2,151 matches
-
câțiva ca tine și-au fost trimiși să recolteze stuf în Deltă la Periprava. N-ai auzit, nu? Stai țeapăn acolo și învață meseria de la mine că-s cel mai bun dintre toți. Bagă la cap și... ciocu' mic! Tânărul milițian a rămas cu gura căscată, completamente fâstâcit și pierdut. Obosiți și flămânzi, marcați până-n străfundurile ființei noastre de modul barbar în care eram tratați de celebrul detectiv-psiholog, aspirant la Premiul Nobel, niște furnicături pe post de emisari îmi comunicau faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
săi.) (Plautus) Da, omul este o fiară perversă și periculoasă! Bunătate, milă, dragoste, cinste, milostenie, prietenie etc., foarte rar vom întâlni la semenii noștri asemenea trăsături pozitive. Pe acest fond de testare umanitar-psihologică a infractorului, domnul primar informat de tânărul milițian de cele întâmplate intrând ca o furtună direct la candidatul pentru Premiul Nobel, i-a smuls "bisturiul" din mână întrebându-l cu o calmitate specific englezească: Domnule, dumneavoastră sunteți nebun?? Tovară... Dispari, imbecil nenorocit! spuse primarul, indicând cu brațul întins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uscătura aia de lângă gard. Liniștiți-o și pe mama voastră care, desigur, este foarte îngrijorată. La revedere copii. Vă mulțumim, domnule primar. La revedere. Apropo, condu-i pe băieți până la strada cu numărul trei. Am înțeles, tovarășe primar! răspunse tânărul milițian. Dar nu puteam merge. Glezna mi se umflase și mă chinuia din ce în ce mai mult. Inițiativa a venit tot de la Mircea. Radule, ia toporișca și copăcelul. Lică, dă mâinile încoace! Unindu-și mâinile într-un anumit fel, au realizat cunoscutul "scăunel" iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
copăcel de salcâm uscat. Am părăsit strada numărul 8 și ne-am înscris pe strada numărul trei care ducea spre locuința noastră. Băieți, îmi pare nespus de rău de cele întâmplate. Ne vom mai vedea. La revedere. La revedere, domnule milițian. Treceam prin cartierul macedo-român, iar locatarii priveau contrariați la "ambulanța" care transporta un copil într-un mod atât de puțin obișnuit. Doreau să afle ce s-a întâmplat. Ți iasti? Ți iasti?(Ce este? Ce este?) Ți s-adară? (Ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zăpadă, patru copii obosiți, înfrigurați și flămânzi, bătuți și terorizați la postul de miliție pentru un fapt disproporționat cu pedeapsa primită, se îndreptau cu anevoie spre casă. Ne dureau umerii, brațele, spinarea, capul, tot corpul, acolo unde bastonul cauciucat al milițianului se abătuse fără milă peste noi. Nasul cel frumos al lui Mircea era tumefiat, iar fața lui delicată era plină de sânge coagulat. În ceea ce mă privește, durerea gleznei era din ce în ce mai mare și în mod sigur fără frații mei n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu grijă în brațe și m-a așezat în apa caldă din balie. Ce bine era, Doamne, ce bine îmi făceau apa caldă, săpunul și mâinile mamei spălându-mi trupul pe care se vedeau vânătăile lăsate de bastonul cauciucat al milițianului. M-a ridicat ușor din apă așezându-mă pe pat, m-a primenit și cu puțină untură mi-a masat cu atenție glezna răsucită. Apoi, mama i-a luat la rând și pe ceilalți frați, îngrijindu-se de fiecare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
el față de subaltern, voind să-și ascundă adevăratul motiv al dârdâielii. Imediat a ordonat cu glas răstit și mormăit în același timp: Bă, convoacă-l imediat la mine pe tovarășul Fanache. Să trăiți, am înțeles, a strigat subalternul, era un milițian, a bătut din călcâie și a făcut stânga-mprejur. Alertat, Fanache a apărut și el cât ai zice pește. Din prag, l-a privit atent, rapid, cu coada ochiului pe primul-secretar (care era așezat la biroul său masiv, undeva în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și-a dat cu puțină apă rece pe față și a pornit cu pași hotărâți și deopotrivă înfricoșați spre miliție. Trebuie să mărturisească tot, nu mai rezistă, trebuie să mărturisească tot, înainte de a afla ei, înainte de a fi prea târziu. Milițianul de serviciu a raportat comandantului despre cazul puștiului, acesta a înștiințat Securitatea și astfel Gabi Papadopol s-a trezit în fața lui Fanache și a lui Gârmoci. Și ei, ca și el, erau cu fețele trase, cu ochii cârpiți după o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ordonat, la același megafon: -Foc! Bandiții, legionarii, foc! Rafale au pornit din zeci de pistoale automate. Victor și Stan au căzut ciuruiți. Dar armele nu se opreau: focul a continuat până încărcătoarele s-au golit. Atunci, din mulțimea de militari, milițieni și securiști care înconjuraseră coliba, s-a desprins Fanache. S-a apropiat de cele două cadavre să se convingă cu ochii lui că ăia doi sunt terminați. I-a lovit cu piciorul și i-a scuipat, înjurând printre dinți. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un miracol - poate totuși anchetatorul cel fioros are să-i dea drumul, nici un preț nu e prea mare pentru asta. -Pavele! a răcnit înspre ușa metalică tovarășul Cameniță și imediat s-a ivit un ins albicios la față, în uniformă de milițian, care pândise pe culoar, gata să sară ca un arc. Acesta ținea în mână două foi de hârtie și un stilou. -Dacă e cum spui, atunci ia semnează, mătăluță, angajamentul ăsta, că ești care va să zică pe drumul ăl bun și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
băiete, ce mai ai de făcut: să iei foaia asta și să dai o declarație, să recunoști că maică-ta avea cunoștință de intențiile criminale ale lu frate-tău. Vlad a întins mâna precipitat spre foaia pe care o ținea milițianul. Chiar și tovarășul Cameniță a fost surprins de repeziciunea gestului de acceptare al fratelui meu: Ce pizda mă-sii, ăsta n-are nici o îndoială, vinde pe oricine fără să clipească, ce e-n capul lui, n-are Dumnezeu, e așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și a strigat: -Ordonați! Fără să se uite la subaltern, tovarășul Cameniță, cu ochii țintă la mama, a comandat: -Leag-o, bă. Pe tavanul celulei se afla fixat un cârlig metalic, iar într-un colț era pregătit un colac de frânghie. Milițianul s-a executat fără să crâcnească. Nu era prima dată când primea ordinul ăsta. A atârnat-o pe mama cu capul în jos. Tovarășul Cameniță s-a apropiat de ea și i-a făcut vânt, mama a început să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
deslușea nimic din gândul otrăvit. Șefii orășelului Serenite s-au urcat într-o mașină și s-au dus la locul faptei. Îi însoțeau, în remorca unui camion, directorul liceului, profesorul de latină, elevul care descoperise îngerul și un detașament de milițieni înarmați până-n dinți. Dacă va fi nevoie să tragem? E musai să luăm muniție de război! hotărâse comandantul Miliției, care acum se îndrepta și el neliniștit spre Bașcov, călătorind în cabina aceluiași camion. Când au ajuns, se înserase. N-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
câteva ordine: le-a poruncit profesorului Pârvulescu care privea fascinat îngerul și celor doi elevi care descoperiseră arătarea să stea mai departe și, mai ales, să nu pomenească nimănui în oraș despre această ciudată apariție; apoi, i-a pus pe milițienii înarmați să înconjoare obiectivul (chiar așa s-a exprimat, „obiectivul“, referindu-se, evident, la înger; iar când a rostit cuvântul „obiectivul“ era plin de dezgust și de mânie proletară...) și să-l păzească atenți, iar la prima mișcare să tragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Chiar și gardianul care păzea reședința tovarășului prim s-a ivit curând: s-a apropiat în fugă, îngrijorat, el avea în răspundere viața tovarășului și dacă tovarășul nu doarme, ăsta nu e semn bun, căci tovarășul n-are niciodată insomnii. Milițianul a bătut călcâiele zelos și a luat poziție de drepți, a salutat și a dat raportul: În timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit... Tovarășul Cameniță l-a oprit din turuială: chiar și bietul milițian se pare că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
n-are niciodată insomnii. Milițianul a bătut călcâiele zelos și a luat poziție de drepți, a salutat și a dat raportul: În timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit... Tovarășul Cameniță l-a oprit din turuială: chiar și bietul milițian se pare că nu era capabil să constate prezența îngerului, se uita la înger care va să zică și nu-l vedea pe înger, milițianul se comporta ca și cum acolo, pe treptele de marmură, n-ar fi fost decât tovarășul Cameniță, nu și vizitatorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit... Tovarășul Cameniță l-a oprit din turuială: chiar și bietul milițian se pare că nu era capabil să constate prezența îngerului, se uita la înger care va să zică și nu-l vedea pe înger, milițianul se comporta ca și cum acolo, pe treptele de marmură, n-ar fi fost decât tovarășul Cameniță, nu și vizitatorul de lumină. Și ca să se convingă, tovarășul Cameniță chiar l-a supus la probă, întrebându-l direct, morocănos: -Bă, pe cine vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
răpire ori molestare a unui cetățean sovietic. În 1992, în Kamciatka, Taplin este reținut sub acuzația de a se afla într-un loc interzis cetățenilor străini. Invocarea acordului Teritorii deschise între Rusia și Statele Unite nu face decât să declanșeze furia milițienilor și a lucrătorilor poliției secrete. De fapt, tot ceea ce vor ei este să scoată de la american 2000 de ruble. Refuzul călătorului îi scoate din pepeni. Călăuza, Leonid, încearcă să intermedieze condițiile târgului. Siderat de încăpățânarea turistului de a se considera
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
rusești să distrugă Budapesta a fost la fel de ferm spulberată de bunica mea grecoaică Eftalia, care, cu făcălețul În mână, s-a pus de-a curmezișul În holul de intrare, barându-ne drumul. Sechestrați la domiciliu (ce noroc că nu de milițieni, ci de vajnica bunică), ne-am consolat să ascultăm la radio pe undele ultrascurte știrile bruiate ale tragediei maghiare În curs de desfășurare. Bunica Eftalia Bunica Eftalia era Îngerul meu păzitor. Cum școala „Clemența“ era chiar vizavi de blocul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Având timp suficient în fața noastră, am pornit pe jos de la gară până spre centru, unde, chiar lângă piață, se afla autobaza IRTA. Ajunsesem la cinci minute de dânsa când, în dreptul județenei de partid, am fost opriți de o matahală de milițian, care ne pofti să-l urmăm. I-am dat ascultare, nedumeriți, până la o cameră destul de strâmtă de la etaj, în care se aflau mai mulți ofițeri de miliție, dar și urâtul din vagonul de cale ferată de la Zărnești. Atunci am înțeles
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îmbrac. Afară aștepta mașina - un jeep, cu care am fost dus la Prefectura Miliției de pe Calea Victoriei. Ajunși la destinație, am fost urcat la etajul al patrulea și intro dus într-o cameră. După intrarea în temă, unul din cei doi milițieni care veniseră să mă aresteze și care era, după cum am aflat mai târziu, însuși Radu Marin - șeful Serviciului de Moravuri, un bădăran sadic și viclean, dar prost în fond - mă lăsă cu câteva foi de hârtie albă în față și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
așteptam de la Marin Preda. „Simplul” lui răspuns - am avut, am această impresie - ar fi constituit cel mai puternic argument. * Pe când eram mai tânăr și aveam deseori insomnii, de Sfinții Constantin și Elena auzeam, noaptea târziu, din blocul de vizavi, „de milițieni”, ecourile unei petreceri ce culmina, decent, sublimând-o într-un chip oarecum neașteptat, cu un „mulți ani trăiască” liniștitor, luminos. Onomastica aceea anonimă s-a repetat, an de an, câtva timp, apoi... cântecul a amuțit. Când și de ce? Nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
desăvârșit, pe itinerarii sociale și acestea, tot anonime. Iată dovada cu acuzațiile justificate: “Apelurile noastre n-au avut succes. Mulțimea nu s-a adunat în piață așa cum plănuisem. (După saci de manifeste difuzate în întreg orașul?!) Locul era înțesat de milițieni, gărzi patriotice și securiști. DUPĂ CE AM FOST ȘI EU LEGITIMAT, AM PLECAT LA RÂNDUL MEU - povestește Casiasn Maria Spiridon. Dacă persoanele oficiale, recte securitatea, în freamăt violent ar fi așteptat o explozie, o revoltă nervoasă, ar fi căutat mai întâi
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
chemat : 31, vino! M-au pus să semnez din nou fișa de predare - primire, să mă desbrac de hainele vărgate, etc (rahat!) M-am îmbrăcat și am fost condus la parter . Când să ies prin ușa dinspre curtea interioară , un milițian tânăr, (ce căutați la miliție domnule?) mă bate pe spate admirativ : n-ați luptat în zadar! Nu înțelegeam nimic . Deși îl întrebasem pe milițianul care m-a scos din curtea închisorii, acesta a refuzat să -.mi dea explicații, mă liniștea
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
îmbrăcat și am fost condus la parter . Când să ies prin ușa dinspre curtea interioară , un milițian tânăr, (ce căutați la miliție domnule?) mă bate pe spate admirativ : n-ați luptat în zadar! Nu înțelegeam nimic . Deși îl întrebasem pe milițianul care m-a scos din curtea închisorii, acesta a refuzat să -.mi dea explicații, mă liniștea că totu-i în regulă și “să merg la familie” . În stradă era nebunie, operele genialului zburau în bucăți, lumea scanda etc . Așa am
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]