2,165 matches
-
peștele. / Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morți.“ Modurile înalte de manifestare și înțelegere presupun raportări diferite cu privire la materie și întruchipare. în acest context, materia devine forma unei înfățișări, ca vehicul pentru mijlocirea unui semn, fără fixarea ori atașarea unei „personalități“, fără separarea ca individualitate limitată și împietrită spațio temporal. Mai degrabă, spațiul și timpul devin, în acest caz, punți aruncate către oameni, în vreme ce materia urmează fluiditatea și transparența diafană a luminii. IV
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
o reinstitui și perpetua pentru celălalt și pentru sine. Puterea și eficiența intermediarului - indiferent dacă el îmbracă forma textului, a poveștii, a unei persoane, a unei ceremonii etc. - au sens nu pentru a conferi prestanță și autoritate sistemului, ci prin mijlocire și deci prin abilitatea și măiestria de a instrumentaliza sistemulastfel încât acesta să poată conduce înspre principiul întemeietor pentru a naște în celălalt legătura vie, unică și de neînstrăinat. Odată renăscută această legătură, ritualul o va face prezentă prin repetitivitate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nu se pietrifică și nu devine o reflexie a chipului omului, ci unește creator, aseme nea unei scări, lumile. „Urcarea“ sistemului presupune implicit detronarea principiului prin substituirea unui „chip cioplit“. Sistemul, rupt de principiul întemeietor și pierzând funcția esențială de mijlocire, devine o structură rigidă, care proliferează și va utiliza toate mecanismele pentru a se impune ca fiind principiul însuși sau, în cel mai bun caz, calea unică înspre principiul marginalizat. Pornind de la tipurile de relații posibile stabilite în funcție de preeminența autorității
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
urmărește noua cucerire a lumii prin înrobire economică. Corporațiile internaționale devin astfel noi chipuri ale "statului magician", după inspirata expresie a lui Ioan Petru Culianu. Un alt scenariu conspiraționist relatat în carte este cel al controlului și manipulării maselor prin mijlocirea pașapoartelor biometrice și prin aplicarea maleficului număr 666 cu ajutorul tehnologiei moderne. 4. Prostia ca "seninătate a imbecililor" (Flaubert). Este ilustrată, în opinia mea, (și) de darurile ostentative de Crăciun și Anul Nou. În mod normal, ele ar trebui să fie
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
amintit de un moment istoric cu totul special din istoria creștinismului: ordaliile. Istoria dreptului medieval european este, în acest sens, realmente fascinantă. Întâlnești acolo stranii și cutremurătoare ordalii, adică practici religioase și juridice realizate de călugări/inchizitori în numele Domnului. Prin mijlocirea lor, suspectul își putea proba nevinovăția. Exemplific aici doar cu ritualul ținerii în mână a unui fier înroșit. Nearderea mâinii era interpretată ca o probă a cinstei acuzatului. Realitatea este că ordaliile sunt universale și preced cu mult creștinismul. Antropologia
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ce este, totuși, flacăra violet? Răspunsul îl aflăm consultând lucrări de specialitate, dar și maculatura nedigerabilă a marilor "specialiști" români întru cele înalt spirituale. În textele străvechi egiptene, flacăra violet (Saqqara sau Sakara) era o epifanie a focului sacru. Prin mijlocirea ei se practica o formă secretă de terapie. În tradiția ocultismului occidental, flacăra violet este una dintre cele 7 raze de vindecare a luminii spirituale. Simbolizează valori privind "compasiunea, iertarea, dreptatea și libertatea". În limbajul alchimiei, flacăra violet este un
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Unitatea primordială, perfecțiunea începuturilor, dialogul real și permanent cu strămoșii sunt trăite la modul autentic de enigmaticele creaturi de pe Pandora. Lumea lor este dominată de Eywa, un fel de Mare Spirit al strămoșilor. Voința acestuia este manifestă în lume prin mijlocirea acelor semințe ale Arborelui Vieții, numite atokirima. O asemenea prectică religioasă precreștină a fost deja interpretată de presă și de Vatican ca o pasiune necenzurată a regizorului James Cameron pentru mișcarea New Age. Nu știu dacă este așa. Sigur e
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
fost o amplă formă de manipulare mondială a tinerilor pentru a face față "șocurilor viitorului". Spectaculoasa manipulare ar fi fost orchestrată din umbră abil și eficient de descendenții "Lojei Iluminaților". Astăzi, ei sunt cunoscuți ca fiind "Comitetul celor 300". Prin mijlocirea a două instituții globaliste "Tavistock Institute for Human Relations" și "Stanford Research Centre" masonii ar fi pus la cale un teribil proiect mondial de "control mental" și de amplă "inginerie socială". Ca argument este adus în atenție Raportul 21050 din
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
fotbalului românesc? Ne informează? Cine se aseamănă se adună? Nu știu. Cert este pentru mine faptul că nu (mai) putem trăi astăzi fără fotbal. A devenit un fel de fatal surogat al vieții. Ne trăim viața prin transfer, adică prin mijlocirea a 11 jucători. Ei întrupează speranțele, temerile, ambițiile și frustrările unei întregi națiuni. Astăzi, fotbalul a luat locul clasicelor confruntări războinice de altădată. Este (și) un fel de război simbolic între națiuni. Fotbalul ilustrează și frenezia cu care ne asumăm
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
parodiere a autorilor, care a intrat în spațiul scriiturii o dată cu invazia realului în imaginar. "În epoca elenismului are loc contactul cu eroii ciclului epic troian; eposul se transformă în roman", dar "materialul epic se transformă în material romanesc" numai prin mijlocirea acelui stadiu numit de Bahtin al "familiarizării și al râsului", prin parodie spărgându-se clișeele pietrificate ale genului "necrozat"32. Însăși nașterea realismului, anticipată prin multe din scenele romanului Don Quijote, are strânse legături dacă nu întotdeauna cu opere propriu-zise, cel
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
imitației, care susține că esența operei, a celei literare cu precădere, rezidă în fenomenul de mimetism 75. Parodia ar reprezenta o imitație a imitației, adică o imitație de grad secund. Punând accentul pe efectul de ridiculizare care se obține prin mijlocirea textului parodic și incluzând în acest tip de literatură subiectele cele mai lipsite de demnitate, definiția însăși se dovedește mimetică: Aristotel făcuse cel dintâi precizările cu privire la "caracterele" articulate de parodiști în operele lor, dar se referise, în egală măsură, și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
peste arcași; Herodot și Titu-Liviu peste pedestrași; Hipocrat conducea dragonii"276 și oastea Modernilor, "unde fiecare răcan pretindea să fie căpetenie (...) de la Tasso și Milton, la Dryden și Withers"277. Vor interveni în deciderea sorților de izbândă divinitățile protectoare (prin mijlocirea Zvonului, aici un semizeu "pentru care ușile erau deschise pretutindeni"), invocate de participanți, dar și îngrijorate foarte că "o sângeroasă luptă ar fi pe cale să izbucnească între două oștiri alcătuite din făpturi Antice și Moderne, denumite cărți (s.n.)". Proorocirile îi
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
oamenii: ,,Și iată Eu cu voi sunt În toate zilele până la sfârșitul veacului’’(Matei XXVIII,20). Mântuitorul Își face simțită prezenta Sa Harică, activă prin Sfintele Taine. Sfintele Taine sunt lucrări vizibile, acte personale ale Mântuitorului, În vizibilitatea pământească, prin mijlocirea cărora ,,ne Întâlnim cu Omul preamărit Iisus” și prin care venim ,, În contact viu cu misteriul cultic sfințitor al Lui Hristos’’. Prin Sfintele Taine simțim o anumită putere, o anumită forță ce lucrează asupra ființei omenești și anume aceea a
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Edvica Popa () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92291]
-
tot atâtea mâini ale dragostei dumnezeiești Întinse nouă pentru a putea birui obstacolele ce stau În fața urcușului nostru duhovnicesc, a creșterii noastre În viața În Hristos. Importanța și valoarea Sfintei Spovedanii nu se poate dezvălui Însă, În mod deplin, prin mijlocirea cuvintelor, ci numai prin trăirea nemijlocită și practicarea permanentă a acestei Taine, prin Împărtășirea cu puterea transfiguratoare a harului divin ce se revarsă asupra nostră a creștinilor În strânsă comuniune a credinței,a nădejdii și a dragostei cu celelalte mlădițe
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Edvica Popa () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92291]
-
Revoluția Culturală* chineză, va regăsi turismul parfumul îmbătător al istoriei în mișcare. Cuplul Sartre/Beauvoir, care a luat parte la toate călătoriile (URSS, Cuba, China), întruchipează această căutare a recunoașterii revoluționare simbolice, în timp ce alții devin uneori funcționari ai regimului. Prin mijlocirea impresiilor unor comitete de întreprindere, federații sindicale sau formațiuni comuniste se perpetuează un tip de călătorii care lasă a se crede că socialismul reprezintă viitorul omenirii. Răsfățați în condiții excepționale, circulând și trăind în circuite închise, acești privilegiați ignoră totul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ca miez al sociologiei în întregul său. "Nici un tratat pur sistematic scrie T. Herseni nu ne poate înfățișa sociologia întreagă el exprimă tot numai punctul de vedere al unei școli sau direcții sociologice. În sociologie nu putem pătrunde decât prin mijlocirea istoriei". Ea este considerată, mai mult decât o simplă refacere a devenirii interioare a sociologiei, o cale de a ne explica însăși devenirea omului și a mediului său existențial. În această perspectivă istoria sociologiei are viitor, chemarea spre aprofundarea ei
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Romulus Vulpescu, Romul Munteanu, A.E. Baconsky și Mihai Beniuc, președintele în exercițiu al Uniunii. Acesta este obligat să afirme în cuvântul de închidere al întrunirii: „Clarificarea problemei realismului ne va îngădui să participăm mai eficient la desfășurarea dialogului fără mijlocirea căruia nu putem transmite mesajul nostru, convingerile noastre despre menirea literaturii în epoca noastră.” În numărul 26/1964 Dumitru Micu și Nicolae Manolescu semnează articolul Tipuri de romane în literatura noastră, în care abandonarea de plano a realismului socialist se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
caracter imperativ. Cea mai mare parte a resurselor economice sunt alocate centralizat, agenții economici neavînd libertatea necesară folosirii lor. Deși, chiar și într-o asemenea economie, există piață, ea nu este liberă, ci se abate evident de la rolul său de mijlocire directă a contractului dintre cerere și ofertă, dintre producători și consumatori, în cadrul căruia să se poată cunoaște operativ în ce măsură echilibrul și eficiența economică validează bunurile și serviciile create. Din punct de vedere strict economic, economia de comandă poate înregistra unele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să execute o anumită prestație în folosul unei terțe persoane, numită beneficiar, care nu participă și nici nu este reprezentată la încheierea contractului. Instituția stipulației pentru altul este o regulă generală. Ea a devenit un mecanism juridic original concretizat prin mijlocirea actului juridic, stipulantul înfăptuindu-și interesele materiale sau morale pe cale ocolită. În nici un caz nu este o simplă clauză într-un act juridic (sarcina). Stipulația pentru altul, pentru a fi valabilă, trebuie să îndeplinească următoarele condiții: • fiind un contract, trebuie
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
oficiuri de afaceri. 8. Întreprinderile de construcții. 9. Întreprinderile de fabrici, de manufactură și imprimerie. 10. Întreprinderile de editură, librărie și obiecte de artă, când altul decât autorul sau artistul vinde; 11. Operațiunile de bancă și schimb. 12. Operațiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale. 13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat. 14. Cambiile și ordinele în producte sau mărfuri. 15. Construcțiunea, cumpărarea, vânzarea și revânzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioară
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
el însuși alte enunțuri urmînd aceste reguli. V. competență discursivă, intertextualitate. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN PATOS. În retorica antică, termenul páthos trimite la unul dintre cele trei tipuri de argumente sau dovezi menite să convingă auditoriul: "Convingerea este produsă prin mijlocirea auditorilor, atunci cînd aceștia sînt împinși de discurs la o pasiune; căci noi producem judecăți în mod diferit, după cum simțim durere sau plăcere, prietenie sau ură" (Aristotel). Patosul este o dovadă tehnică, un mijloc de a emoționa auditorul, de a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
între un maxim al politeții (a nu performa actul) și un minim al politeții (performarea neambiguă fără acțiuni redresive), celelalte trei strategii presupun exprimarea neambiguă cu acțiuni redresive prin intermediul politeții pozitive, al politeții negative și, respectiv, al exprimării ambigue. Prin mijlocirea exprimării ambigue, emițătorul are avantajul de a nu putea fi considerat răspunzător de enunțare datorită ambiguității și multiplelor posibilități de interpretare contextuală. Această strategie înlesnește disocierea emițătorului de actele amenințătoare asupra imaginilor proprii. Exprimarea neambiguă cu acțiuni redresive presupune utilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din perspectiva praxematicii, universul referențial nu este accesibil direct în măsura în care logosfera sau glosocosmosul (universul reprezentat de limbă) se substituie universului referențial. Cu toate acestea, folosirea semnelor în vorbire trimite în mod clar la referenți extralingvistici, încît se poate constata că mijlocirea de către limbă a universului referențial nu presupune ascunderea lui, ci, dimpotrivă, afirmarea conștiinței că el există. V. actualizare, dialectică, referință, reprezentare, semn. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2002
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
valori. Din acest moment, vom distinge În individualitatea umană, alături de pătura somatică, vegetativă, o structură spirituală, o ființă viețuind pe plan social și În lumea valorilor: soma și nus; corp și suflet. La această treaptă omul s-a ridicat prin mijlocirea mai multor condiții exterioare și lăuntrice. Vom menționa, fără să putem stărui, importanța hotărâtoare pe care au avut-o În această dezvoltare limbajul articulat și deprinderea muncii. Prima activitate conduce la elaborarea abstracțiilor și desțărmurirea omului din actualitate și mediul
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
individual sau particular este practicat de fiecare persoană în parte, fără ca între ea și Dumnezeu să mai existe vreun intermediar. Cultul public este determinat de nevoia și eficiența rugăciunii împreună cu ceilalți membri ai bisericii, săvârșit de regulă în biserică prin mijlocirea clerului (persoanele alese și consacrate în acest sens), la timpuri determinate și după rânduieli, forme și formule verbale consfințite de Biserică. Cultul personal -rugăciunea și celelalte nevoințe creștine-, nesupus întotdeauna unor reguli precise și prin care omul își păstrează întreaga
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]