2,187 matches
-
se transforma încet într-un covor de nisip de plajă), Miller a dat o serie de telefoane în timp ce eu priveam un nou șir de palmieri răsărind în depărtare. A venit după mine până la Four Seasons, unde un valet a parcat microbuzul lui Miller, iar când urcam în apartamentul de hotel ca să luăm cheile de la casă am discutat despre onorariul său. Dacă se dovedea că aveam o casă infestată și doream să-l angajez trebuia să-i scriu un cec în valoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eram ținta infestării trebuia neapărat să fiu acolo. Când eram pe cale să protestez și să-i ofer o sumă mai mare de bani doar ca să stau departe de casă, Miller mă condusese deja afară din hotel, unde ne aștepta un microbuz mult mai mare ca al lui și în momentul în care intram în mașină lumea mea - deja fugindu-mi de sub picioare - se răsturnă cu totul. Miller mi-a explicat la ce serveau diferitele aparate ale echipamentului lor, iar eu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
electromagnetice normale. - Cum adică? am întrebat pierdut. - Ca cele de la un computer sau televizor sau telefon sau chiar corp uman - toate acestea pot emite semnale care ne induc în eroare. Vocea lui Miller avea o rezonanță gumoasă și ricoșa în interiorul microbuzului în ecouri lăturalnice. - Și aia ce e? M-am pomenit arătând spre o mașinărie voluminoasă care arăta ca un aparat de aer condiționat supradimensionat. - Un galvanometru. Înregistrează emisiuni de energie inexplicabile. Bineînțeles. Bineînțeles că asta e. Asta știai și tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre o mașinărie voluminoasă care arăta ca un aparat de aer condiționat supradimensionat. - Un galvanometru. Înregistrează emisiuni de energie inexplicabile. Bineînțeles. Bineînțeles că asta e. Asta știai și tu, Bret. Eram ghemuit tot și gata să fac altă criză în timp ce microbuzul cotea pe Bedford ca să intre pe Elsinore. Casa se ridica inocentă în lumina zilei, dar chiar și în lumina zilei apărea amenințătoare. Mă încruntam din cauza fricii care mă cuprinsese pentru că nu mă abțineam să n-o examinez în timp ce microbuzul parca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în timp ce microbuzul cotea pe Bedford ca să intre pe Elsinore. Casa se ridica inocentă în lumina zilei, dar chiar și în lumina zilei apărea amenințătoare. Mă încruntam din cauza fricii care mă cuprinsese pentru că nu mă abțineam să n-o examinez în timp ce microbuzul parca în fața garajului. - Iată-ne, spuse unul dintre asistenți. Păreau amândoi foarte surescitați când ieșiră din mașină. Fuseseră informați asupra aspectelor specifice „situației“ și erau gata să se distreze. S-au dus imediat la ușile din spate și au început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
informați asupra aspectelor specifice „situației“ și erau gata să se distreze. S-au dus imediat la ușile din spate și au început să descarce echipamentul cu acea detașare a studenților dezinvolți. Nu mi-am dat seama când am ieșit din microbuz și am plutit spre casă până când am ajuns atât de aproape încât aș fi putut-o atinge cu vârful degetelor. Fațada casei era acum de aceiași culoare cu pereții laterali. Scriitorul mă forță să observ asta pentru că eram orb. Uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
50 de kilometri de Kaliningrad. Din echipă mai fac parte Andrei Bodiu, Verghinja Zacharieva, bulgăroaica, compatriotul ei, Georghi Borissov, și una sau două persoane din grupul de însoțitori angajați de stafful german - figuri mai mult șterse decât eficiente. Străbatem cu microbuzul niște șosele pustii. Pe ambele părți, câmpuri verzi, colinele se succed într-o vălurire legănată. Hotărât lucru, îi spun lui Andrei, acesta nu este relief rusesc. Seamănă mai curând cu podișul Moldovei (o asociație pe care nu vreau să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rusă, iar când Putin a fost desemnat succesor al lui Elțîn, a revenit în Rusia. Din păcate, a murit, în mod surprinzător, de un atac de cord, chiar la Svetlogorsk, stațiunea rusă de la Marea Baltică, spre care ne îndreptăm. VITALIE CIOBANU: Microbuzul ne lasă aproape de țărmul mării, pe o șosea invadată, la ora aceea, de coloane de copii și tineri, echipați ca pentru paradă. Ca să ajungi pe faleză, trebuie să străbați o fâșie de pădure, și marea problemă este panta abruptă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Să-I dăm slavă pentru toate! Pe acest frumos munte sunt și două mănăstiri: una este greacă iar cealaltă catolică. Noi am vizitat-o pe cea greacă. Șoseaua care duce până sus este șerpuită și asfaltată. Te urcă arabii cu microbuzele lor În schimbul a câțiva dolari. Așa ne-au urcat și pe noi toți. Ar fi fost minunat să urcăm și noi pe jos, cum mergea Mântuitorul cu ucenicii Săi. Poți vedea multe și poți admira peisajul care este la poalele
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
7 persoane. Acest mic grup ne aflam În Muntele Eleonului pentru a ajuta la cules de măsline, că era perioada culesului. Toți am vrut să vizităm Muntele Sinai care se află În Egipt. Așa că ne-a dus o mașină, un microbuz, la autogara din Ierusalim. De acolo am luat un autocar până la frontiera 129 Eliad. La frontieră am prezentat pașapoartele și ne-au pus viza pentru 48 de ore În Egipt. De la frontieră ne-a luat un egiptean cu microbuzul lui
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
un microbuz, la autogara din Ierusalim. De acolo am luat un autocar până la frontiera 129 Eliad. La frontieră am prezentat pașapoartele și ne-au pus viza pentru 48 de ore În Egipt. De la frontieră ne-a luat un egiptean cu microbuzul lui și ne-a dus prin Egipt. În drum spre Muntele Sinai am mai vizitat două mănăstiri: Faram și Oaza, unde au slujit Sfinții doctori fără de arginți Cozma și Damian. Am intrat și noi un pic și ne-am Închinat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a binecuvântat și ne-a dat câte o vedere cu Mănăstirea Sf. Ecaterina. Ne-a Îmbrățișat pe toți, ne-a mulțumit pentru vizită și ne-a urat sănătate și mântuire la toți. La ora 8.30 a venit egipteanul cu microbuzul să ne ia pentru că așa a rămas stabilit când ne-a adus. Așa că privim cu mult nesaț mănăstirea și munții care sunt atât de frumoși și colorați. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și-L rugăm să fie cu noi În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
contemporană”. Înainte de deschiderea expoziției, Viorel Rău ne-a anunțat pe cei prezenți la eveniment că, colegul nostru, pictorul Valentin Boța de la Aiud a încetat din viață. Suferea de o formă de cancer. A doua zi dis-de-dimineață am plecat cu un microbuz împreună cu Viorel Rău spre Pitești unde avea să aibă loc la ora 12 vernisajul Expoziției Naționale de Icoane ,,Rugămu-ne Ție!”, iar seara mă aflam ca și acum pe peronul Gării de Nord îndreptându-mă spre casă. Plecasem cu acceleratul de Vatra Dornei
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
prezentat fiecare, studiindu-ne din priviri. Mi-ar fi plăcut să mă întâlnesc cu cei pe care îi cunoșteam de la diferitele vernisaje din țară. De pe holul unde ne aflam am observat prin ușa larg deschisă că în fața clădirii parchează un microbuz. Era mașina care urma să ne ducă, pusă la dispoziția noastră de către Centrul de Creație. Ne-am așezat cu grijă bagajele, fiecare unde am vrut fiindcă era loc suficient. Soarele ardea cu putere deasupra capului, era amiază. Căldura era greu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cu echipa fanion a orașului. Un club care, dacă pe teren a obținut puncte, în afara lui a acționat în afara tuturor regulilor de comportament. Consecința a fost una logică: spectatorii de la meciurile de pe teren propriu ar fi încăput lejer într-un microbuz. Continuând cu atitudinea din tur, persoanele din jurul acestei echipe nu-i vor aduce decât deservicii. Ori, cine știe?, poate asta e și ideea. Revenind la turul Ligii a III-a, cele două echipe băcăuane au mers cap la cap, FCM
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
simplă. Ascunși de ploaie sub copertina improvizată În curte, am participat apoi la praznic și, imediat, ne-am Îndreptat spre casă, tot cu Adrian la volan. Inspirat, am coborât la Adjud și cum am trecut strada a și oprit un microbuz de Iași, astfel că la 16,40 eram În Bacău. 27 iunie 2012 Alergătură și azi, dar cu folos. Loredana Dănilă, poeta pe care am debutat-o și susținut-o Încă de la Început a reușit să descâlcească ițele pentru 2011
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mai dus și 10 exemplare din volumul său refugii În prezentul aleatoriu, pe care le găsisem În sacii duși de Ionuț În beci. Și, decât să stea acolo, mai bine le dăruiește, la rându-i, altora. Așteptându-l, am ratat microbuzul de Hangani, așa că de la Văsiești am luat-o pe jos, făcând un scurt popas la fosta casă părintească și mai selectând câteva reviste și cărți. Din păcate, unele va trebui să le arunc la tomberon, Întrucât, În absența mea, au
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mâine voi mai avea la dispoziție Încă vreo 2-3 ore. Sper ca natura să nu se dezlănțuie până dimineață și la 10,45 autocarul să fie În autogara băcăuană. 18 decembrie 2012 Autocarul a fost În cele din urmă un microbuz, așa că la vederea lui am avut destule emoții, mai ales că nu-mi făcusem nicio rezervare. Până la urmă am ajuns cu bine, având chiar loc, În timp ce alte câteva persoane au mers În picioare până la Tecuci. N-am avut confortul de la
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
în banal și ridicol. Atmosfera cu totul și cu totul specială din jurul anticei Via Appia, cu cicadele și greierii cântând în aerul proaspăt al dimineții de vară. Furnicarul din jurul gării Termini, acolo unde sosea la fiecare douăzeci de minute un microbuz din România, din care coborau femei cu sacoșe de rafie, sacs arabes, cum le spun francezii. Bisericile construite pe și cu ajutorul a diferite componente din vechi temple romane. La poarta uneia dintre ele, cerșește un munte de om, fără îndoială
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de faptul că discutăm într-o recepție de hotel, cu o cafea rece în față! Și e deja ora 5 după-amiaza și mâine plecăm... Bagajele, știți?... Nu! Și nici nu-i interesează. Mai bine. Altfel ar afla că într-un microbuz VW, model 1978 trebuie să încapă: 4 televizoare, 12 prăjitoare de pâine, 7 VCR-uri, 5 râșnițe de cafea, 8 aparate foto, un cuptor cu microunde, 4 storcătoare de fructe, 6 roboți de bucătărie, 22 de geamantane și genți de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
relațiile cu lumea s-au redus dramatic. Mulți dintre foștii colegi au părăsit această lume iar vechile cunoștințe s-au împuținat și ele. Ajuns în stație, nu are curajul să pătrundă în mulțimea de călători care așteaptă tramvaiele, troleibuzele și microbuzele. Nemaifiind oră de vârf, o bună parte dintre acestea s-au retras la depou și garaje iar puținele care au mai rămas pe traseu sosesc în stație la intervale mari. Bătrânul așteaptă răbdător să se mai rărească gloata ca să poată
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cafeaua se duce caimacul, se evaporă apa și constat că am rămas doar cu zațul... Tăcem amîndoi o clipă, surîzînd un surîs trist, care ne înflorește pe buze -, apoi Fulvia face un semn de prietenie spre mine și urcă în microbuzul șantierului. Ceilalți au urcat deja. Portiera e trasă cu putere, iar microbuzul pornește pe alee, spre Zona Cinci. A naibii treabă! îmi zic. Fata asta ori mă consideră coleg și se amuză, ori mă provoacă. Și într-un caz, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doar cu zațul... Tăcem amîndoi o clipă, surîzînd un surîs trist, care ne înflorește pe buze -, apoi Fulvia face un semn de prietenie spre mine și urcă în microbuzul șantierului. Ceilalți au urcat deja. Portiera e trasă cu putere, iar microbuzul pornește pe alee, spre Zona Cinci. A naibii treabă! îmi zic. Fata asta ori mă consideră coleg și se amuză, ori mă provoacă. Și într-un caz, și-n altul, trebuie să fiu cu foarte mare băgare de seamă. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai rămas în lingură într-o cutie care ține loc de coș de gunoi. Ce scenă! murmură Fulvia, uitîndu-se la cafeaua împrăștiată pe jos. M-a răscolit... Dumnezeule!... Parcă... La ce te referi? o întreb eu, tamponîndu-mi nasul cu batista. Microbuzul care m-a adus de la șantier m-a lăsat în piața din spatele complexului alimentar. Lîngă blocuri, jos, pe trotuar, era adunată o mulțime de oameni... Doamne! face Fulvia o grimasă de durere. Cine naiba m-a pus să mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu și-a revenit. S-a dat peste cap să le facă o nuntă frumoasă. Cine ar fi crezut că Lucy e în stare de așa ceva? Mașina oprește în fața casei și, spre uimirea mea, în parcare mai sunt încă două microbuze albe. — Ce-i cu astea aici? zic. — Nimic, spune mami. — Instalatori, zice tati. Dar amândoi au niște expresii destul de dubioase. Lui mami îi strălucesc ochii ciudat și îi aruncă lui tati priviri complice de mai multe ori în drum spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]