2,172 matches
-
dat. Trebuia să te aduc cumva încoace. Hugo s-a încruntat. —Voiai să vin aici? De ce crezi că ți-am spus de, ăăă, facilitățile din cameră? Dar n-ai vrut să-ți văd camera. Alice a dat ochii peste cap, mimând exasperarea. — Pentru întruchiparea domnului Sofisticare, l-a tachinat ea, nu știi prea multe despre femei. —Hei, ia stai puțin... Hai să nu mai pierdem timpul vorbind, a murmurat ea conducându-l către pat. Ușurel, a șoptit apoi când Hugo începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aerul acela de vagabond - gentle- man - poet Însingurat, care putea aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat În lături să-mi controbăie În poșetă și să-mi șterpelească o țigară În timp ce mima o pană de inspirație În compunerea unui cântec. mă tăvĂleam pe jos de râs. la un moment dat se auzi o bătaie În ușă. Până să apuce Catinca să zică ceva, pe ușă se iți un cap slab și negricios
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aerul acela de vagabond - gentle man - poet însingurat, care putea aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat în lături să-mi controbăie în poșetă și să-mi șterpelească o țigară în timp ce mima o pană de inspirație în compunerea unui cântec. Mă tăvăleam pe jos de râs. La un moment dat se auzi o bătaie în ușă. Până să apuce Catinca să zică ceva, pe ușă se iți un cap slab și negricios
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
poate acesta nu trecea de niște margini, dar lumea se schimbase, probabil Își dăduse și el seama, n-o fi fost un tont. Grijile nu și-au avut rostul; Thomas, deși a avut o anume reținere sau poate doar a mimat, pentru a nu părea stricat de tot, s-a lăsat sedus, da, nu rezistase ademenelii, uitînd că motivul vizitei sale era cu totul altul; Thomas, de fapt, gîndise În mai multe rînduri - privindu-le pe cele două femei și, mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
renunțe la catedră; o mare prostie; el preda etica după manuale, putea să nu creadă o literă din ceea ce era scris acolo, nici studenții săi nu erau obligați să urmeze precepte potrivite mai mult pentru sfinți; și el, și Învățăceii mimau, mai toată omenirea se prefăcea că trăiește cu teamă de legi și de Dumnezeu, și asta doar pentru a păstra În stare de funcționare instituții, state, planeta. Nu pornești războaie - Își zicea -, fie și de pacificare, cu oameni ca Antonia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
străine, cărora doar li se povestiseră despre el, devenise o autoritate. I se dusese buhul. Ăla netunsul, cu muzica și amănuntele acela ciudate, Pink Floyd. Era de-ajuns să apară-ntr-o cameră, să așeze un disc pe platan, să mimeze toate fazele esențiale ale unui concert adevărat, occidental, că toată lumea din încăpere înmărmurea, privindu-l cum face. După aceea se lăudau peste tot cum că văzuseră ei înșiși concertul. Pinky avea un asemenea dar de a lua sub ocrotire, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fractura mintea ce mai, romantică! La școală asistentul Popescu își începea orele făcând prezența: - Cutare! - Prezent! - Aaaa! fiul domnului Cutare. Stai jos! Și râdeau toți când a ajuns la colegul Mănescu din păcate era numai o coincidență: - Aaa fiul domnului? Mimă că este uimit de rezonanța numelui ministrului și-i este teamă să-l pronunțe cumva: - Nu fiul tovarășului Mănescu! A sugerat serios și simplu colegul spre deliciul întregii asistențe. Era evreu, taică-său doctor, maică-sa ziaristă sau invers și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
toate aparențele în măsură să îi asigure triumful. De unde și aerul lor straniu de sinceritate dublată de viclenie, care îl făcea pe Talleyrand, vorbind despre Napoleon, să spună: "Acest diavol cu chip de om își bate joc de noi toți; mimează pasiunile, și le și are." La fel ca un actor, un conducător trebuie să fie spontan. El iese din sine pentru a intra mai bine în mintea publicului. Se înduioșează o dată cu mulțimea pentru a fi cît se poate de convingător
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
La un an de la revolta brașovenilor, după ce zona fusese învăluită și reeducată (la fel ca în Valea Jiului), în 1988, Ceaușescu se deplasează într-o vizită de lucru în care mizează pe o cacealma regizată cu mult efort, vizitând IABv și mimând că relația între șeful statului și foștii protestatari era amiabilă. Era vorba, însă, de o uriașă potemkiniadă specifică regimului comunist ceaușist: sute de securiști fuseseră infiltrați între muncitori, totul fusese regizat din timp, pentru a face uitată „neînțelegerea” de odinioară
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și prestația în paralel a puciștilor, aceștia fiind membri ai Securității pro-gorbacioviste și apparatciki marginalizați de Ceaușescu. Noul organism politic al României după căderea lui Ceaușescu, Frontul Salvării Naționale, este considerat un „cal troian” care i-a păcălit pe români, mimând democrația; pentru absența legalității acestui organism pledează și procesul intentat lui Ceaușescu, fără transparență, în stil comunist, care a făcut ca dictatorul să aibă un sfârșit similar cu al lui Beria (Frunză subliniază că acest proces ar fi trebuit să
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Carl Schmitt, distincția politică dintre „prieteni” și „adversari”. Aceste întrebări spinoase dau nu doar sens dezbaterilor intelectuale, ci prepară un climat salubru pentru angajamentul civic și testează sentimentul apartenenței fiecărei persoane la o anumită tradiție. Din păcate, evazionismul nu este mimat doar de campionii ideologiei seculare, care ar dori să scoată creștinismul de pe scena dezbaterii publice. Se găsesc numeroși teologi „creștini” care, din conformism sau curiozitate, sunt gata să accepte invitația la uitarea esențialului. Evident, teologii universitari vor avea grijă să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Așadar, preluând de la Aristotel conceptul de acțiune cu recunoaștere, la finele căreia eroul devine conștient de propria-i identitate, Terence Cave pledează pentru eliberarea mimesis-ului de modelul pictural, propunând înlocuirea acestuia cu paradigma cinegetică: Construit în mod corespunzător, mythos-ul tragic mimează o ordine inteligibilă, iar anagnorisis devine în această împrejurare criteriul însuși al inteligibilității 114. După cum menționam, sugestia acestei apropieri dintre semnul recunoașterii în ficțiune și acea „modalitate de cunoaștere prin descifrarea urmelor, a indiciilor, a amprentelor”115, este împrumutată de la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și Mme Vauquer, nici pensiunea sa, nici Moș Goriot, care nu există în afara romanului 142. Logicienii și filosofii limbajului au studiat în profunzime chestiunea, ajungând la concluzia că, într-o operă de ficțiune, cuvântul pare a se referi la ceva, mimează așadar proprietățile referențiale ale limbajului uzual. Dar, prea adesea, mulți dintre ei s-au limitat la a spune ce nu face discursul de ficțiune, fără a încerca să propună o explicație a funcționării sale pozitive. Una dintre tezele ce reprezintă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
observat faptul că până și cea mai „transparentă” însemnare de acest fel se vrea implicit și teorie a poeziei, problematizând adeseori (im)posibilitatea fidelității față de referent. În cele ce urmează, vom numi poezie metatranzitivă acel segment al creației poetice care - mimând transparența - își încurajează destinatarul să facă abstracție de „cadrul teatral” pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. În fine, dacă postmodernismul însuși se înfățișează - dintr-o anumită perspectivă - ca sinteză barocă între realism și modernism, am putea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și reapariția prin mijlocirea dispariției. 3.6 De la „dialogul genurilor” la „dialogul lumilor”.tc "3.6 De la „dialogul genurilor” la „dialogul lumilor”." În poezia italiană a ultimelor decenii nu sunt puțini autorii care utilizează strategii retorice - adeseori sofisticate - pentru a mima transparența, în tentativa de a capta interesul unui public din ce în ce mai puțin sedus de sferele rarefiate ale lirismului. Printre aceste strategii, recursul la procedee narative, dramatice sau diaristice ocupă, desigur, un loc privilegiat. Esențială devine experiența împărtășită, modul în care se
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de acea metamorfoză treptată, uneori greu sensizabilă, a obiectului plasat în temporalitate, caracteristică pentru ontologia barocului. Și în cazul de față, abundența detaliilor devine un simptom al tranzitoriului, chiar dacă, abandonând apetența barocă pentru obscuritate, discursul autorului contemporan câștigă în precizie, mimând adesea transparența și directitatea. Așa cum se întâmplă și în pasajul citat mai sus, nu de puține ori ne întâmpină trimiteri la tehnici specifice artelor vizuale (imaginea care se dilată la nesfârșit, cuprinzând „prea multă mare”, „pădurea de pini de pe întregul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
astfel acel segment al creației poetice care - prin procedee și convenții abil manevrate - își încurajează cititorul să facă abstracție de „cadrul teatral” pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. Mircea Ivănescu nu procedează nici el altfel atunci când mimează mici narațiuni, secvențe desprinse parcă dintr-un roman sau dintr-o povestire, construind microuniversuri în care suverane rămân ludicul și simularea. Pe bună dreptate Eugen Negrici observa că poetul lansează mereu ipoteze, avid parcă să joace toate rolurile: „de-a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că proza i se pare prea emfatică, dacă ne gândim numai la sensul vechi al termenului, care ne trimite, pe filiera etimologiei, cu gândul la „imn”); sau poate i se pare pur și simplu „mincinoasă”, dispusă să inducă în eroare, mimând coerența într-o lume prin excelență incoerentă ș.a.m.d. Nu putem spune cu precizie. Totuși, putem bănui că, mai mult decât proza romanelor (fie ele polițiste, realiste, de atmosferă etc.), angoasa provoacă „proza lumii”, în care se pot recunoaște
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
instaurând un fel de continuum al valorilor a contrario, în care aproape orice element se convertește în opusul său. Oricum ar fi, se poate constata cu ușurință că nu principiul deformării sensurilor este responsabil pentru aceste subtile infiltrări. Cele mai multe texte mimează aparențele referențialității univoce. Un text ca Frățila ne trimite cu gândul nu numai la retorica buletinelor de știri, dar și la evenimente surprinzător de „actuale”: Puhoiul rupsese șoseaua pe-o lățime de-o jumătate de kilometru, Și stătea șirul de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sugerate de judecător pentru a-i învinui și pe alții. Se ivi un conflict de jurisprudență: aceasta era tortura ce trebuia să aibă permisiunea Sfântului Scaun, sau cea cu "calul de lemn"? Ce atâtea permise! Biserica, dacă e atinsă în mima sa, e în stare să cedeze și să fie milostivă. Să continuăm și să aflăm, în fine, taina acestui călugăr ce ne-a sfidat de prea multe ori. Trebuie să cedeze, astfel justiția divină va ieși victorioasă, iar el va
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
contractualiste în care dreptatea este văzută formalist, fără o interiorizare a conținutului său. Prin urmare, este foarte important pentru viața noastră socială dar și pentru viața noastră privată, dacă ne impropriem regulile acceptate drept corecte. Nu este suficient doar să mimăm respectarea lor, ci trebuie să interiorizăm aceste reguli despre care cunoaștem că sunt drepte. Dar cum ajungem să le cunoaștem decăt dănd definiții coerente, necontradictorii, sustenabile? Trebuie deci sa începem să cercetam. În căutarea dreptății, aflăm un prim răspuns oferit
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
acestea avem de-a face, în fapt, cu trei scurte schițe de tip anecdotic, a căror substanță narativă pentru a-și releva din plin tâlcul moralist trebuie să fie acceptată și contaminată de duhul miraculosului existent în eposul popular. Prozatorul mimează cu subtilă și uneori șireată dezinvoltură tonul naiv și grav, propriu în special snoavei apocrif-religioase, și de a-și disimula intenția moralizantă prin redimensionarea faptului divers dintr-o perspectivă aparent ireală, desprinsă de contingent aparținând, parcă, unei lumi a miracolelor
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cu cel ,,fantastic’’ este concretizată pe o tranziție naturală ca și la Creangă, dacă nu chiar și mai ingenioasă. Ireproșabilul meșteșug compozițional al scriitorului este surprins mai cu seamă în emiterea ,,semnalelor’’ expresiv-licențioase, de o simetrie și de o ,,inocență’’ mimată fără de greș. Bătrâna vorbește astfel și cu diavolul preschimbat în tânăr călător, care poposește noaptea sub cerga care o acoperea pe timpul nopții. Aici Satana, care voia să-și țină taina ascunsă, este descoperit de cerșetoare; pipăindu-l în somn, dă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
120-121, 131. • Luptă sau cooperare? Concurența este a priori un element esențial în teoria pieței, care trimite la o luptă de interese și tehnici de maximizare a satisfacțiilor. Totuși, lupta și concurența nu sunt niciodată studiate ca atare. Actorii pot mima concurența (între țări, între stiluri, între epoci, între piață și stat), dar strategia cea mai rațională constă în a produce rețele de întrajutorare și acord, sprijine, în a stabili contracte, concilieri și înțelegeri. Raporturile între agenți sunt mai degrabă de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
nu face astfel decât să spună ceea ce de fapt ar trebui să facă. Întrucât nu sânt capabili de eliberare și de educarea libertății, agentul și pacientul puterii pervertite vor vorbi despre eliberare și libertate. Pe măsură ce scenariul inițierii dispare, ei vor mima verbal etapele inițierii în libertate. Prin blocarea mecanismului puterii și prin pervertirea ei apare în lume răul. Răul este devenirea ratată în spațiul libertății, căderea din relația de comandă-supunere în relația de constrângere. Dacă istoria lumii nu ar ilustra decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]