12,997 matches
-
mine. De ceea ce mă interesează și mă preocupă acum, parcă mai mult ca niciodată. Impresionant este și faptul că acest spectacol există și ca un teritoriu al adevărului profund al ființei, al artistului autentic, al performanței, acolo unde nu există minciună, ci doar neliniște, căutare, zbucium. "Societatea de vînătoare"( "Der Jagdgesellschaft") de Thomas Bernhard, un spectacol regizat de Dragoș Galgoțiu, la care a lucrat cu doi scenografi mari, o echipă cu care ne-a obișnuit - Andrei Both și Doina Levința - și
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
spre noi. Mișcări sacadate, priviri goale, povești ce se pot intui în gesturi, în cromatica scenei, a costumelor, a machiajului, în acea expresie ce rămîne atunci cînd hăituiala a dispărut. Un fel de vid interior. Omul e disperat restul e minciună" În dreapta, o sobă înaltă, albă, din ceramică pictată, înclinată ca turnul din Pisa. Înăutrul ei, lumina roșie ca focul din părul Generălesei- Peter Hilda, pîlpîie. Nu se aude nici un fel de zgomot. Păpușile devitalizate, cu mișcări frînte ca în desenele
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
cazul lui Petre Pandrea, valoarea literară urcă peste calitatea documentară a volumelor sale. Cu alte cuvinte, Pandrea scrie formidabil și minte prodigios. Un plăsmuitor de scenarii în cazul căruia nu mai poți la un moment dat să distingi adevărul de minciună. În schimb, Bordeianu scrie modest și spune adevăruri îngrozitoare. Cartea lui e un document năucitor de la un cap la altul. Și dacă lectura lui Pandrea e o delectare, a lui Bordeianu e o traumatizare continuă, orice apreciere estetică a cărții
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
în limba română - evenimentele iau o turnură neașteptată, cu o ultimă etapă revelatoare. Devenită scriitoare, clișeul este ireparabil, Briony, intepretată de această dată de Vanessa Redgrave, reconsideră romanesc întreaga poveste unde episodul melodramatic al împlinirii dragostei nu reprezintă decît o minciună pioasă, adică o ficțiune. Încercînd să împace în ficțiune ceea ce a distrus în realitate, Briony oferă și sensul soteriologic al acestei povești, dar și traseul dramatic, "real" al personajelor a căror idilă s-a stins prematur. Putem relua filmul începînd
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
să ne amintim de Eminescu. Și, implicit, de ideea de cultură și limbă română. Țintuit la pat de-o gripă enervantă, scârbit de ceea ce se întâmplă la televiziuni - unde au fost scoasă la raport aproape întreaga nouă clasă a demagogiei, minciunii și ticăloșiei din politică și presă -, singura mea legătură cu lumea a fost radioul. Mai precis, Radio România Actualități. M-am fixat pe acest post pentru că el reprezintă, într-un fel, o "Românie oficială", adresându-se celui mai mare număr
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
de limpede și expresiv era în scris, pe atât de confuz, schimonosit și, pe cale de consecință, mult sub nivelul inteligenței și talentului său, este la televizor. Nu mai vorbesc de reaua-credință absolută a acestui personaj și de alunecările sale în minciună și calomnie. În acest context, mă întreb, cine mai are grijă de scriitorul român? De bine, de rău, cu cedările și scăpările lor - inclusiv contribuția nefastă a tinerei generații la "stricarea limbii" -, principala lor menire nu e "să amuze", ci
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
o adevărată investigație valorică, autorul Arpegiilor critice își folosește eșafodajul moral pe post de piesă - nesuturată - a unei demonstrații de ordin estetic. E un silogism aici, s-o recunoaștem. Faptul că Biserica neagră a lui Baconski sau Gulliver în țara Minciunilor a lui Ion Ere-mia sau chiar Lobocoagularea prefrontală a mult mai cunos-cu-tului și canonicului Vasile Voiculescu sunt remarcabile în cadrele bine delimitate ale genului antiutopic - și poate și un pic dincolo de ele - nu e, oricât ne-am dori s-o
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
poate integra într-un mediu democratic, nescutit nici acesta de dificultăți, cu atît mai ușor cu cît a trecut prin suferințe mai mari: "Noul venit trece, totdeauna, printr-un adînc șoc. Manipulările care erau în totalitarism ale Autorității, adică ale Minciunii, sunt, în societatea liberă, ale competiției pentru bani, faimă, trofee. Cum am mai spus cîndva, este trecerea de la proprietatea de stat asupra răului la proprietatea individuală a binelui și a răului. Adaptabilitatea noastră, a celor Ťeliberațiť, este mai mare doar
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
la giudecăți nu prč putč lua sama bine, poate fi trăind mult la }arigrad în streinătate. Lăcomie nu avč mare, lucrurile lui poftea să fie lăudate. Amor propriu de artist. CUM S|-L PRIND| pe Brîncoveanu?... Că așa fusese înțelegerea. Minciună și vicleșug. Frați de limbă și de neam căutîndu-și unii altora pieirea! Ce să mai scrie bietul martor al anilor una mie și nouă sute și nouăzeci?... Neculce a zis totul: ...că ne-am înmulțit obiceiuri rele asupră și ne-au
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
grîu adus pe scenă de Paul Bortnovschi în "Livada de vișini" a lui Lucian Pintilie. Ranevskaia!... alintată de dantelele umbreluței ce nu putea să o ferească nici de soare, nici de neputințe, nici de eșec, nic de neliniștile stărilor, iubirilor, minciunilor. De acolo privea înainte și înapoi cu în zîmbet ce ar putea să declanșeze filosofii nenumărate. Imaginea mea fetiș. Nu știu de ce, cînd Paulică Bortnovschi s-a prăpădit anul trecut, lanul meu de grîu s-a ofilit. Acum, foșnetul lui
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
dar nu au făcut-o. Culege mărturii din diverse colțuri de lume, se duce împreună cu cei doi frați și sora lui la Bolechow, unde mai găsesc cîțiva vîrstnici ce au cunoscut familia Jäger. Consemnînd această anchetă - cu zvonurile, pistele false, minciunile și adevărurile subiective ale martorilor, scriitorul pune în paralel confesiuni dureroase despre relațiile din copilărie cu frații lui și își însoțește povestirea cu relecturi ale unor episoade biblice, pretext de meditații asupra surselor invidiei, crimei, lașității și curajului. Trei convingeri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
sub uscăciunea lor științifică. Ne lipsesc tocmai sensurile tradiționale, adică acele sensuri pe care știința, neputîndu-ni-le da, le înlocuiește cu explicații neconsolatoare. Aproape ne-am dori ca, printr-o răsturnare mîntuitoare de perspectivă, să aflăm că totul a fost o minciună, că științele sînt feste jucate de agitatori academici și că adevărurile tradiției nu pot fi clintite din loc. Din păcate, răsturnarea nu se ivește, și atunci, din nevoia de a nu deznădăjdui, inventăm soluții de împăcare a stihiilor. Cartea lui
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
pentru mama sa intrată în comă înainte de căderea regimului din RDG și trezită după într-o stare fragilă, iluzia vechiului regim. Wielser procedează în mod similar făcînd din niște dizidenți, o serie de oameni onorabili ai regimului, cu preocupări benigne. Minciuna este un straniu liant al acestor existențe, o pia fraus pentru securistul reconvertit, așa cum adevărul poartă uneori marca (con)damnării. Minunată este scena întîlnirii neprogramate, într-un bar, dintre Wiesler în rolul publicului și actriță. Dialogul lor plin de un
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
reconvertit, așa cum adevărul poartă uneori marca (con)damnării. Minunată este scena întîlnirii neprogramate, într-un bar, dintre Wiesler în rolul publicului și actriță. Dialogul lor plin de un straniu echivoc dă posibilitatea agentului de a o convinge să renunțe la minciună, la relația cu ministrul. Publicul, alias agent XX/7, îi confirmă opțiunea morală, renunțarea la un compromis înjositor. Arta și adevărul sunt inextricabil legate, asta este opțiunea publicului, cel pe care nu trebuie să-l trădezi niciodată, începînd prin a
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
Hayes nu se poate adapta regimului scenei, îi vine greu să facă frumos. Ira nu-și poate controla afectele, rămîne plîngînd în brațele mamei unuia din camarazii săi, mort pe cîmpul de luptă, în timp ce John Doc învață gustul amar al minciunii cînd trebuie să identifice în fața mamei acestuia pe unul dintre camarazii care nu se aflau în a doua fotografie, Franklin Sousley. Un bun simț elementar guvernează reacțiile necontrolate ale lui Ira - în latină înseamnă furie - , cu sentimentul că eroismul nu
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
pagina I. în numărul recent, indignarea lui Aristarc, sub titlul De ce mîncați acuzativul?, e îndreptată și spre cei care ignoră normele gramaticale: "Nu mai este cazul să ne jucăm cu lucrurile serioase. Nu mai sîntem dispuși astăzi să acceptăm nici o minciună și nici să ne amuzăm de atacul analfabet împotriva rostirii și scrisului limbii române". Ceea ce e amuzant e că înverșunatul pamfletar are și el unele probleme cu scrisul în limba română. De pildă, cu acordul articolului genitival: "Citarea lui Alecsandri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
lui IV", "un neica nimeni", "cu limbaj de milițian comunist", "a fi bărbat nu înseamnă să-ți arăți mușchii, ci să ai ceva în cap" etc. AI a fost acuzat de a fi fost de mai multe ori mincinos. Prima minciună se referea la afirmația acestuia că vioara ar fi deteriorată (după câte ne amintim, AI pusese un "dacă" în față: Dacă e deteriorată, atunci...). Nu mai reproduc și alte vorbe de ocară, pe care RT le tolera cu indiferență, ca și cum
Ecouri Sută la sută? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9828_a_11153]
-
Măcinarea jargonului e doar un ritual care exercită o vrajă asupra minții noastre numai în perioada adolescenței naive, adică în acel răstimp cînd credem că a fi obscur e totuna cu a fi profund. Dar apoi ne trezim, scuturîndu-ne de minciuna plăcută a muzicii conceptuale. De acum încolo, avem de ales: ori depunem armele și ne înveșmîntăm în mantia impersonală a jargonului de specialitate, ori ne revoltăm și îmbrăcăm toga scrisului personal. Vianu Mureșan are toate resursele pentru a alege, în locul
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
ură de clasă și intransigențe ideologice, " Să mă ierți și să mă iubești" din finalul Scrisorii pierdute, ca și "Pupat Piața Independenți" din finalul Telegramelor apar transformate într-o apoteoză a împăcării și bunăvoinței. Virtuți creștine în fața cărora adulterul și minciuna, corupția și șantajul se estompează și își pierd din virulență. De fapt, fascinanta și înflăcărata pledoarie nu e decât o demonstrație prin absurd în care este exaltată lumea lui Caragiale împotriva părerii lui Caragiale despre ea. Pentru că Steinhardt privea lucrurile
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
scria C. Drăghicescu, referindu-se la epoci mai îndepărtate, a mutat în perioada comunistă vitalitatea populară în domeniul periferic al adaptării la rău prin minimalizarea acestuia (totul e fleac, banc, miștocăreală), prin duplicitate ("altceva e în sufletul meu") sau prin minciună, cooperare și supunere temporară cu gândul de a te dezice, de a te sustrage, de a reveni și a trăda când îți vine mai bine. O rezistență defensivă izvorâtă în mare măsură dintr-o resemnare, devenită prin prea lunga practică
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
Și atunci compilezi de unde poți și conspectezi de unde nimerești, în speranța vană că laurii recunoașterii se vor pogorî asupra ta într-un final. Dar de ce recunoaștere, te întrebi, mai avea nevoie Gabriel Liiceanu în 2006, cînd a publicat cartea Despre minciună, ca să recurgă la plagierea lui Heidegger sau Creția? Ce om cu scaun la cap ar putea crede că un intelectual precum Gabriel Liiceanu, sub a cărui influență culturală s-a format în ultimii 17 ani o nouă generație de filozofi
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
și strania alianță PNL, PSD, PRM, PC și - pe alocuri - UDMR, alături de șeful statului ne-au coborât cu șaptespre-zece ani în istorie. Mirosul de pulbere, intoleranța, ura viscerală demonstrează că lunga și chinuitoarea tranziție n-a folosit la nimic. Isteria, minciuna, deformarea până la mutilare a adevărului, nesimțirea crasă, odioșenia asumată cu grimase de învingători sunt, toate, binecunoscute celor care mai țin minte în ce condiții am ieșit din nenorocirea comunistă. Deși multe dintre personajele de prim-plan sunt aceleași, rolurile interpretate
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
atît de îndepărtată amăgire de poet: "Poate mîine, și mai mîine,/ Va fi dulce acea pîine.") și aroma. Hrana și leacul. Și fantasme. Umbre ale necunoscutului lumii, o mare cu zile și nopți, cu flux și reflux de adevăr și minciună a simțurilor. De pildă, imagini ca din spatele unui paravan, din numărul unui Iosefini stelar: "O simțeam printre degete, în inimă, pe gene,/ Cînd venea în odaie la mine, seara;/ Răsturnîndu-se pe masa de lucru, alene,/ Părul ei semăna cu ceara
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
trupului" e tot ce te ține departe de spălarea necontenită, și tot ce atîrnă, material, de numele scris, de la romantici încolo, pe apă. Într-o lume în care "toate sînt ale noastre: oglinzile,/ gloata cu papucii de vuiete,/ aroma și minciuna - / nu e nimic sub noi ne al nostru". O lume unde ne asumăm orice și nu (ne) recunoaștem nimic. Dimitrie Stelaru e un poet care vorbește încontinuu, cu frica cu care ar face-o un exilat pe mare. Descîntă, contemplă
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
1989 ar fi inteligenți, avizați, posesori ai unui bun gust impecabil, pe când cei intrați în școală după 1990 ar fi fost supuși unui program sistematic de - cum zicea amicul meu - "cretinizare". Realitatea arată că oamenii incapabili să discearnă adevărul de minciună sunt armonios distribuiți în toate categoriile sociale și de vârstă. Prin urmare, adevărul trebuie căutat în altă parte. Oricât ar suna de antipatic, limitativ și mecanic, nu-mi pot scoate din minte ideea că, de șaptesprezece ani, un anumit tip
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]