109,511 matches
-
pe sâni ceșcuța de lapte cu cacao"). Finalul poeziei marchează parcă o precipitare a acestei imagini de decor domestic static, gesturile devin mai directe, iar ultimul vers readuce imaginea unei exteriorități pluvioase, ce predispune la reverie și la lentoare a mișcărilor: "Ți-aș da deoparte părul cu gura de pe gât./ Cu gura ți-aș desface nasturii mici de bluză/ Și ți-aș șopti-n urechea ta fleață și confuză:/ Afară plouă laic și-s trist și mi-i urât...". Poet al
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
nu de puține ori, în conjuncție cu clipa revolută, cu universul imponderabil și diafan al amintirii. Dinamica spațiului poetic trasat de autor este, astfel, una a abundenței senzoriale și a contemplației lumii sub specia proteismului său funciar, într-o deliberată mișcare de extaz carnavalesc, din care nu lipsește, însă, o undă de melancolie, ori un reflex parodic. Încercând să circumscrie trăsăturile particulare ale poeziei lui Emil Brumaru, Laurențiu Ulici sublinia că: "Rafinamentul lexical și parodic al poeziilor lui Emil Brumaru, frapant
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
distanța parodică se stabilește un echilibru subtil. Galanteria gesturilor, ceremonialul rememorării afective și atitudinea vag elegiacă, melancolia difuză ce se așterne extatic peste lucruri sunt constante de viziune și atitudine, după cum contemplarea lumii sub spectrul unui decor revolut produce o mișcare abulică a eului liric, temperament retractil și interiorizat, altfel. O dominantă esențială a poeziei lui Emil Brumaru este aceea a artificiului și convenționalismului rococo, a galanteriei ce traduce voința de a transcende precaritățile realului, de a reda un contur idilizant
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
caleștilor!". Se poate de îndată remarca aerul de voluptate senzorială ce se degajă din aceste versuri ce au delicatețea unor miniaturi și fragilitatea unor stampe japoneze. Temporalitatea este parcă suspendată, figurile vegetale trăiesc o beatitudine a reacțiilor liminare, gesturile și mișcările au o lentoare funciară, trăiesc sub zodia imponderabilului, a ficțiunii mântuitoare și în regimul oniricului. Starea de dragoste, desenată în tonuri rafinate conduce spre un ceremonial galant, în care se împletesc instinctul ludic și figurile grațiosului ritualic. În cea de
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
regăsire" la fel de ciudată în realitate și atât de firească în idealitatea ei, precum aceea cu Florin Mugur din Munții Neamțului, în aglomerația de poporeni puși pe distracție, de pe platoul de pe care se înălțau la cer, dimpreună cu praful stârnit de mișcarea mulțimii, cântecele, chiuiturile și tropăitul dansatorilor care evoluau pe scenă ca pe bandă rulantă. Și revenind cu gândul la acea fără doar și poate dramatică renunțare a lui Norman Manea la ingineria care îi asigura o existență aproape lipsită de
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
vlăjganul cu aerele lui de mort. E atît de deștept că se face frumos. în contrast cu vocea mormăită, cînd rîde, pare un adolescent. Părul ondulat îi stă tot timpul ca unui copil care abia s-a trezit din somn. Indiferent ce mișcări face, parcă nu-și folosește niciodată vîrfurile degetelor. Ca și cum ar fi paralizate. Ca și cum degetele i-ar fi mai lungi decît are el nevoie. Pare apăsat de un lung șir de strămoși geniali. Căscînd și întinzîndu-se mi-a explicat: în familia
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
produsul a două minusuri dă plus. Dintr-o dublă afirmație, însă, nu rezultă niciodată o negație. Or, dadaismul este (ultra)negativ. Nu spun că dada-ul lui Tzara ar fi, așa-zicînd, indecidabil; ci, doar, că lucrurile se complică în măsura în care promotorul mișcării dadaiste, al "insurecției de la Zürich", e bilingv. E drept, bilingv este și Hans/Jean Arp, să zicem; numai că diglosia lui implică două limbi de mare circulație, — pe cînd a lui Tristan Tzara e una cvasi-secretă (sau de uz intern
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
o bășică alburie cu vene subțiri de sînge închegat războiul de țesut întinzîndu-și împărăția ca un uriaș păianjen - ies afară încolțit de teama că toată această mașinărie de fabricat amintiri din satul părăsit de țărani s-ar pune iar în mișcare și nu o pot opri cumpăna fîntînii scîrțîind urcă soarele-n ciutură spre apus și carul din șură își îndreaptă oiștea spre stele - dincolo de gardul de sîrmă al muzeului veacul se rostogolește tot mai grăbit pe roți de mașini și
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
în primul rând ca un critic prin excelență al poeziei. Studiile și articolele sale despre Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga, V. Voiculescu, Al. Philipide rămân piese de referință. În același timp, s-a minimalizat preocuparea sa, nu mai puțin importantă, de “mișcarea prozei” și mai ales de roman, de tipologia romanului, spre a nu mai aminti dările lui de seamă privindu-i pe unii dintre cei mai mari și semnificativi prozatori, precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Tudor Arghezi, Mateiu Caragiale
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
dar obsesia erotică e totuși resortul principal”. Cu totul alt fel îi apare Tănase Scatiu, “omul-căpușă, care se umflă pe măsură ce victima se sleiește de putere” și mai ales Dinu Păturică, având un relief mult mai accentuat. Acesta pare pus în mișcare de un suflu demonic, “spurcă tot ce întâlnește”, se gudură slugarnic, înșeală, fură, își trădează stăpânul și cauza națională, numai spre a se pune bine cu noua putere. “Cum viața lui se înfiripă ca a mucegaiului pe descompunerea altor vieți
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
și aruncînd, din cînd în cînd, priviri strașnice găinilor. Acum îmi dau seama că lecturile mele prime erau făcute într-o poziție destul de erotică! Întins pe burtă! Ca și cum aș fi posedat cartea. Pe Gulliver l-am citit într-o continuă mișcare de sus în jos în scrînciob, după cum vă spuneam! Mă rog, zarnacadele din astea se pot găsi la tot omul. Dar văd că am început să răspund la propria mea anchetă. „Cartea care v-a fascinat copilăria”, de acum cîțiva
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
zile soțul meu a condus serviciul de radiofonie al Aviației Civile, îngrijindu-se de acuratețea tehnică a emisiunilor care luaseră o amploare inimaginabilă. Aparate de toate modelele începuseră să apară iar programele se diversificau și își îmbunătățeau necontenit calitatea, înfățișând mișcarea culturală și politică a vremii. Aparatul cu galenă, atât de modest în anii de început, căpătase dimensiuni și forme neașteptate. Unele arătau ca niște mobile prețioase în apartamente. Emisiunile de la postul de radio România deveniseră o forță, cum spuneam, fiind
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
antisemite pe care le montau vizibil când liberalii, când averescanii, când național-țărăniștii. Ce s-a întâmplat după noiembrie 1933 este altă istorie, și voi reveni asupra ei fără ezitare. Dar, până atunci, Cuvântul a fost o serioasă redută împotriva antisemitismului. Mișcările studențești n-au primit cuvinte mai aspre decât cele pe care le scria profesorul Nae Ionescu în Cuvântul, fără grija de a menaja susceptibilități sau de a câștiga simpatii. Recitesc astăzi «Duminica» de la 12 decembrie 1927, scrisă în urma devastărilor de la
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
expresionist este și procedeul acumulărilor monstruoase; Ilina Gregori vorbea despre ,,gâlgâirea de metafore feroce în neprevăzutul lor”, de imaginile ,,parcă bolborosite cu furie de un oracol al nenorocului”. Sorin Alexandrescu disocia ,,serii metaforice-tip: vâscozitatea, bezna, otrava, cariile bântuind lemnul, mișcările inverse în natură” etc. Modul favorit de expresie al poetului rămâne, în mare, un fel de povestire liniștită, neliniară și liberă, trecând de la un element semnificativ la altul: ,,Cimitirul la noi e un pogon comun/ Înconjurat cu gard de piatră
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
se supună, într-o viziune modernistă, contemporană, insinuau steliștii anilor ’50, ’60, “comenzii sociale”, adică unui eticism ideologizat, nici etnicului transformat în patriotism demagogic. Ea, literatura, are propriile legi ale creșterii și descreșterii valorice, tematice, orizontul său este mereu în mișcare, fluid, nu poate încremeni în forma baladei epice a unui Deșliu, sau în simplismul unor contraste poetizate, afirmau steliștii la Congresul scriitorilor din 1956. Poziții de bun simț, de fapt, insurgente în contextul epocii, curajoase atunci, normale acum. Între ele
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
sale pentru estetic”, pentru impunerea unei formule lirice antidogmatice, libere, pe de o parte, deschise polenului valoric, fecund axiologic, venind din cele patru zări, pe de alta. Descoperirea prin ceilalți a nucleului său ideatic, propriu, ireductibil, a fost o dublă mișcare, în doi timpi, a programului revistei, program implicit, care dorea să se țină departe de ingerințele ideologice, prin cultivarea unui elitism nu de puține ori criticat dur de la centru. Prin traduceri erau oferite alte repere valorice unui cititor ușor de
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
și mai puternic iar acele ceasurilor se deschid larg ca și cum te-ar îndemna să intri somnul se face o apă limpede și nimic n-o mai tulbură Sacul ca vechi pacient al neliniștii, ar cam fi fost vremea să înțeleg - mișcările făcute în afară nu sînt decît călărire de ficțiuni. la ce bun ? prevăzător, aidoma celui ce vine dintr-o îndelungată convalescență și se întreabă dacă ea, convalescența, cu discreția-i vinovată că te-a călăuzit departe de boală, mai poate
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
tîra ca un sac. și așa cum ce iese din pisică șoareci mănîncă, ce iese din corp umbră face. deci există. din umbră nu iese nimic, că e conturul ideal, cămașa de forță a gestului. ea nu e continuarea, ci negația mișcării. negație cu damf de șantaj. mai întîi trage storurile, apoi mișcarea e silită sau convinsă (n-o vom ști niciodată) să se dezbrace și țuști afară și clic ! încuietoarea. rămasă acolo, mișcarea e lăsată pînă ajunge ficțiune în carne și
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
mănîncă, ce iese din corp umbră face. deci există. din umbră nu iese nimic, că e conturul ideal, cămașa de forță a gestului. ea nu e continuarea, ci negația mișcării. negație cu damf de șantaj. mai întîi trage storurile, apoi mișcarea e silită sau convinsă (n-o vom ști niciodată) să se dezbrace și țuști afară și clic ! încuietoarea. rămasă acolo, mișcarea e lăsată pînă ajunge ficțiune în carne și oase. prevăzător și totuși cu nimic mai surprins decît pușcăriașul ce
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
a gestului. ea nu e continuarea, ci negația mișcării. negație cu damf de șantaj. mai întîi trage storurile, apoi mișcarea e silită sau convinsă (n-o vom ști niciodată) să se dezbrace și țuști afară și clic ! încuietoarea. rămasă acolo, mișcarea e lăsată pînă ajunge ficțiune în carne și oase. prevăzător și totuși cu nimic mai surprins decît pușcăriașul ce, spășit, își ia blidul cu terci și se retrage într-un colț mai cald al închipuirii, mă îndreptam spre locul unde
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
știe de ce “nimic nu mai merge” mi-am spus cu gîndul să reintru în casă frigul însă mi-o luase înainte mereu îi reușea asta mă făcea să-mi simt corpul prea mare oricît de atent i-aș fi supravegheat mișcările ceva rămînea pe dinafară și amorțea se spărgeau mugurii nopții mi-am spus că ar fi bine să trag chepengul ăstaaa...visul dacă mai întîrziam puțin parfumul lor m-ar fi înghețat am privit prin geamul mic și l-am
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
arată limba unui personaj dostoievskian. E vorba de Piotr Stepanovici din Demonii. „Ai impresia la un moment dat că limba lui are o conformație specială, neobișnuit de lungă și subțire, foarte roșie, cu vîrful extrem de ascuțit și într-o continuă mișcare automată.” Ca să nu trișez, voi adăuga că aici, în cazul lui Piotr Stepanovici, limba e descrisă nu în funcția ei digestivă, ci fonetică. Dar cu ocazia asta noi o putem privi și din punctul nostru de vedere, nu? * Culinare. Fiindcă
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
latină veche, certificat implicit de noblețe. A pleca derivă din latinul plico,-are și are sens fundamnetal „a se înclina”, “a se încovoia”. Abia mai tîrziu, ca în portugheză ori în spaniolă, plico,-are s-a transformat în verb de mișcare. Titlul rubricii mele păstrează ambele sensuri ale lui plicare, evidențiindu-le în mod egal: drumul pornește de la pagina tipărită și ajunge tot acolo, într-o „plecăciune” continuă, executată fără vreo constrîngere, doar din impuls irezistibil. Cît privește ambiția ca exemplul
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
creează o lume, nu atît diversă, cît, mai ales, complexă. Nici o undă de superficialitate sau derizoriu, totul, la o tensiune foarte înaltă. Sintaxa însăși, cu multe elipse, într-o curgere neobosită întreține această tensiune a unei lumi aflate într-o mișcare necontenită. Deși asistăm și la drame exterioare (orbirea pictorului, de pildă, cu toate disperările ce decurg de aici în viața unui artist bazat pe vizual), cele mai multe se consumă în interior, fiindcă inadaptarea personajelor nu rămîne pasivă, ele încearcă să rezolve
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
7 ianuarie 2003 al revistei Adevărul literar și artistic, d-l Daniel Cristea Enache îmi reproșa că nu am adus probe în acest sens. Într-o altă recenzie, publicată mai întîi în revista Renașterea nr. 5/2003 și apoi în Mișcarea literară nr. 1(5)/2003 (la care se referă și tableta Cronicarului din nr. 42/2003 al României literare), d-l Ioan Pintea, răspunzîndu-i lui Daniel Cristea Enache, afirma că domnia sa se află în posesia unui manuscris care atestă această
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]