrat În aproape Întreaga istorie a jurnalului, devenind chiar una din trăsăturile sale distinctive: prezența În centrul imaginar al romanului, la Întretăierea secvențelor narative și a celor temporale, a unui autor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
al cărui traseu poate fi descris ca linear, discontinuu și acut subiectiv. În ciuda presupusei lipse de obiectivitate, autoportretul se dovedește, la lectură (singura modalitate prin care poate fi descifrat) o construcție fundamental obiectivă. Aduse la lumină, trăsăturile de subiectivitate se metamorfozează instantaneu: din documente ale apărării, ele devin documente ale acuzării. Cu alte cuvinte, oricâtă subiectivitate, oricâtă lipsă de realism ar proba scriitorul atunci când Își face autoportretul, toate aceste elemente se obiectivează, contribuind, În răspăr uneori, fatal de cele mai multe ori, la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Retorica ficțiunii și a realitățiitc "Retorica ficțiunii și a realitĂȚii" Contururi și forme La o analiză superficială, jurnalul intim se relevă drept un gen subaltern. El pare o simplă, directă transcriere a realității de care se lasă modelat și dirijat. Metamorfozându-se, În actul scrierii, Într-o realitate de gen secund, el nu numai că dobândește un contur, o formă și un mod de existență, dar Începe să prindă ființă tocmai opunându-se realității care l-a creat. Material și imponderabil
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
realității prin materialitatea sa, pe când realitatea se transformă În ficțiune, topindu-se sub influența subiectivității creatorului. Din acest du-te-vino, din această permanentă Încălcare de competențe rezultă enigma și, poate, chiar vitalitatea jurnalului intim. E greu de spus În ce măsură ficțiunea se metamorfozează În realitate, Într-un real de grad secund și În ce măsură realitatea se „ficționalizează”. Eșecurile majorității comentatorilor de a da o poetică a jurnalului intim nu Înseamnă, automat, că aceasta nu e posibilă. Înseamnă, cel mult, că n-au fost selectate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
domnițelor (compusă în 1945, reprezentată în 1968) este tot un fel de baladă, de legendă, în care patosul iubirii este esențial și deviază cursul normal al acțiunii. Ceea ce urma să fie o aventură a unor italieni căutători de comori se metamorfozează într-o revelație a frumuseții femeilor de la noi, sfârșită tragic. Iar cântecul și dansurile (hora) prințeselor autohtone (iele) sunt de sorginte folclorică, dar în coloratură romantică, pe alocuri expresionistă. S. urmărește să creeze altceva, chiar dacă pornește de la modele clasice: un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
va deveni, dacă nu a și devenit, un coșmar pentru lume”, apa unei ploi, care de fapt se dovedește a fi vin euharistic, cuprinde pământul ca un „giulgiu, martor al cosmosului înjunghiat”, o somptuoasă catedrală se refuză credincioșilor și se metamorfozează într-un munte inexpugnabil, râsul unui personaj demonic născut din smârcuri provoacă un teribil cutremur de pământ ș.a.m.d. Narațiunile sunt teatrul unei competiții fără sfârșit: spirit și materie, benefic și malefic, paradisiac și infernal. Ele exprimă, în ultimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
următorul program: 15 martie, Mari cărți de dragoste de Ovidiu Drîmba; 19 aprilie, Ion Pillat, poet al tradiției de Cornel Regman, Miniaturalul în poezia lui Tudor Arghezi de Romeo Dăscălescu; 23 aprilie, Rebreanu și Dostoievski de Eugen Todoran; 3 mai, Metamorfoza și poezie de Ion Oana; 14 mai, Un mare romancier - Hortensia Papadat-Bengescu de Ion Negoițescu; 17 mai, Teatrul lui Lucian Blaga de Petre Hossu; 21 mai, Bovarismul lui Flaubert de I. D. Sarbu. Numeroase reviste („Revista Fundațiilor Regale”, „Meșterul Manole”, „Universul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286170_a_287499]
-
a fabula; juridic: a înșela, a sustrage, a vicleni, a subtiliza, a fura etc.; • praxiologic: cultural: a oculta, a vrăji, a mitiza, a machia, a deghiza, a inventa; social-economic: a deforma, a reforma, a preface, a contraface, a degrada, a metamorfoza; ideologic: a mistifica, a dezinforma, a iluziona, a truca, a altera, a opaciza, a estompa, a perverti etc. Din acest tablou sinoptic rezultă clar că ideea de minciună nu poate fi limitată nici la nivelul epistemologicului pur, nici la nivelul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
va aplica o pedeapsă inteligentă, ceea ce înseamnă că puterea coercitivă a instanței se distribuie către încurajarea acuzatului adictiv să urmeze complet tratamentul. În timpul procedurilor, rolurile practicienilor din sistemul de justiție penală și al furnizorilor de tratament se modifică și se metamorfozează, permițând instanțelor să devină în principal terapeutice, păstrându-și în același timp calitatea instituției de drept penal: a) judecătorul - aflat în centrul mediului de colaborare al practicienilor, reprezintă figura cea mai importantă, ce se focalizează pe înțelepciune și responsabilitate. De
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
Karl Marx, care a dat tușa definitivă a vizinii negative cu privire la ideologie, definită drept un instrument de "mistificare a realității" socio-politice prin care clasa dominantă reușește să se mențină la putere 3. Ulterior, vreme de două secole, ideologia și-a metamorfozat sensurile pe o cale a gândirii desfășurată într-o dublă direcție: una a cunoașterii și alta a dominației. Chiar și atunci când au căutat să croiască drumuri alternative în folosirea coneptului, gânditorii și teoreticienii politici s-au văzut nevoiți ca, într-
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
până astăzi), unde „infidelitatea” produce un text meritoriu stilistic. Comentariul din Tehnica povestirii la Plutarchos în „Bioi paralleloi” (1925) își găsește modelul în analiza lui H. Taine asupra operei lui Titus Livius și urmărește sistematic felul în care istoria se metamorfozează în literatură în Viețile paralele, clasicistul tinzând să definească nu numai arta lui Plutarh, ci și arta din epoca helenistică. În Étude..., lucrare ce își are locul ei în bibliografia augustiniană, demonstrația e mai spectaculoasă, mai dezinvoltă; B. verifică ideea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
îi taie capul (Behaviorism). Personajul povestirii Schimnicul e un licantrop. Habotnic în practicarea ascezei, părintele Sofonie se transformă noaptea, fără să o știe, în lup și, înhăitat cu alte fiare, pradă stâna mănăstirii. Într-o noapte lupul în care se metamorfozase corpul său astral fiind împușcat, sihastrul e găsit a doua zi mort, cu o rană în coaste. În Chef la mănăstire trecerea întâmplătoare a unui protopop pe la un așezământ bogat stârnește în cuvioși o asemenea ambiție de a-l ospăta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
irepetabil (în definitiv, am adăuga noi, toate evenimentele istorice sunt irepetabile, fapte de succesiune, cum spunea și bătrânul A.D. Xenopol) și de a supraviețui sub diferite forme. Altfel spus, marxismul a eșuat 10, reușind, totuși, să se camufleze, să se metamorfozeze, să se regenereze chiar (toate formulele au o parte oarecare de adevăr) sub forma național comunismului. Despărțirea de trecut și continuitatea sa politică formează, în orice caz, un fir roșu în demonstrațiile politologului nostru. în acest punct intervine obiectivitatea și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai degrabă politica și carierismul bazat pe asumarea rolurilor politice 10. Pentru tânăra generație, factorul privilegiat a constat însă în modificările la nivelul structurii spirituale. Sensibilitatea melancolică și pesimistă, ca moștenire a romantismului, în tandem cu trăirile existențialiste s-au metamorfozat pentru mulți în program politic 11. În spațiul românesc, alți factorii interni și individuali, dar și contextul extern amplificat de criza economică din anii '30, oferă o perspectivă coerentă de analiză a ralierii unei părți importante din intelectualitatea interbelică la
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
iar pentru tinerele care doreau totuși o carieră, propunea crearea unor facultăți speciale, "femeiești", pe lângă instituțiile universitare existente 40. De altfel, frecventarea universităților încă era apanajul tineretului masculin, în timp ce distanțarea de "cei 4 K: Kinder, Kleider, Kirche, Küche" părea că metamorfozează femeia într-o "parodie a bărbaților"41. Așadar, noua politică școlară interbelică trebuia să țină cont de o întreagă paletă de aspecte problematice în demersurile sale de închegare a unui învățământ românesc reformat și unitar. Viziunile exprimate de miniștrii implicați
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
intelectuali "cari cugetă", cei "ce vor să aibă opinii" obținute prin asimilarea și transmiterea ulterioară a ideilor marilor gânditori și "intelectualii de contrabandă" care preiau opinii din gazete 84. Ultima categorie predomina ostentativ, înglobând pe cei fascinați de intelectualism care metamorfozau o stare ideatică în snobism. 3.3 Învățământul secundar teoretic din zona de nord a Moldovei După stabilirea principalelor coordonate ale învățământului secundar românesc interbelic, următorul pas va fi cel de a reconstitui rolul formator al școlii în evoluția intelectualului
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
capcane”, traducând cu fervoare conștiința vremelniciei. Prinț nostalgic, înconjurat de „albe vedenii”, navigator spre o insulă himerică, ieșind din timp („vom da timpului cătușele înapoi”), el pare sortit să locuiască și să răsfrângă o lume fantomatică, transparentă, îndepărtată. Viața se metamorfozează în amintirea ei dureroasă („sevele roșii s-au făcut palori”), iubita e „nălucă din flăcări și zăpezi moarte”, ochiul descoperă doar „o nălucă de floare”. Și totuși, ca și la alți poeți ardeleni, o anume forță - asprime, înverșunare, îndârjire - vine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
atrage după sine puterea artificialului ține de apanajul seducției, care convertește lucrurile în aparență pură, lipsindu-le de sensul care le era dat în mod obișnuit. Seducția operează cu iluzii pentru a încifra, iar limbajul care transformă inteligibilul în neinteligibil metamorfozează într-o enigmă însuși evenimentul la care se referă. În acest context, pe linie nietzscheană, cuvinte ca "adevăr" sau "obiectivitate" nu sunt considerate decât metafore, astfel încât chiar și atunci când creează impresia că desemnează lucruri, limbajul nu trebuie să fie înțeles
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
versuri cu rezonanțe de orgă. Avatariile sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare. Drama lăuntrică, provocată de perceperea dureroasă a spațiului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
654), nimfa liniștitului Numicius, despre care povestește pe larg mai multe variante (III, 523-696); sau Elisa, sora Didonei, identificată când cu Luna, când cu junica Inachia (fiica lui Inachus, Io, a fost iubită de Jupiter, și Iunona, din gelozie, a metamorfozat-o în junincă ale cărei peripeții amoroase le povestește în altă parte), când cu nimfa fiică a lui Atlas... Ca fiică a lui Atlas și a Pleionei 354, mai era și Maia, care la Ovidiu apare în compania lui Evandru
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe scurt, obiectul liric indiferent de natura lui. Ceea ce spune Într-un loc privitor la eros („objectul adorabil ardorilor materne”) se poate extinde asupra Întregii sale estetici, Adorația, care află forma ci supremă În viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - Într-o mare scîrbă, Într-un imens dezgust (o adorație Întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală. Heliade este mai mult decît alți poeți ai timpului un moralist neînduplecat, la mînie (Ingratul, Un muieroi și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sferă de elemente: fluide, covîrșitoare ca număr, inconsistente ca structură. Mai Întîi un vuiet surd, grozave șoapte, zgomot lung, Înădușit, apariția, apoi, a oardelor ca un nor negru ce se lățește și acoperă orizontul. Norul devine o hidră, hidra se metamorfozează În neguri otrăvitoare, vifor de urgie, după care negurile, viforul pier În pustiu... Imagini, toate, ale unei violențe materiale ce se dezagregă ușor. O agresivitate ce se scurge ca apa În nisipurile secetoase... În aceeași tehnică sînt compuse și poemele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tulburi. Formele de adresare se păstrează, Însă este greu, dacă nu imposibil, să descoperi la Conachi sau la Alecu Văcărescu un pur salut d’amour, un partimen, o pastourelle, un planh sau un sirventés. Toate acestea s-au degradat, amestecat, metamorfozat În poezia europeană. Poemul scris de Conachi la moartea tatălui ar putea fi apropiat de formula planh-ului. Versurile scrise după moartea Zulniei au ceva din lamentațiile unui Bertrand de Born și, În genere, arată oarecare afinitate cu baladele funebre din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]