2,760 matches
-
Când literatura din țară se face vinovată de prea mult etic și compromis, autoarea evidențiază textele care depind de strategiile de supraviețuire. Conform ideii lui Savin Bratu, "Cronica literară rămâne, pentru mulți, principala manifestare a criticului, expresie a funcției sale militante"226. Monica Lovinescu servește procesul creator, susținând și apărând scriitorii în cronicile literare. După revoluția din 1989, în locul cinstitei treceri a "pragului" de către intelectualitatea din România, se instalează rapide schimbări de atitudine. În ciuda dezamăgirii provocate de opoziția celor care altă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
sale, La apa Vavilonului conține un discurs privit ca o interacțiune cu sinele, o consecință a introspecției. Contextele, informațiile, atitudinile, emoțiile devin modele: operei Monicăi Lovinescu i se atribuie calitatea de canon etic și estetic, construit în afara cenzurii, nesupus coruperii, militant, polemic. Textele transmit mesaje clare, cu intenții transparente și implică lectorul în dezbateri cu teme ce acoperă tot arealul manifestărilor umane. Scopul memoriilor este ca timpul să nu micșoreze eficiența mesajelor ce părăsesc spațiul cărții pentru a se integra într-
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Lang) se ivește doar atunci când Titu își asumă existența pe cont propriu, ieșind din orizontul vieții închise în matricea protectoare a familiei. Devenit ajutor de notar în satul Lușca, el trăiește revelația unui sens existențial: ideea națională. Implicarea lui ca militant activ pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania generează o decizie care îi va schimba radical existența - trecerea munților în România Mare. Destinul intelectualului ce trăiește „în celula unui sat“ (E. Lovinescu) este surprins și prin cel deal treilea fir
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ca cele ale Sfântului Niceta de Remesiana, Sfântul Ioan Cassian, Cuviosul Părinte Dionisie Exiguul, dar și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovarea unei simbioze de elemente spirituale între cele două vaste arii europene. Credința creștină militantă, trăită cu o maximă intensitate duhovnicească, linia ortodoxă desăvârșită în problema Întrupării Fiului lui Dumnezeu, promovarea valorilor ecumenice ale dreptei-credințe cu scopul unificării creștinătății din răsărit și din apus, punerea istoriei sub stăpânirea lui Iisus Hristos, prin era creștină (la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
i-a fost magistru, îndrumător sufletesc, model uman și spiritual demn de urmat în viață. Despre acest episcop nu se poate spune unde își avea reședința de ierarh. Ar fi putut face parte din celebra grupare de teologi și scriitori militanți a „monahilor sciți”. Cu toate strădaniile făcute de către cercetători nu s-a putut localiza mănăstirea în care a ucenicit cuviosul Dionisie și în care va fi urmat studiile de nivel mediu, devenind monah râvnitor după desăvârșirea cea duhovnicească. Unii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Universalismul spiritualității daco-romane s-a manifestat prin scrieri ca cele elaborate de Dionisie Exiguul, dar și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovarea unei împletiri de elemente spirituale între cele două vaste arii europene. Credința creștină militantă, trăită cu o mare intensitate duhovnicească, linia ortodoxă desăvârșită în problema Întrupării, promovarea valorilor ecumenice ale dreptei-credințe cu scopul unificării creștinătății din răsărit și din apus, punerea istoriei sub stăpânirea lui Iisus Hristos, prin era creștină, respectul contemporanilor care îl
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
spiritul epocii, utilitatea artei este dublu percepută pe de o parte în manieră clasică de a educa, de a servi drept model, iar pe de altă parte din perspectiva romantică, de a genera impulsul emancipării naționale. O literatură moralizatoare și militantă în același timp acesta era scopul declarat în multiple rânduri de scriitorii epocii care, în majoritatea lor, au fost implicați direct în tulburările revoluționare ale deceniului al patrulea. După cum s-a observat însă din citatele anterioare, Grigore Alexandrescu pare a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
exemple de interferențe între politică și religie 7. De aceea, a urmări istoria democrației creștine înseamnă a pune întrebări privind istoria raporturilor cu papii, cu ierarhiile ecleziastice, cu organizațiile catolice sau protestante; înseamnă de asemenea a evoca itinerariul spiritual și militant al cadrelor sale, recrutate, în cazul cel mai general, din nenumărate acțiuni și asociații de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, apoi din Acțiunea Catolică: se poate constata, dacă avem în vedere situația Veneției, Bavariei sau Flandrei, că partidele puternice de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
anumită complexitate. Odată cu trecerea de la tradiția liberală, atașată formelor reprezentative ale democrației, la tradiția intransigentă, se trece de la noțiunea de mișcare (adică ansamblul de activități și organizații plasate sub autoritatea și sub controlul ierarhiei ecleziastice, formînd o populație de laici militantă în opoziție fermă cu liberalismul și socialismul) la aceea de partid autonom și non-confesional. Imediat după primul război mondial și mai ales după al doilea, era necesară formarea unei concepții politice vaste, care să includă atît curentul politic și religios
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unui jurămînt impus de preoți (decretul din 26 noiembrie 1790), deschizînd calea confruntării ideologice și politice între Revoluție și catolicism. De acum înainte, Revoluția și, odată cu ea, democrația și libertatea vor fi identificate de majoritatea catolicilor cu lipsa de credință militantă, iar fidelitatea catolică cu contrarevoluția "Libertatea absolută" era definită de papa Pius al VI-lea în scurtul Quod aliquantum din 10 martie 1791 ca fiind "un drept monstruos". Nici un compromis cu vreun procedeu de inspirație satanică nu ar trebui să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
programul de reformă socială. Acestei duble problematici a Revoluției franceze și a revoluției economice, la care aveau să se adauge de-a lungul secolului și altele, care erau realizările sau consecințele acestora, cum ar fi Kulturkampf în Germania bismarkiană, anticlericalismul militant din Franța sau Italia, socialismul sau chiar pozitivismul și scientismul, catolicii nu i-au putut oferi un răspuns unitar. Acestor interpelări li s-au adăugat revendicările de ordin național dublate uneori de revendicări religioase, ca în Irlanda, Belgia, Polonia, afirmarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
prin enciclica Pascendi dominici gregis din 8 septembrie 1907. Diversitatea experințelor naționale Franța iese în evidență prin absența unui partid catolic puternic. În această țară unde șocul Revoluției (și al decreștinării revoluționare) fusese foarte dur, unde se instala o laicitate militantă, o cultură a separației sferei religioase de aceea politică era deja bine formată. Jean-Marie Mayeur face cunoscută această scrisoare a lui Émile Keller către cardinalul Lavigerie: "În Franța nu este admisă cîtuși de puțin intervenția Bisericii în sfera politică. Nu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
era acela de a construi o cetate viitoare fără nostalgia unui trecut depășit. Datorită întîlnirilor, discuțiilor, reflecțiilor comune, mișcarea Sillon, care număra 10 000 de aderenți în 1905, a știut să creeze un spirit pentru multă vreme viu în rîndul militanților. Această forță religios-educativă a evoluat spre un angajament din ce în ce mai puternic în viața politică. Era perioada cînd politica puternic anticlericală a lui Émile Combes și separarea Bisericii și a statului trezeau antagonisme, în timp ce Pius al X-lea făcea o prioritate din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din iulie 1936 și n-a încetat să prezinte războiul civil ca pe o cruciadă împotriva răului. În Germania, jocul ambiguu al lui von Papen l-a ajutat în mod decisiv pe Hitler să avanseze. În Belgia, Léon Degrelle, vechi militant al Tineretului Studențesc Catolic, provenind de la Universitatea din Louvain, a devenit șeful carismatic al mișcării rexiste, inițial de inspirație religioasă, dedicată cultului lui Cristos-Rege (Christus Rex), care s-a transformat rapid în partid naționalist cu accente fasciste. Mai mult, nici un
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
originile lor în Biserica catolică și de mijloacele de apărare a drepturilor acesteia; de rădăcinile lor în catolicismul social; de zona lor de mijloc constituită din fascicole de organizații catolice cu funcții dintre cele mai diferite; de legăturile conducătorilor și militanților lor cu religia; de clientela electorală, de zonele de repartiție a voturilor care corespund cel mai adesea (chiar dacă nu este o supoziție întotdeauna exactă) cu zonele de practică și răspîndire a mișcărilor catolice; de programele care, prin mai multe puncte
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Paul Ricoeur, care a colaborat cu Mounier la Esprit, Emmanuel Levinas, de inspirație israelită, care se ridica împotriva a tot ceea ce întina ființa umană și pleda pentru toleranță, pluralism și diversitate, Étienne Borne, care asocia la gîndirea sa un angajament militant, au contribuit mult la această aprofundare. Reflecțiile asupra instituțiilor și organizării Statului îi datorează mult lui Maritain. Dintre cele mai importante lucrări ale sale scrise în perioada războiului din Statele Unite trebuie să amintim: Drepturile omului și legea naturală (1942), Creștinismul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu respectarea particularităților naționale, sarcină delicată, plină de o contradicție greu de depășit. "Visul european, aportul politicii creștin-democrate în acest secol", a exclamat Étienne Borne în omagiul adus lui Alcide De Gasperi în 1954. Acest raționament este acela al unui militant. Se știe că "visul european" nu este specificitatea democrației creștine, așa după cum europenismul acesteia nu a fost deosebit de precoce și a suscitat numeroase dezbateri. Nu este mai puțin adevărat că acest curent politic al democrației creștine, convins de necesitatea făuririi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
28 sau naționalistul catalan și creștin-democratul Manuel Carrasco i Formiguera, executat la Burgos de franchiști la 9 aprilie 1938, erau izolați. Războiul a avut o importanță capitală în istoria democrației creștine prin conștientizarea consecințelor sale și prin angajarea intelectuală și militantă care a condus la fondarea, în iulie 1937, a Comitetului pentru Pacea Civilă și Religioasă din Spania, în care Maritain, Mounier, Mendizábal, Mauriac, Vignaux, Borne, Sturzo au jucat un rol determinant. Acest angajament a fost susținut de publicarea manifestelor care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în afara ei și în spiritul deschiderii către alte confesiuni. Aceste partide creștin-democrate s-au reconstituit, în general, în clandestinitate la inițiativa laicilor, în afara structurilor bisericești. Ele au acționat mai ales în anii 1950, fiind susținute de un entuziasm extraordinar al militanților, pe care un istoric îl sesizează ușor atunci cînd își strînge dovezile. Acest entuziasm sincer răspundea speranței arzătoare de a promova o reînnoire profundă a societăților europene, începînd cu creștinismul și cu anumite idei privind politica trăită ca misiune, act
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sincer răspundea speranței arzătoare de a promova o reînnoire profundă a societăților europene, începînd cu creștinismul și cu anumite idei privind politica trăită ca misiune, act de caritate față de aproapele nostru, dăruire de sine, slujirea altora. Acest entuziasm generos al militantului nu era doar apanajul democrației creștine, ci îl găsim și în alte familii politice, dar el a constituit un element important în instaurarea democrației creștine în Europa. Interconfesionalitatea s-a impus în Germania și a constituit o reușită, în ciuda poziției
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Republican în 1956, PSU, CFDT în 1964), ostilitatea față de MRP era clară. "Aerul Franței nu valorează nimic pentru un partid catolic", avea să constate Paul Vignaux 9. Declinul MRP-ului n-a putut fi împiedicat nici de entuziasmul și devotamentul militanților săi, nici de efortul remarcabil de gîndire, rar întîlnit într-un partid politic. Acest efort a fost făcut și de L'Aube pînă în 1952 și mai ales de Étienne Borne, "conștiința MRP-ului", cum spunea despre el cu afecțiune
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cele mai protestatare lucrări medicale ale timpului. Pentru Zosin, medicina este, înainte de toate, o știință socială, iar psihiatria este o disciplină prin excelență totodată medicală și socială. Această viziune, derivat al formației sale politice, îl situează pe Zosin în rândul militanților medicinii sociale românești. În Moldova a fost cel dintâi psihiatru care a profesat această convingere bio-psiho-socială. Ni se pare demnă a fi reținută, ca un moto al convingerilor sale medicale, următoarea afirmație: "... tocmai asta-i taina medicinei, să vadă ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
preocupările sale, în mod deosebit, asupra neuro-sifilisului. Caracteristică pentru Școala Ballif este orientarea fiziologică în patogenia bolilor psihice, concepție care s-a reflectat în timp destul de mult, în plan național, în domeniul specialității bolilor psihice. A fost un democrat convins, militant declarat pentru socialism, suferind mult timp consecințele unei atitudini care a fost plină de demnitate și de o nobilă modestie și consecvență. O retrospectivă de ansamblu a operei prof. Ballif conturează mai multe direcții de preocupări. Ne referim, mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
trădării generoșilor". Pare să fie o diferență însă între complexitatea privirii istorice eminesciene și cea steristă: Eminescu concepea înfăptuirea României Mari luând în calcul toate provinciile românești, chiar dacă, într-un moment istoric, va da prioritate Ardealului, pentru care a devenit militant activ în cadrul Societății "Carpații", de la înființarea acesteia, la 24 ianuarie 1882. Iată de ce poetul a fost ostil încheierii Tratatului secret cu Puterile Centrale, în 1883, fapt pentru care el a și fost eliminat din viața publică, la 28 iunie 1883
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
trebuie să cheltuiască timp și resurse pentru a face bani în dauna muncii neplătite „pe care o simt cu adevărat mai importantă“25. Wittgenstein nu era omul care să aibă înțelegere pentru asemenea concesii. La toate acestea se adăuga anticreștinismul militant al lui Russell, care l-a iritat pe Wittgenstein, în primul rând drept simptom al unei aroganțe intelectuale ce îi era nesuferită. În discuțiile lor furtunoase de la Innsbruck, Wittgenstein l-a asigurat în mod repetat că este mai important să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]