20,801 matches
-
că nu. Ziua se scurgea în continuare, tot mai puțini oameni intrând, apoi aproape nici unul. Nu-și dorea să fie nicăieri altundeva. Întunecat, lângă acest perete. Felul în care încăperea pare să alunece pe șine, în spatele unui personaj. Personajul se mișcă, dar camera e cea care pare să se miște. I se părea mult mai interesantă o scenă în care era doar un personaj de privit sau, și mai bine, nici unul. Scara goală, văzută de sus. Suspansul încearcă să-și croiască
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
puțini oameni intrând, apoi aproape nici unul. Nu-și dorea să fie nicăieri altundeva. Întunecat, lângă acest perete. Felul în care încăperea pare să alunece pe șine, în spatele unui personaj. Personajul se mișcă, dar camera e cea care pare să se miște. I se părea mult mai interesantă o scenă în care era doar un personaj de privit sau, și mai bine, nici unul. Scara goală, văzută de sus. Suspansul încearcă să-și croiască drum, dar tăcerea și nemișcarea îi supraviețuiesc. Începea să
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
vreme, găsindu-și un loc la perete, jumătate de oră, atât era de ajuns, jumătate de oră, atât era suficient, o persoană serioasă, vorbind încet, purtând o rochie de vară pastelată. Dobitoc. Părea real, ritmul era paradoxal de real, trupurile mișcându-se muzical, abia mișcându-se, dodecafonic, lucrurile abia petrecându-se, cauză și efect atât de drastic separate încât lui i se părea real, așa cum spunem despre toate lucrurile din lumea fizică pe care nu le înțelegem că sunt reale. Ușa
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
loc la perete, jumătate de oră, atât era de ajuns, jumătate de oră, atât era suficient, o persoană serioasă, vorbind încet, purtând o rochie de vară pastelată. Dobitoc. Părea real, ritmul era paradoxal de real, trupurile mișcându-se muzical, abia mișcându-se, dodecafonic, lucrurile abia petrecându-se, cauză și efect atât de drastic separate încât lui i se părea real, așa cum spunem despre toate lucrurile din lumea fizică pe care nu le înțelegem că sunt reale. Ușa s-a crăpat, s-
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
nu citez un fragment irezistibil, amestec de savoare copilărească, poveste pentru copii și dragoste maternă (din povestirea Cumulus, din partea a doua): „ - Așa arată norii Cumulus, îi șopti Tamika lui Șercan în timp ce îl ținea în brațe. Uite cât de repede se mișcă pe cer! Mmm, zici c-ar fi conopide cu mugurași. Cuuumuuuluuus, zise Șercan. Vrei să păpăm niște Cumulus? Râse Tamika în timp ce îl mângâia pe Șercan cu mâna pe burtă. Trofeul meu mic! Zise ea, adresându-se burții. Cuuumuuuluuus. Zi aaaaaaaa
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
Vlad Moldovan nu se ferește de instrumentarul tradițional al poeziei, cu rime, inversiuni, metafore naive („Plivesc dar răzorul/ puțin amăgit/ uit apa deschisă/ motorul pornit./ E casa se-nvârte/ -/ fularul înnoadă -/ Un licăr pe sfert/ și masa pe sfert/ mă mișc doar pe sfert/ cu alții pe sfert./ Puțină durere - infimă/ sforțare/ cu ziua se-mparte/ din stare în stare.”), după cum alte versuri sunt redactate în ritmuri apăsate de hip-hop: „Ci eu din ce în ce mai convins/ că dacă ai puțin bun simț/ nu
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
făcu lăsând să-i cadă tunica albă, ca pielea unui șarpe, și apăru în fața ochilor noștri goală. Și astfel ne era oferit, fără nimic în schimb, ceea ce considerasem întotdeauna că depășea posibilitățile noastre, lăsându-ne pe moment interziși. Andre se mișca goală, și orice poziție de-a noastră pe fotoliul teatrului devenise brusc nepotrivită, chiar și unde ne țineam mâinile. Eu îmi forțam ochii să privească întreaga scenă, dar ei căutau trupul în toate detaliile lui, pentru a prinde neașteptatul dar
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
cu toții, și problema era că nu găseam nimic sexual, nimic care să aibă de a face cu dorința, ca și cum privirea s-ar fi desprins de corp, iar asta mi s-a părut o magie: că un corp putea să se miște ca și cum ar fi fost o forță pură, nu un corp gol. Chiar și când am privit-o între picioare, am îndrăznit s-o fac, pentru că ea îmi dădea voie, nu mai exista acolo sex de multă vreme, dispăruse, doar o
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
îmi spuse Vino aici. Atunci m-am întins, cu inima lipită de spatele ei, cu picioarele puțin mai departe la început, apoi m-am lipit de ea și sexul meu i-a atins pielea catifelată care a început să se miște ușor. O sărutam pe ceafă, în timp ce ea își așeza încet buzele pe ochii lui Luca. Simțeam aproape respirația lui Luca, prin gura întredeschisă. Dar unde îmi lăsam eu mâinile să alunece, el și le retrăgea pe ale lui, o atingeam
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
urma să văd când, la un moment dat, m-am întors spre Sfânt și l-am văzut, acolo pe divan, cu picioarele pe podea, uitându-se la noi fix, fără nici o expresie, o figură dintr-un tablou spaniol. Nu se mișca. De abia respira. Ar fi trebuit să mă sperii, pentru că privirea lui era aproape cea pe care o cunoșteam, dar nu s-a întâmplat. Fiecare lucru era simplu, am spus-o deja. Nu mi-a făcut nici un semn, nu avea
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
putea face asta?”, l-a întrebat copilul. „Uite, nu departe de aici, lîngă havuz, se află o sferă. Te-aș ruga ca mîine dimineață, înaintea execuției, să pătrunzi înlăuntru ei și cînd mă vei auzi vorbind să începi s-o miști...” „Așa voi face”, zise copilul. Și iată că veni și momentul execuției. Falsul profet fu scos din cușcă și urcat pe eșafod. Înainte de a fi decapitat, poetul îi vorbi astfel regelui: „Ai crezut, Atotputernice, că metaforele mele sînt neputincioase și
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
a fi decapitat, poetul îi vorbi astfel regelui: „Ai crezut, Atotputernice, că metaforele mele sînt neputincioase și că ele nu relevă viitorul. De aceea, înainte de-a muri, îți cer o favoare. Am să-i spun aceste sfere să se miște din loc și ea se va mișca. Cuvîntul meu a încă puternic.” Regele îi dădu cuvîntul, iar poetul porunci sferei să se miște din loc și ea începu să să se rotească... Impresionat, regele îl grație. A doua zi, umblînd
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
regelui: „Ai crezut, Atotputernice, că metaforele mele sînt neputincioase și că ele nu relevă viitorul. De aceea, înainte de-a muri, îți cer o favoare. Am să-i spun aceste sfere să se miște din loc și ea se va mișca. Cuvîntul meu a încă puternic.” Regele îi dădu cuvîntul, iar poetul porunci sferei să se miște din loc și ea începu să să se rotească... Impresionat, regele îl grație. A doua zi, umblînd prin cetate, poetul văzu apărînd în fața lui
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
aceea, înainte de-a muri, îți cer o favoare. Am să-i spun aceste sfere să se miște din loc și ea se va mișca. Cuvîntul meu a încă puternic.” Regele îi dădu cuvîntul, iar poetul porunci sferei să se miște din loc și ea începu să să se rotească... Impresionat, regele îl grație. A doua zi, umblînd prin cetate, poetul văzu apărînd în fața lui copilul. „Îți mulțumesc pentru că m-ai salvat”, îi spuse el. „Dar n-am făcut nimic”, răspunse
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
prin cetate, poetul văzu apărînd în fața lui copilul. „Îți mulțumesc pentru că m-ai salvat”, îi spuse el. „Dar n-am făcut nimic”, răspunse acesta. „N-ai coborît în interiorul sferei?” „Nu”, îi răspunse copilul. „Și atunci aceasta cum de s-a mișcat la porunca mea?” „Nu știu”, veni răspunsul. Aplicat la arta poetică a lui Aurel Pantea, putem spune următoarele: poezia lui e o profeție, dar nu pentru lumea de aici, ci pentru cea de dincolo, unde domnește Nimicitorul.
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
astea mă iubesc.” Nu numai pictorul, așa dar, coincide cu peisajul într-un tropism irepresibil, - însuși obiectul afecțiunii sale a devenit subiect activ, rîurind de un har tainic. Se împletesc, în putința acestei reciprocități, mai mult decît hazarduri binecuvîntate, se mișcă, în răsplata ei inefabilă, mocnite, îndelungi așteptări, vestiri meritîndu-și din plin emergența. Reiterîndu-le cumva biografic, căci i-a fost dat să hălăduiască prin aceleași prielnice ținuturi moldovene, Ilie Boca străbate cu pași mari, neobosit, întinderi care-l cheamă parcă la
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
nevoie de un asemenea tunel secret? Fiindcă un capăt al său se afla în Ucraina și altul în Slovacia, stat din Uniunea Europeană. Prin acest tunel se pare că mai multe persoane, ucrainieni și alții, au intrat și s-au putut mișca în voie în spațiul occidental atât de râvnit unde acei oameni nu au acces decât foarte greu, în acel spațiu totuna pentru ei cu democrația, libertatea și prosperitatea care lipsesc în țările lor. Și astăzi, așadar, mai sunt locuri unde
Tunelul by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4454_a_5779]
-
postare pe blog că beneficiază de servicii gratuite de monitorizare din partea jurnaliștilor de la și speră ca această supraveghere să nu fie consecința mesajului primit de la la învestire. Daniel Constantin a postat replica președintelui Traian Băsescu pe blog. "Ai grijă ce miști! Te urmăresc în permanență!", mi-a spus domnul Băsescu (cuvintele cred că se pot distinge la o vizualizare atentă a transmisiei video de la acel eveniment)", a scris ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Acesta afirmă că președintele Traian Băsecu i-a
Daniel Constantin mărturisește ce i-a transmis Traian Băsescu, la învestire () [Corola-journal/Journalistic/44643_a_45968]
-
vegheată - este un sentiment neprețuit de siguranță!", susține ministrul Agriculturii " Totodată, nu vreau să cred că atacurile din Evz sunt consecința directă a unui mesaj transmis de președintele Băsescu în seara depunerii jurământului în calitatea de ministru. "Ai grijă ce miști! Te urmăresc în permanență!", mi-a spus atunci domnul Băsescu (cuvintele cred că se pot distinge la o vizualizare atentă a transmisiei video de la acel eveniment)”, scrie Daniel Constantin. Ministrul Agriculturii se întreabă: ”La asta să se fi referit atunci
Daniel Constantin mărturisește ce i-a transmis Traian Băsescu, la învestire () [Corola-journal/Journalistic/44643_a_45968]
-
nu-l auzi vorbind, iar Petrache, cum avea să relateze mai târziu, se trezi aducându-și aminte povestirile mamei sale, pe care nu și-a explicat niciodată de unde le aflase bătrâna, legate de garda legionarilor de la catafalcul lui Codreanu: Nu mișca nimeni. Să-i fi înțepat cu un ac în cur, nu ar fi simțit...” Nu-i fusese ușor mezinului Tălparu să pătrundă în sediul comitetului județean de partid. Când a ajuns acolo, deja se instalaseră gărzi la ușile enorme de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ca și pe cele scoase din vânzarea apartamentului. Lucica a părăsit domiciliul comun, după cum s-a plâns Tălparu, înainte de terminarea divorțului, așa încât domnul deputat l-a cumpărat singur de la Stat, iar după câteva zile l-a vândut... „Trebuie să ne mișcăm repede, Sonico, timpul nu ne așteaptă! Dacă ratăm această carte, această legislatură, am ajuns fără rost în Parlament. Cursul valutar se modifică în fiecare zi, mai ceva ca o curvă. Azi te urcă, mâine te coboară și toți vor valută
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Am scotocit printre cutiile și tuburile dinăuntru și am ales vreo patru. În timp ce înghițeam pastilele, îmi aminteam de domnul cu privire senină și mâini reci, în ținută alb sfidătoare, care mi-a zis că, dacă sunt extrem de disciplinată și mă mișc cât mai mult, cu puțin noroc, totul va rămâne neschimbat până aproape de final. Mare noroc. M-am trezit a doua zi devreme, nu voiam să mă aștepte prea mult. Știam că ar fi plecat în zori dacă n-aș fi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
magnet, te ațintea cu ochii ei strălucitori, îți zâmbea jucăuș ca apoi să-ți întoarcă spatele, lăsându-te năucit. Conștientă de farmecul ei, nu ezita nici o clipă să și-l folosească. Era opusul meu - tonică, vioaie, cu rotunjimi, uneori se mișca atât de languros, încât nu mai izbuteam să ne luăm ochii de la ea, vorbea fie tărăgănat, de parcă își dezmierda fiecare cuvânt, fie, atunci când avea accese de euforie, rostogolind necontenit printre noi cuvinte parcă rotunde. Cu toții ne pregăteam pentru festivalul de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să vreau printre buze și mă rog să nu-l oripileze vocea pe care nu mi-o pot auzi pentru a o controla. Casc ochii mai tare: începe să-mi vorbească prin semne. S-a născut mut. Mâinile i se mișcă febril în timp ce-mi povestește despre copilăria lui, despre pasiunea pentru muzică, despre cum a învățat să cânte la tobe. Vine lângă mine. Îmi arată bețele pentru tobe pe care le plimbă peste tot. Cu ele mi-a cântat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
numai în jos, la cum un cub pus peste alt cub, pus peste alt cub construiește un turn, peste care orice călăreț imaginar sare cu dificultate. Ridi căm orașe, le dărâmăm, le potrivim și tragem unul de altul ca să ne mișcăm mai repede, să nu mai băgăm cu burile în gură și să învățăm călărețul să zboare, ca să-i fie mai ușor să treacă peste toate cele. Călărețul, dragul de el, prinde greu și dărâmă de fiecare dată orașe, tur nuri
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]